Istanbul pe cont propriu este o destinație preferată de mulți români când vine vorba de un city-break. Fie că vorbim de un weekend prelungit, sau de mai multe zile petrecute în orașul de pe malul Bosforului, în Istanbul ajung din ce în ce mai mulți români.
Deși am călătorit destul de mult, Istanbulul nu a fost niciodată o prioritate. De ce? Pentru că biletele de avion erau foarte scumpe, iar drumul cu mașina de 12 ore nu era deloc pe placul nostru, mai ales cu copiii după noi. Așa că, l-am pus mai la coadă și am așteptat.
Asta până când, în toamna anului 2024, Pegasus Airlines, care operează curse directe București – Istanbul, a venit cu o ofertă de nerefuzat. Pentru un sejur de 6 zile, cu plecare pe 19 martie 2025 și întoarcere pe 24 martie, am plătit, pentru cinci persoane, dintre care una cu bagaj mare de cabină, 310 de euro dus-întors.
Este adevărat, am așteptat și am „vânat” oferta, pentru că, în mod normal, prețul unui singur bilet de avion la Pegasus, nu îl prinzi sub 104-110 euro de persoană, cu bagaj mic de cabină. Însă, cam de două ori pe an, Pegasus scoate oferte. Și merită așteptate și, în zilele de oferte, merită să iei chiar pentru mai multe perioade, dacă ești fan Istanbul.
De la aeroport în oraș, nimic mai simplu
Pegasus aterizează pe aeroportul Sabiha Gokcen, un aeroport „pentru companiile low-cost”, așa cum este descris. Se spunea că este dificil de ajuns în oraș de aici, deoarece aeroportul este departe. Ceea ce însă nu se spune este faptul că, din aeroportul Sabiha Gokcen și până în oraș, există metrou direct. Ba mai mult, ca să ajungi la metrou, nici nu ieși din aeroport, metroul fiind accesibil direct din terminalul aeroportului.
Odată ajuns la turnicheții de metrou, îți poți achiziționa de la automate Istanbulkart, pe care îl încarci cu ce sumă vrei. Copiii până în 6 ani călătoresc gratuit.
La intrare, de pe card se reține suma corespunzătoare tipului de transport pe care urmează să-l folosiți (tramvai, metrou, tren, etc). Indicațiile la metrou sunt clare, așa că nu prea există posibilitatea să vă rătăciți. Este incredibil cât de bine organizat este transportul în comun în Istanbul! Este incredibil cât de curat este totul. Pot spune, fără nicio reținere, că metroul din Istanbul dă clasă metroului din Paris! Și nu e doar părerea mea.
În rest, tramvaiul este baza. Cu tramvaiul T1 ajungi în toate zonele importante și circulă des. Ne-am dus cu el, având cazarea în Sultanahmet, până la Kabataș, pentru a lua croaziera pe Bosfor, și tot cu T1 am mers și când am fost în zona Turnul Galata – Istiklal.
În rest, alegerea cazării ne-a permis să vizităm pe jos toate obiectivele turistice pe care ni le propusesem.
Cazarea în Istanbul pe cont propriu, un apartament prin booking
După achiziționarea biletelor de avion, a fost momentul alegerii cazării. Am considerat că vrem să ne plimbăm pe jos cel mai mult, așa că am optat pentru varianta cazării în Sultanahmet, la o distanță de nici un kilometru de intrarea în Marele Bazar și, implicit, de stația de T1.
Yesilirmak Apartments, s-a numit opțiunea noastră finală și, pentru cinci persoane (o cameră dublă și una triplă, în același apartament, fiecare cu baie proprie), am plătit, cinci nopți de cazare, 1.550 de lei.
În plus, am beneficiat de o terasă comună, închisă, sus, la ultimul etaj, terasă cu o priveliște superbă asupra unei părți din Istanbul și a Mării Marmara, de unde se vedea exact începutul Strâmtorii Bosfor.
Apartamentul se afla pe o stradă a manufacturierilor de încălțăminte, așa că, în fiecare zi, am avut parte de demostrații live cum se produc pantofii și gențile Gucci, UGG, LV și altele, într-un mod „original turkish fake”, la propriu! 😉))
În zonă erau numeroase magazine de unde ne aprovizionam cu apă, sucuri, dulciuri sau chiar bere. În plus, numeroase patiserii cu produse turcești ne rezolvau, la preț rezonabil, micul dejun.
Masa la Istanbul, am făcut economii considerabile la buget
Dacă, la începutul vacanței, ne stabilisem un anumit buget pe zi, pentru masă, la final, deși am mâncat ce am vrut, cât am vrut, ținând cont de recomandările proprietarului cazării, și al recenziilor de pe Google, la final, am ajuns la concluzia că am economisit mai bine de 150 de euro din totalul bugetat. Ceea ce a însemnat un alt city-break antamat, imediat ce ne-am întors.
Ca să vă faceți o idee, pentru o masă de patru persoane (copilul cel mic e cantitate neglijabilă), am plătit, în medie, cam 150-200 de lei. Este adevărat cu apă, nu cu suc.
