Traseul de la Piatra Arsă la Babele și Sfinx a fost o reușită a zilei de duminică, 13 august, după orele de coșmar petrecute în trafic, pe DN1.
Deoarece preţul telecabinei până la Babele, indiferent că vorbim de tronsonul Buşteni sau tronsonul Peştera, a depăşit orice limită a bunului simţ pentru o familie care munceşte cinstit în România anului 2023, am hotărât să facem, cu prima ocazie, drumul pe jos, de la Piatra Arsă.
Și „prima ocazie” s-a ivit duminică, 13 august, în plină vară, în mijlocul minivacanței de Sf. Maria. După aproape 4 ore în trafic de la Ploiești la Piatra Arsă, am ajuns cam la 1 kilometru și ceva distanță de Complexul de acolo, și, implicit de parcarea unde citisem că trebuie să lăsăm mașina.
Blocajul pe care l-am întâlnit și claxoanele care se auzeau mai în depărtare, ne-au dat de înțeles că ar fi bine să căutăm loc de parcare pentru că, dacă insistam să ajungem la complex, mai pierdeam cel puțin 20-30 de minute. În plus, observasem o cărare pe care urcau oameni imediat în stânga șoselei, deși eram la peste un kilometru distanță de unde știam că începe traseul Piatra Arsă – Babele.
Norocul a făcut ca, exact când ne-am hotărât, a plecat o mașină fix de lângă noi, moment în care am reușit să parcăm. Când ne-am dat jos din mașină ne-a luat brusc cu amețeală și cu frig. Chiar nu era de mers în mânecă scurtă! Ne-am echipat repede, am luat fiecare în spate câte un ghiozdan, și am început să ne îndreptăm spre cărarea care urca pieptiș o pantă, fix unde lăsasem mașina.
Nu eram convinși că e bine, dar multitudinea de turiști de pe drum, unii urcau, alții coborau, ne spunea că nu se duceau doar până sus să facă două poze, că panta nu era tocmai lină…
Un alt traseu către Babele, descoperit „din greșeală”
Ajunși în vârful pantei, am putut observa cu ușurință că drumul până la Complexul Piatra Arsă era full și că nu aveam clar nicio șansă să ajungem până la parcarea unde trebuia. Într-un moment de răgaz, între două fotografii, am întrebat două doamne care coborau dacă puteam ajunge la Babele de acolo. „Sigur! Mergeți tot pe cărare în sus! E drumul mai ușor decât cel oficial, pe dincolo!”, ne-a răspuns una din ele. Deci ni se luase o piatră de pe inimă. Nu urcasem de pomană panta abruptă.
Ca o paranteză, am avut cu noi un copil de 5 ani, iar panta, care mie mi s-a părut destul de abruptă, domnișoara noastră a urcat-o fără probleme, ba chiar, din când în când, strigam la ea să ne aștepte. „Dacă nu poți, ne întoarcem!”, mi-a spus soțul în vreo 2-3 rânduri…. „Ba pot, dar nu pot în ritmul ei!”, i-am replicat pe ton răstit ca să-mi vărs frustrarea…
Ehe… cu doi ani în urmă făceam cu rândul pe Vârful Secăria să o ducem în spate, că se miorlăia că nu poate să meargă, și acum… abia ne țineam după ea… Ce repede trece timpul!
Citeşte şi: Idei de weekend: Alternativa pentru Vârful Secăria o reprezintă Vârful Comarnic… zis și Vârful Văcăria 🙂
Am continuat să mergem și vedeam cum se apropie Crucea de pe Caraiman și Releul de pe Coștila. Nu-mi venea să cred că suntem atât de aproape, după ce am urcat doar cu mașina. Deh, amintirile mele cu platoul Bucegilor sunt legate de telecabină, pe varianta mașină până la Piatra Arsă nu mersesem niciodată.
În plus, aveam clar baftă de o vreme superbă. Speram doar să țină cu noi până la finalul zilei. Urcarea spre Babele am început-o la ora 15:05, conform camerei foto, iar la ora 16:20 făceam primele fotografii stației de telecabină de la Babele. În total am făcut traseul într-o oră și 15 minute, mai mult decât cel oficial, dar nouă nu ne-a părut rău.
Cărarea neoficială te duce pe lângă formațiuni de rocă asemănătoare Babelor de pe platou, dar mult mai mici. „Uite Babele Mici!”, am exclamat când am trecut pe lângă ele. În mod sigur și alții au observat asemănarea pentru că era coadă mare la fotografiat pietrele respective. Noi nu am stat, am trecut pe lângă, și ne-am bucurat de ele la întoarcere, când nu mai era nimeni la coadă.
Citeşte şi: Idei de weekend: Alternativa pentru Vârful Secăria o reprezintă Vârful Comarnic… zis și Vârful Văcăria 🙂
În ceea ce privește drumul în sine, nu este greu deloc. Deși m-am plâns la început, a fost și din cauză că pornisem la drum cu o febră musculară căpătată cu o zi înainte. Dovada că nu este greu a fost viteza cu care l-ar fi parcurs domnișoara de 5 ani dacă ar fi fost lăsată. La un moment dat, a trebuit luată de mână pentru a fi strunită, pentru că altfel ar fi ajuns la Babele cu jumătate de oră înaintea noastră. 😊
Pentru copii traseul este, așa cum spuneam, ușor și deloc periculos. Cărarea pe care noi am luat-o a fost una bătătorită de pașii altora.
