„Egipt pe cont propriu” este o sintagmă care, pentru mulți, nu încape în discuție. De ce? Pentru că este considerată o „zonă periculoasă”. În fapt, este la fel de „periculoasă” și dacă mergi cu agenția, și dacă mergi de capul tău… dar cu cap 😉.
În primul rând, trebuie să te setezi, încă de la plecare, că nu are nicio legătură cu viața de aici, din Europa. Trebuie să fii dispus să vezi partea urâtă și murdară a orașelor Cairo și Giza pentru a putea vedea frumusețea vestigiilor istorice ale lumii. Și, mai mult decât atât, trebuie să ai puterea să negociezi… aproape orice.
Pentru turiști „Egipt” înseamnă, în primul rând, resorturile all inclusive din Hurghada și Sharm el Sheik și circuitele, care cuprind și piramidele, la Cairo. Plus o croazieră pe Nil. Dar Egiptul e mult mai mult decât atât, și poate fi văzut pe cont propriu la bani mult mai ok decât cu o agenție. Și senzația este alta… cu totul alta. Mult mai ușor se pun de acord patru oameni într-un grup, decât 40. Nu-i așa? Dar să vedem ce este de făcut…
Transportul până la Cairo
Pentru că scopul principal al excursiei noastre a fost vizitarea piramidelor de pe platoul din Giza și masca lui Tutankhamon, destinația a fost, clar, „Cairo”. Cum ajungi la Cairo de la București, fără să dai 280 de euro de persoană cu Tarom? Foarte simplu, cu Wizz Air.
De la București Băneaza, iei „Wizz-ul” până la Budapesta (154 de lei dus-întors) și apoi, de la Budapesta, iei tot „Wizz-ul” până la Cairo, noul aeroport Sphinx (cam 300 de lei de persoană dus-întors, bilete luate cu 8 luni înainte). Totalul de persoană ar fi nici 100 de euro.
Da, se adaugă Budapesta la astea, dar un apartament acolo este cam 100 de euro pe noapte, pentru patru persoane. Două nopți: una la dus, una la întors, înseamnă 200 de euro.
Total, de cuplu, ar ieși la 400 de euro, transport și cazare intermediară în Budapesta, față de 560 de euro, cel puțin, avionul direct București – Cairo. Și mai vezi și Budapesta în banii ăștia… 😊)
Ce faci cu restul de 160 de euro (care, în opinia multora, nu sunt mulți)? Păi din ei plătești patru nopți de cazare, cu mic dejun, în Giza, transportul cu șofer privat de la aeroport la cazare, plus un tur cu șofer și ghid privat la piramide, pentru două persoane!!! Pentru că în Egipt totul este „ieftin” pentru europeni.
Cazarea și mâncarea în Cairo sau Giza
Pentru cele patru nopți petrecute în Egipt, am ales cazarea, pe booking, la Bella Casa Pyramids Inn. Motivul alegerii a fost simplu: Recenziile adevărate, sincere și disponibilitatea gazdei, pe care toată lumea o lăuda.
Da, nu aveam vedere la piramide dar nici nu ne-a trebuit. Am preferat să alegem siguranța unei cazări și a unei gazde de încredere, „dr. Susan”, în detrimentul unui loc de cazare mai bine amplasat dar la care recenziile de pe booking ne-au ridicat MARI semne de întrebare.
Despre cazare voi scrie separat pentru că, dacă ne-a ieșit excursia în Egipt la superlativ, aceasta s-a datorat în primul rând lui Susan, gazda noastră, care ne-a planificat totul „la virgulă”, cum se spune…
Excursiile au reprezentat „highlight-ul” experiențelor
Încă din prima zi am luat-o „la pas”, cum se spune… Am avut tur privat la Piramidele din Giza, Memphis și Sakkara. A doua zi a fost ziua dedicată Cairo-ului, cu Marele Muzeu (cel vechi, pentru că cel nou vrem să-l vizităm când este finalizat), Old Cairo, și Cetatea. Tot tur privat, cu ghid și șofer.
Pentru a treia și a patra zi am ales „El Wahat”, adică turul în deșertul aflat la 480 de kilometri distanță de Cairo, care a cuprins: Deșertul Alb (White Desert), Deșertul Negru (Black Desert), Muntele de Cristal (Crystal Mountain), plus „sandboarding”, vizită la oaza Baharia, la apele termale, prânzul de la Baharia, cina în deșert, sub cerul liber și o noapte dormită la cort, în pustietate.
Cum a fost? EXCEPȚIONAL!!!
Ca prețuri de persoană: 30 de dolari turul piramidelor, 30 de dolari turul de la Cairo, 135 de dolari excursia în deșert (cu tot cu mese) și 10 dolari transportul dus-întors aeroport-cazare. Și, de banii aceștia, am avut tot ce ne-am dorit!
La ce trebuie să ai grijă când mergi în Egipt pe cont propriu
În primul rând trebuie să ai grijă la bani! Bancnotele dolari nu sunt primite dacă au cel mai mic semn pe ele, sau cea mai mică ruptură. Noi ne-am întors cu o bancnotă de 100 și una de 20 înapoi, pe care le-am schimbat fără probleme la casa de schimb de unde, dealtfel, le și cumpărasem.
