Castelul Peleș este un reper al României, aflat atât de aproape de noi și pe care totuși l-am ignorat atâția ani la rând. „De când n-ai mai fost la Peleș?”, mi-am întrebat soțul săptămâna trecută, făcându-mi cumva „intrarea” pentru a urma propunerea de weekend. Când mi-a zis că de 20 de ani, m-am simțit puțin aiurea… eu nu-l mai văzusem de peste 20 de ani, de când fusesem în excursie cu școala.
În acești 20 de ani, timp în care nu am vizitat deloc Peleșul, am fost vara aceasta la Castelul Bran, de două ori la Castelul Huniazilor și de două ori la Cetatea Neamțului. Ca să continui în același stil, am fost de două ori la Mezquita din Cordoba, Spania, de două ori la Castelul Urquhart din Scoția, de trei ori la Pantheonul din Roma și de două ori la cel din Paris. De ce nu și la Peleș? Pentru că așa suntem noi, oamenii, tindem să ignorăm tot ce este aproape și la îndemână pe principiul: „Lasă, că am timp de asta! Pot ajunge oricând aici!”… și nu ne facem niciodată timp în realitate.
Forțată întrucâtva de împrejurări, sâmbătă a fost momentul în care am decis să ies din tipar și să merg la Peleș. Aveam în plan să asistăm la concertul de orgă și pian, care știam că se desfășoară acolo, și apoi să mergem să vizităm castelul, cel pe care vin străini de departe să-l vadă, dar noi nu ajungem niciodată…
Concertul extraordinar de Crăciun de la Muzeul Național Peleș
Sâmbătă, 9 decembrie, a avut loc la Peleș, în sala de concerte a castelului, un minunat concert susținut de organistul Remus Henning și pianistul Eduard Gheorghiță.
În program au fost interpretate lucrări de Bach, Beethoven, Schubert și mulți alții, iar artiștii au fost de excepție. În ciuda frigului din sală (pentru că da, Castelul Peleș are nevoie de renovare la mai toate capitolele), atmosfera a fost încălzită de interpretarea celor doi astfel că toți cei prezenți au rezistat până la finalul concertului.
Ca o ultima interpretare, organistul Remis Henning a invitat publicul auditor să cânte împreună „O, ce veste minunată”, cu acompaniament de orgă. Și publicul a cântat din tot sufletul.
După concert, Remus Henning a prezentat celor interesați orga istorică a Castelului Peleș, instrument care, anul acesta, a răsunat din nou în sala castelului, în premieră, după o tăcere de opt ani.
Orga Castelului Peleș a fost construită în anul 1904 de firma Rieger (Jägerndorf) ca op. 1000. Este vorba de un instrument cu o dispoziție romantică, registrele fiind dispuse pe două manuale și pedalier. Instrumentul poate fi cântat din două console situate în două camere adiacente.
O vizită la Castelul Peleș după 20 de ani
„După 20 de ani” este titlul celebrului roman al lui Alexandre Dumas. După 20 de ani am ajuns și eu, din nou, la Peleș. Cum l-am regăsit? Parcă mai mic decât mi-l aduceam aminte, dar parcă mult mai încărcat.
Îmi aduc aminte că atunci când l-am vizitat ultima dată etajul al doilea nu era deschis publicului, așa că, pentru mine a fost o vizită în premieră la acest etaj.
Mi s-au părut surpinzătoare dotările castelului, gândite încă de la început, cum ar fi liftul sau sistemul de aspirare. De asemenea, informațiile care sunt prezentate la fiecare cameră sunt excelent documentate și prezentate.
Mi-au atras atenția, de la etajul al doilea, camerele lui Vasile Alecsandri și George Enescu, dar și scara interioară care ducea fix lângă camera lui Alexandri, scară care pornea, inițial, dintr-o curte interioară.
Castelul Peleș nu a fost construit inițial așa cum arată astăzi. A fost un nucleu și, ulterior, i s-au adăugat aripi, camere, iar curtea interioară a fost acoperită. Este un amestec de stiluri dar care nu deranjează vizual, iar lemnul, prezent peste tot mai puțin în apartamentul Regelui Mihai, vine să încălzească tot locul.
Sala Oglinzilor, Salonul maur, Salonul turcesc, sunt doar câteva din camerele pe care rezidenții sau musafirii acestora le aveau la dispoziție atunci când veneau „la Peleș”.
