AcasăIdei de weekend: Prahova și împrejurimiIdei de weekend: Din Ploiești până pe vârful Secăria. Peisaje de vis...

Idei de weekend: Din Ploiești până pe vârful Secăria. Peisaje de vis și un traseu pentru copii

Weekendul care a trecut, fiind unul fără planuri, a trebuit să încropim ceva ad-hoc. Şi primul gând a fost: Hai să încercăm să ajungem pe Secăria!

În octombrie anul trecut am rămas doar cu dorinţa pentru că, abia ce ne începusem drumul şi am dat de o turmă de oi păzită de câini. Bineînţeles, aceștia s-au repezit la noi, așa că am făcut cale întoarsă. Poate de data asta aveam mai mult noroc…

Vârful Secăria înconjurat de brazi

Drumul cu mașina până la Secăria

De la noi din fața blocului și până în parcare unde se lasă mașinile pentru a începe drumeția, sunt aproximativ 60-65 kilometri. La dus, GPS-ul ne-a băgat pe la Barajul Paltinu.

Fiind duminică, nu a fost deloc liber, dar cred că nu se compară cu ce am fi pățit dacă am fi optat pentru un traseu de pe Valea Prahovei, de exemplu Cascada Urlătoarea.

Drumul este bun în cea mai mare parte, aglomerat pe zonele de picnic, dar într-o oră și ceva am ajuns la Secăria.

Ne-am uitat la zona de relaxare de la baraj. Doar în treacăt… Dacă ar fi fost asta destinația noastră, am fi avut o problemă. Era ora prânzului când am trecut pe acolo și nu aveai loc unde să lași mașina. Pajiștea era plină, foișoarele erau ocupate toate.

Ne-am felicitat pentru alegere și am mers mai departe.

Parcarea de la zona releului

Pentru a ajunge pe Vărful Secăria sau Vârful Leneșu (da, este pentru leneși, așa, ca noi…), mașina o lași aproape de șosea într-o zonă de unde se vede un releu.

Parcarea improvizată este destul de generoasă și, deși era duminică, nu am avut vreo problemă în a găsi loc de parcare.

La început pietrele de pe drum sunt mai mari și mai dificil de abordat, mai ales pentru cei mici

Din păcate, când te dai jos din mașină, te izbește mizeria. PET-uri, măști chirurgicale, doze de bere, și tot restul care te fac să îți aduci aminte că, indiferent cât sunt peisajele de frumoase, ești în România așa că trebuie să privești în sus și nicidecum în jos.

A fost prea frumos în drumeție, peisajele sunt de vis, așa că nu voi pune poze cu mizeriile. Voi scrie însă probabil un articol separat pe Observatorul Prahovean. Poate se va sesiza cineva și va instala câteva coșuri de gunoi pe acolo, deși… probabil o va face degeaba.

Drumul până în vârf este aproape ca o plimbare

Menționez încă de la bun început că NU suntem niscaiva munțomani cu condiție fizică, ba din contră. Putem spune chiar că suntem de-a dreptul sedentari: casă, job, laptop (de cele mai multe ori din vârful patului).

Drumul este mai mult decât accesibil

Ieșirile noastre implică, e adevărat, kilometri mulți, dar nu în regim de munte, de trasee montane, sau în ritm alert, ci mai mult plimbări prin orașe, rareori cu diferențe de nivel. O pantă mai serioasă ne sperie.

De aceea drumeția până la Secăria ni s-a potrivit mânușă, mai ales că am avut cu noi copii care ne cam seamănă, unul de 10 ani, altul de 3…

Din șosea și până în vârf sunt aproximativ 1,75 kilometri. Noi am făcut pe jos doar 1,35 deoarece de la șosea și până în parcare mai sunt vreo 3-400 de metri.

Citește și: Idei de week-end: Fugind de caniculă în Salina Slănic Prahova (Mina Unirea). Un loc plin de potențial neexploatat

Diferența de nivel la care se urcă este de 150 metri, iar panta maximă are o înclinație de 32%, dar nu sunt decât două porțiuni scurte atât de înclinate. În rest… trai pe vătrai.

Ca timp, la urcat am făcut cam 30-40 de minute în regim de opriri, poze și ritm de piticanie, iar la coborâre cam 15 minute.

Sus, în vârf cred că am stat vreo 20 de minute deorece ne apucase foamea și aveam în plan o ciorbă și un platou la Restaurant la Loussiana.

Per total, la ora 12:10 plecam din fața blocului, la ora 15:25 eram deja coborâți și ne urcam în mașină să ne îndreptăm spre restaurant.

Priveliștea de sus

Întotdeauna am avut o problemă cu scopul unei drumeții. Dacă îi spui unui copil de 10 ani că mergi într-o drumeție din punctul A în punctul B și vai, ce frumos e pe drum, slabe șanse să fie încântat.

Paltinu văzut de pe vârf

Dacă îi spui însă că mergi în drumeție ca să ajungi pe vârful unui munte care are 1.153 de metri (moaaa, ce mult o să i se pară) și o să vezi de sus de acolo toate peisajele din vale, ai mult mai multe șanse să îl încânți. Îi dai un scop precis: mergi să ajungi pe un vârf! La noi a funcționat.

Ba mai mult, am avut și baftă de vreme, nu foarte cald, un cer senin superb, cristal, astfel că, odată ajunși în vârf, am putut vedea toată valea ba chiar la orizont, peste crestele din față, se putea zări releul de pe Coștila și Cota 2.000.

Cota 2.000 de pe Vârful Secăria

Lacul Paltinu din vale avea culoarea azurie a mării de la Tuzla și era flancat de brazi. Localitățile Trăisteni și Secăria se vedeau ca și cum cineva aruncase un pumn de case printre dealurile verzi. Pe scurt: SUPERB!

Drumul de întoarcere

Dacă la dus GPS-ul ne-a dus pe varianta Baraj Paltinu, la întors a considerat că este mai bine pentru noi, a noastră mașină și ai noștri nervi să ne ducă pe la Comarnic.

Atenție pe acest drum! În apropiere de parcare, drumul este aproape rupt pe două porțiuni. Atât de rupt încât în fața noastră dintr-o mașina cu o rulotă s-a dat jos un pasager pentru a-i da indicații șoferului pe unde să abordeze ruptura.

Este evident că aceste rupturi sunt proaspete, probabil în urma furtunilor și alunecărilor de teren din ultima perioadă. Nu sunt de netrecut, dar este bine să fie semnalate.

Tot cam o oră și un pic ne-a luat și drumul de întors prin Comarnic. Nu am prins blocaje, nu am stat în coloană deloc, ceea ce a fost genial!

La coborâre am făcut doar jumătate din timpul de la urcare

Clar o drumeție de câteva ore până la Secăria este ceva de luat în calcul în aproape orice zi a săptămânii. Se ajunge ușor, repede, iar dacă o combini și cu un picnic în vârf (cum vom face noi data viitoare) este clar o zi perfectă.

Dacă luați în calcul această idee, vă rog, luați-vă o pungă pentru gunoaie cu voi! Nu lăsați nimic în urma voastră, nu aruncați nimic pe jos! Este păcat de frumusețea locurilor.

Om cu om, poate reușim să facem ceva!

Abonează-te la Newsletter-ul nostru

Lasă comentariul tău. Click AICI

Comentariul tău
Numele tău

Noutăți