Am putut plăti cu cardul, în majoritatea localurilor, doar duminica am avut ceva probleme în a găsi o varietate mare de produse. Ne-am trezit în duminica de dinaintea plecării că: humus nu aveau, oaie nu aveau, supă nu aveau. Dar ne-am descurcat până la urmă…
În plus, pe drum nu ai cum să reziști covrigilor de la tonetă. „Vrem simiiiiți!”, țipau copiii, măcar o dată pe zi. Buni rău covrigii aceia, dar luați în prima parte a zilei, când sunt pufoși și proaspeți. Seara… se cam întărește coaja, ce-i drept.
Cumpărături nu am făcut, pentru că nu de asta ne-am dus la Istanbul
Cumpărăturile, de care toată lumea vorbește, nu ne-au atras. Este adevărat, când stai pe strada unde se fabrică „Gucci de Turcia” nu-ți arde să mai iei nimic, pentru că știi calitatea. Așa că, ne-am abținut cu succes.
Am luat însă un lănțișor de aur, foarte fin, model pe care îl văzusem și în Ploiești, la o bijuterie, la jumătate de preț față de Ploiești, și o brățară. Deci tot am luat ceva…
Am trecut și pe Eyp Gold, celebra bijuterie cu cele mai mici prețuri pe gramul de aur din Istanbul. Nu mi-au plăcut modelele, deși prețul era, într-adevăr, cel mai mic. Așa că nu am cumpărat nimic de acolo doar pentru că „sunt ieftine”.
„O să ne mai întoarcem la Istanbul, cum mai prindem iar bilete de avion la ofertă”, a fost concluzia tuturor. Și da, deja stăm cu ochii pe Pegasus Airlines.
Despre obiectivele turistice, voi scrie separat, pentru că nu consider că intră într-un ghid de „Istanbul pe cont propriu”. Fiecare vizitează ce vrea, când și cât vrea, indiferent dacă merge pe cont propriu sau cu o agenție.
Turcii sunt oameni calzi și haioși
…asta a fost concluzia noastră după cinci zile de interacțiune cu ei. Mulți sunt cei care știu să-ți adreseze câteva cuvinte în română, cât să te gâdile puțin la orgoliu și să iei măcar o lampă chinezească de 150 TL de la ei.
La restaurante, la fel… așa că lași un bacșiș generos cu mare plăcere. Și toți, fie că-ți dau un pahar de ceai, o lipie sau o salată, sau un sos tradițional, oferă „din partea casei”. Este un fel de obicei la ei, și am observat asta indiferent la ce restaurant am mâncat.
Ba mai mult, copilul cel mic mai ales, s-a trezit ba cu rahat, ba cu bomboane, ba cu o brățărică din mărgele, oferite gratuit de către comercianții prin dreptul cărora am trecut, chiar dacă nu am cumpărat nimic de la ei. Așa sunt turcii…
În Marele Bazar este hoție pe față
În Marele Bazar am intrat ca la un obiectiv turistic. Aurul îți ia ochii acolo, dar prețurile sunt prohibitive. În rest… nu prea ai ce căuta decât dacă vrei covoare și alte țesături, ceea ce nu a fost cazul la noi.
Am spus „hoție” pentru că, la intrare ți se spune că este un preț, iar în magazin, la tejghea, când ți s eface calculul, este un alt preț.
Despre produsele marca „original turkish fake”, nu are sens să povestesc. Sunt peste tot, la tot pasul, în orice magazin, și din bazar și din afara lui. Am luat, la un moment dat, pentru că uitasem acasă, un set de șosete „Tommy Hilfiger” (pentru că aveau cea mai discretă „emblemă”). Am dat echivalentul a 19 lei pe șase perechi. Deci produsele „de firmă” chiar sunt la prețuri derizorii. Le lipsește doar… firma, și nu în sensul de emblemă, pentru că toate o au. 😊)))
Am înțeles, după șase zile aproape petrecute acolo, de ce românii sunt atât de leșinați după Istanbul. Și da, și nouă ne-a plăcut maxim și, cu siguranță, ne vom întoarce. Dar nu petrecând 12 ore pe drum, ci mult mai puțin, cam o oră și zece minute de zbor cu Pegasus, plus cele două ore de dinainte de zbor și cele două ore aproape până la cazare.
Istanbul merită, cu siguranță, mai ales pe cont propriu, pentru că ieși mult mai ieftin decât aproape orice alt city-break în afara țării. În plus, chiar ai ce vedea și, de ce nu, chiar ai ce învăța de la turci! 😉
Bravissimo!
Imi place relatarea. Imi place ca ne spuneti preturile, realitatea si adevarul, perioada. Cam asa il vad si eu. Am fost si noi acolo, in Sultanahmmet si tot asa am simtit.
Multumesc mult pt acest reportaj, asemenea si pentru celelalte desigur.
Imi place ca nu va „aruncati” spre lux, spre „scumpete”. Adica ceva modest, normal, suportabil financiar, moral, social, frumos si placut intr-un (doua), cuvant(e).
Asteptam obiectivele…
Vin și acelea… mai încolo puțin. Deocamdată alternăm și cu alte destinații. Mulțumim că ne citiți! 🙂