„Știi că pe drumul ăsta nu ai ce să cauți decât acum, pe vremea asta, da?”, mi-a zis soțul la un moment dat pe drumul de întoarcere. „La privirile mele nedumerite mi-a răspuns imediat: „Ia închipuie-ți o ploaie în luna octombrie… în câteva minute nu mai vezi nimic din cărarea asta. Și ce faci? Că traseul e nemarcat!!!”, mi-a atras el atenția. Da, într-adevăr, avea dreptate! Traseul pe care noi am mers este unul nemarcat, și recomandat este cel oficial, marcat cu cruce roșie, cu plecare de la Complexul Piatra Arsă.
La Babele, prețurile sunt… pe seama prețurilor la telecabină
Sus, la Babele, la vederea telecabinei, puștoaica noastră a început să strige: „heeey, vreau și eu să mergem cu din asta!!”. Am râs, i-am explicat că se numește telecabină și că nu avem cum să mergem cu așa ceva pentru că este prea scumpă. A fost atât de dezamăgită, dar, chiar o asemenea cheltuială nu se justifică, oricum ai da-o. Și am stat puțin să facem un calcul sumar…
Păi noi, o familie cu 3 copii, unul de 16 ani, unul de 13 ani și unul de 5 ani, dacă ar fi, teoretic, să vrem într-o zi să vizităm Babele cu telecabina, din Bușteni, ar trebui să plătim patru bilete de adult (copiii au redus doar până la 12 ani) și un bilet de copil. Adică 190 de lei x 4 adulți și 90 de lei copilul. Adică ar trebui să dăm… ATENȚIE!… 850 de lei DOAR telecabina!
Așa se și explică de ce telecabinele pe care le-am văzut veneau și plecau mai mult goale, iar de coadă la urcare, așa cum știam de pe vremuri, nici nu se mai pune problema…
În rest, pentru cei care ajung sus fără provizii, viața devine scumpă. O cafea este 10 lei, o apă 8 lei (mai ieftină decât în aeroport, oricum, unde este 9 lei), un porumb, fiert sau copt, este 10 lei, iar o sticlă de suc de 0,5 litri este 15 lei. De mâncat la cabană, nici măcar nu ne-am mai interesat când am văzut prețurile de la tarabe. Plus că noi nu aveam nevoie, aveam la noi de toate pentru picnic.
Citeşte şi: Idei de weekend: Din Ploiești până pe vârful Secăria. Peisaje de vis și un traseu pentru copii
Pe platou era, la ora 16:30, un furnicar de nedescris și, din păcate, o mizerie pe măsură. Gunoi aruncat fără niciun pic de bun simț exact în fața monumentului Babele. Le era greu probabil gibonilor să-și care mizeria jos de munte… Dar despre asta într-un alt articol…
Ne-am întors după mai bine de o oră și jumătate petrecută pe platoul de la Babele. La ora 18:00, cu soarele încă sus, pe cer, ne-am început întoarcerea spre parcare, pe același drum pe care venisem. La ora 19:00 eram la mașină, după ce am făcut un popas și la „Babele Mici” pentru o sesiune foto.
La întorcere, pe DN1, lucrurile au stat incomparabil mai bine și, deși am avut câteva sincope, la ora 21:20 am parcat în fața blocului. Un timp mult mai rezonabil decât la dus…
Traseul cu copiii de la Piatra Arsă la Babele și retur este, cu siguranță, de făcut cu copiii, chiar dacă sunt mai micuți. În ce ne privește, am mai încerca cu domnișoara mică și Piatra Arsă – Babele – Crucea Caraiman, dar pentru asta doar într-o zi mai puțin aglomerată și cu plecat de dimineață de tot, în speranța de a nu prinde haos total pe DN1 până acolo. Și, în plus, cu noi mult mai odihniți…
Babele și Sfinxul sunt accesibile tuturor și, chiar și cei care nu au o condiție fizică extraordinară, pot ajunge acolo fără să dea o avere pe telecabină. Mergeți și încercați. Merită cu siguranță!
Am avut noroc sa prind o asa zi minunata pot sa zic.
De neuitat .
Nu îmi explic cum de nu era coada la telecabina căci noi am fost miercuri 9 august 2023 și la orele 16, 00 am stat la coada peste 2 h la telecabina Babele – Bușteni astfel încât am pierdut trenul pe care doream sa îl luam la întoarcerea în Bucuresti și, pentru a îl prinde pe următorul ,a trebuit sa facem o cursa nebuna în alergare pana la gara.Si miercuri este zi de lucru !Cred ca a fost o întâmplare sa nu fie coada sau probabil ca majoritatea turiștilor au călătorit cu autoturismul în zilele de minivacanta.
Am fost și eu acum pe 14 august pe platoul Bucegi, tot la pas din parcarea unde am lasat masina. Am urcat în jur de ora 11 unde am fost taxați cu 10 lei de către la Romsilva ,, Tarif de vizitare ” la întoarcere ora 13 nu mai erau acolo, ca voiam sa ii întrebam la ce folosesc acești bani deoarece nici macar coșuri de gunoi nu am găsit nici pe traseu nici acolo… nu mai zic de toalete, loc de popas sa iti tragi sufletul sau ceva indicatoare pe traseu sa vezi încotro poți sa o mai apuci. Am adoptat spiritul de turma… ne am luat după alții., Babele la fel de tinere ca acum 30 de ani atâta ca le a înconjurat cu un țarc … nimic în plus nimic amenajat, nimic îngrijit. La fel de Sfinxul semeț și impasibil la construcția aia a stației de telecabina care nu se încadrează deloc în peisaj, dacă acesta a fost motivul pentru care autoritățile nu au amenajat nimic. Totuși ce fac cu cei 10 lei de la turiștii care urca pana la ora 12 ?? Duia aceea nu se nai taxează. Care e logica?
Daca citeai atent vedeai de ce nu sunt coșuri de gunoi.