Citește și: Piatra Neamț, o superbă alternativă de concediu sau mini-vacanță dacă nu vrei să te blochezi pe Valea Prahovei
Ultima recepție a familiei regale organizată aici a fost în luna octombrie a acestui an, după-amiaza, după încheierea programului turistic de vizitare.
La venire și la plecare, în capătul scărilor, te întâlnești cu statuia de lemn, vedetă a castelului, piticul chelar, cel care deține toate cheile și toate secretele locului, pentru că Peleșul are multe secrete. La tot pasul întâlnești intrări ascunse în dulapuri, pasaje în bibliotecă sau în pereți, care fac legătura cu diverse camere, dar și firide și povești cu regi, prinți și prințese.
Ar fi multe de spus despre Peleș, de ce trebuie vizitat, de ce nu trebuie ignorat chiar dacă se află atât de aproape de noi. Muzeul este unul cald, primitor, iar obiectele de patrimoniu expuse au o valoare inestimabilă.
De asemenea, stând de vorbă cu personalul muzeului, am constatat cu surprindere că fiecare în parte este legat sufletește de acest loc. Nu este pentru ei doar un loc de muncă, ci este o a doua casă de fapt. Tocmai din acest motiv, starea actuală a muzeului le stârnește îngrijorare.
Obiecte de patrimoniu aflate în pericol
Așa cum se știe, acoperișul Muzeului Național Peleș urmează să intre în reparații, alături de cel de la Pelișor. Decizia Ministerului Culturii a venit în urma constatării la fața locului a reprezentanților acestuia.
Din păcate, respectivele camere, aflate într-o zonă care nu se vizitează, sunt închise atât publicului, cât și presei. Dar reprezentanții muzeului vin să înărească cele constatate de minister: „Da, plouă în Peleș. Sunt unele locuri unde stăm cu găleți și ligheane”, au declarat aceștia.
Toți își manifestă îngrijorarea pentru ce se poate întâmpla dacă nu sunt luate măsuri urgente, dar totodată au și speranța că, odată făcut anunțui de către Ministerul Culturii, lucrurile vor începe să se miște pentru salvarea acestui muzeu. Pentru că da, Castelul Peleș are nevoie, în acest moment, să fie salvat.
Din păcate însă nu a fost avansată o dată sigură pentru începerea lucrărilor. Toți speră că va fi „cât mai curând” pentru a nu se distruge obiecte valoroase de patrimoniu.
Citește și: Idei de weekend: De la Piatra Arsă la Babele și Sfinx, un traseu ușor, pretabil chiar și pentru copii micuți
În așteptarea reparațiilor și renovării, în castel continuă să plouă, iar sistemul de încălzire joacă feste, așa cum a făcut-o în ziua concertului de pian și orgă. „Uneori merge, alteori nu. Zilele trecute a mers, azi însă nu merge…”, povestesc reprezentanții muzeului.
Și în camerele care se vizitează se observă aceeași inconstanță a sistemului de încălzire. În unele camere merge, și atmosfera este plăcută, în altele nu merge și simți cum frigul îți pătrunde în oase. Probabil că aceste temperaturi scăzute, plus umezeala existentă, nu fac deloc bine obiectelor de patrimoniu expuse și lemnului care domină întreg muzeul.
Odată cu anunțul Ministerului Culturii că vor începe lucrările la acoperiș, poate și sistemul de încălzire va avea parte de o inspecție serioasă care va identifica problemele sale și, astfel, se va putea proceda la rezolvarea acestora.
Oricum, Castelul Peleș trebuie vizitat neapărat, chiar și așa cum este acum, pentru că nu este normal să ignorăm ce avem atât de aproape de noi, locuri pe care străinii vin de departe să le vadă.
Am fost la acest concert! a fost extraordinar! pe Remus Henning l-am auzit si la Bucuresti, Brasov,Cluj, este un organist si muzician de exceptie! mai rar asemenea muzicieni care sunt si oameni pe langa ceea ce fac; acest om este de o simplitate si o bunatate deosebita; a stat cu fiecare persoana din public care a avut o intrebare, a raspuns fara graba si a multumit pe fiecare!
Tanarul pianist care face partida cu maestrul Henning, este pe masura foarte talentat; se vede, se simte si se aude ca amandoi sunt interpreti deosebiti si reusesc foarte bine impreuna!
Bravo si Felicitari!