Încă visez la momentul în care voi scrie de pe o plajă exotică, de undeva de departe… mai am însă până atunci. Momentan mă mulțumesc să scriu de undeva din zona Bran și nu am absolut nicio problemă să îmi termin programul de lucru și apoi să merg într-o scurtă drumeție sau… să vizitez un obiectiv turistic. Așa am ajuns ieri după-amiază la Castelul Bran.
Având în vedere că Vacanța Ta este divizia de vacanță a Observatorului Prahovean, se poate spune că ieri pentru mine a fost o zi de muncă totală, work after work… dar așa de plăcută! Zău, să tot muncești așa.
Deși vin de mai bine de 15 ani aici, în zonă, spre rușinea mea, recunosc, Castelul Bran l-am vizitat ultima dată în 2004. Atunci erau doar câteva camere goale. Pasajul secret și fântâna din curtea interioară erau singurele puncte de atracție și… cam atât. Nu prea aveai ce vedea, nu erau nici turiști.
Acum însă situația s-a schimbat. Odată cu retrocedarea către familia Habsburg în 2006, și punerea în posesie în 2016, lucrurile s-au schimbat în castel. Hulite de mulți, schimbările au atras turiști în România.
Este adevărat, vin ademeniți de poveștile cu vampiri și cu Dracula și află povestea lui Vlad Țepeș și a castelului Bran. De asemenea, odată ajunși la castel, turiștilor le sunt prezentate și legende ale românilor, ca legenda vârcolacilor sau a ielelor, legende cu iz de povești de groază, dar fără legătură cu vampirii lui Bram Stoker.
În acest fel parcă nici turiștii străini nu se simt păcăliți, și nici istoria românilor nu are de suferit. La Castelul Bran se face un compromis de o mare valoare pentru că veniturile din turism sunt imense.
Când să vizitezi Castelul Bran
„Iarna!”, ne-a spus un angajat pe care l-am întrebat când ar fi trebuit să venim ca să nu ne călcăm în picioare cu hoardele de turiști prezenți acolo. Ehe… și noi care citisem că este recomandat să vii la 9 dimineața, atunci când se deschide castelul.
„Nu. Exclus!”, ne-a dezvăluit același angajat amabil. La ora aceea vin grupurile organizate. Sunt grupuri care, se așază la coadă de la ora 7 dimineața, ca să fie primii în castel.
„Pe timp de vară, cea mai mare aglomerație este la primele ore de când se deschide!”, ne-a spus același domn amabil. Ce bine că nu ne oprisem duminică dimineață, așa cum intenționasem inițial!
La ce să te aștepți de la o vizită la Castelul Bran
Pentru mine vizita la Bran a fost o surpriză foarte mare! Față de ce știam eu, din 2004, acum lucrurile stăteau cu totul altfel. Dar și turiștii, din păcate erau de toate halurile… de la străinii care îl căutau pe Dracula, până la bombardierii noștri de Lombardia, care urlau în italiană la copii, iar când nu se înțelegeau cu aceștia o dădeau pe română cu accent de Moldavia.
De ce trebuie să ne comportăm necivilizat tocmai la noi în țară, n-am să înțeleg niciodată. Un grup de vreo patru adulți cu câțiva copii după ei, dar mari copiii, 15+ ca vârstă, vorbeau tare și se agitau prin curtea interioară a castelului.
Tocmai când am vrut să-mi ridic copilul de 5 ani ca să se uite în fântână, m-am trezit cu un cot în coaste de la o femeie din grup ca să mă dau la o parte de pe marginea fântânii, unde voia ea să facă o poză de grup.
Mai mult decât atât, un bărbat din același grup, a considerat potrivit să se bage în fântână, probabil ca să adune niște bani din hârtiile aruncate acolo. A ieșit de acolo abia când un membru al pazei i-a atras atenția, moment în care bizonul a început să râdă tâmp.
Recunosc, toată scena mi-a stricat puțin buna dispoziție, pe care mi-am regăsit-o însă rapid în încântarea fiică-mii, care era maxim de mândră și fericită că se afla într-un castel „adevărat”.
Să revenim însă la castel…
Scările „secrete” sunt încă deliciul vizitatorilor, și toată lumea își face poze acolo. Panorama de sus, de pe terasă, este încântătoare, iar obiectele de mobilier cu care au fost dotate camerele castelului sunt într-adevăr frumoase.
Încă de la începutul vizitei, turiștii, mai ales cei străini, zăbovesc în fața obiectelor de îmbrăcăminte. Un costum alb, din voal și dantelă, cu o umbrelă albă, de soare, le ia ochii în primul rând. Seamănă mult cu costumul pe care miresele lui Dracula, sau strigoii, îl poartă în aproape fiecare film. Este pus acolo „cu cap” și clar reprezintă un punct de maximă atracție turistică.
Poveștile despre iele și despre vârcolaci iar suscită interesul turiștilor. Din păcate pentru ei nu prea găsesc lucrul pentru care au venit: Dracula. „Look, this is the Dracula’s armor!”, am auzit la un moment dat o discuție între doi turiști străini. M-am uitat să văd la ce se refereau. Era îmbrăcămintea lui Vlad Țepeș. Mda… degeaba le explicai, că ei veniseră pentru Dracula și, de fapt, nici nu mai conta, ideea era că aduceau valoare turismului românesc.
La magazinul de suveniruri din castel găseai toate prostioarele posibile și imposibile (așa ca la toate marile atracții turistice din Europa), dar și cărți și albume cu și despre România. Sincer tot aerul de acolo era unul tipic marilor atracții.
Cu sau fără Dracula, străinii ieșeau teribil de încântați de la castel. Mulți mai zăboveau pe iarba din față, în parc, acolo de unde se vede cel mai frumos Castelul Bran. Acolo ne-am oprit și noi pentru câteva poze și pentru o scurtă plimbare prin parcul castelului, pe lângă lacul cu nuferi.
Citește și: Idei de weekend: De la Piatra Arsă la Babele și Sfinx, un traseu ușor, pretabil chiar și pentru copii micuți
Deși am trecut prin zonă de nenumărate ori în ultimii 20 de ani, nu m-am gândit să mai vizitez încă o dată Branul, deși citisem că ar fi fost restaurat. Ieri am făcut-o și mă bucur mult de alegerea mea.
Cei 60 de lei plătiți pentru un bilet la intrare, merită cu siguranță. Nu sunt puțini bani, dar, atâta timp cât ai ce vedea de ei, chiar merită. Ar mai fi de menționat că pentru copiii sub 7 ani intrarea este gratuită iar persoanele cu dizabilități plătesc preț redus.
Castelul Bran, un magnet pentru turiștii străini în căutarea lui Dracula, și-a schimbat complet fața după retrocedare. Este de admirat că proprietarii au făcut din el ce este astăzi și, încă o dată în plus, vedem că marile noastre valori sunt mai prețuite și mai apreciate atunci când se află în proprietatea unui privat decât când sunt în proprietatea statului român. Trist dar foarte adevărat!
Am fost la Bran după 20 de ani și mi-a plăcut mult. A meritat cu siguranță biletul de intrare, iar celor care n-au fost să-l viziteze de curând le-aș spune să „dea o fugă”. Este, cu adevărat, ceva de excepție!