Pentru noi a fost frustrantă faza cu banii. Mereu stăteam cu emoții dacă găsesc sau nu egiptenii ceva în neregulă la banii cu care plăteam. Am regretat la un moment dat faptul că am schimbat dolari și nu euro, pentru că la bancnotele euro nu au atâtea restricții. Dar nu era nici asta „combinație”.
La ei prețurile sunt clare: 50 lire egiptene sau 1 dolar sau 1 euro. Ori, la noi, un dolar este mai puțin decât un euro…
Ne-am descurcat însă. Am plătit cu dolari, cu euro, am primit rest în lire egiptene, cu care am plătit mai departe… Puțin cam haotic dar, într-un final, am ieșit ok.
În al doilea rând trebuie să ai grijă la formalitățile de intrare/ieșire în/din Egipt.
Viza costă 25 de dolari de persoană… sau 25 de euro, înțelegeți ce zic?
Pentru a o obține, după aterizare, completezi un formular (chiar, să aveți pixuri la voi!!!), apoi stai la coadă cu pașaportul, plătești și îți dă „un sticker”. Pe acesta ți-l lipește la următorul punct de control, după ce îți verifică formularul completat. Apoi treci pe la al treilea punct de control, care îți introduce datele în sistem. Și abia apoi poți să ieși din aeroport. Cu totul, durează peste o oră!
La plecare, la fel, treci pe la control, apoi la ghișeul companiei aeriene de unde ți se dă formularul de ieșire, pe care îl completezi. Apoi stai la altă coadă pentru a te verifica și a te „scoate” din sistem. A mers însă ceva mai repede decât la sosire.
Ciudățeniile de la fitrele de securitate din aeroportul din Egipt
Surpriza cea mai mare am avut-o la filtrele de securitate din Aeroportul Sphinx din Cairo. În primul rând toată lumea trebuie să se descalțe, indiferent dacă are bocanci sau sandale. Să zicem că asta ar fi „de bun-simț”.
Apoi însă, nu mică ne-a fost mirarea, când am observat că în tăvile de bagaje oamenii puneau PET-uri de plastic de 0,5, 1,5 litri, cu apă sau cu suc!! Păi la noi nici cu o cremă de 200 ml nu te lasă să treci.
În schimb, nu ai voie să treci cu brichete! Ne-au „confiscat” trei brichete dar, adevărul este că, pe panoul informativ scria clar că nu ai voie cu brichete. Așa că…
Haios este că, după filtrele de securitate, în zona porților de îmbarcare, există locuri pentru fumat. Acolo sunt pasageri care au brichete. „Cum ați trecut cu brichetele?”, am întrebat un cuplu de italieni. „Nu am trecut cu toate. Ne-au oprit patru, dar am rămas cu două. Nu știm criteriile. Cred că nu le-au văzut și pe astea…”, mi-au răspuns râzând.
Ciudat sau nu, explicabil sau nu, cert este că acestea sunt regulile de îmbarcare pe Aeroportul Sphinx din Cairo.
Dacă merită o excursie în Egipt pe cont propriu? De 100 de ori DA!
Este incredibil sentimentul de „altceva” pe care îl ai odată ce iei contact cu lumea de acolo. Pentru că da, este o cu totul altă lume! Este o lume în care, dacă pășești dincolo de resorturi, poți vedea cât ești de norocos că te-ai născut în România și cât trebuie să fii de fericit pentru asta.
Egiptenii nu au asigurări medicale gratuite, pentru că nu plătesc asigurări. Nu au învățământ gratuit, la ei totul se plătește. Și, cu toate că nu li se rețin taxe, salariul lor minim net este de 120 de dolari pe lună, iar cel mediu de 260 de dolari. Cum ai putea trăi în România cu acești bani?
Mizerie, aglomerație, trafic haotic… nu au treceri de pietoni, iar regula principală de prioritate în trafic este: „Dai două claxoane și bagi botul mașinii. Și atunci ai prioritate!”. Vezi pietoni traversând, îi ocolești. Strada este, în aceeași măsură, și a ta și a lor. E un adevărat haos!
Și, mulți ar putea întreba, și atunci de ce să mergi acolo? Trebuie să mergi pentru că, în opinia mea, așa vezi cât ești de fericit. Și nu numai de-asta…
Au o istorie impresionantă, au vestigii, au comori, artefacte și, mai mult decât atât, au oameni calzi și prietenoși. Este ireal să vezi marea piramidă în fața ta, în timp ce mergi cu mașina pe șosea în Giza. Simți că, pur și simplu, totul e din alt film.
Te simți mic, cât un purice, când te apropii de monumentele respective, iar, la Sakkara, timpul juri că îngheață. Nu poți opri fiorul care te trece, la Memphis, când simți cu buricele degetelor cartușele cu hieroglife, sculptate cu 7.000 de ani în urmă.
Și nu te poți opri să nu te întrebi: Cum au ajuns atât de jos, când au fost atât de sus?
Egiptul pe cont propriu este o adevărată aventură. Este adrenalină pură în fiecare zi și, tot în fiecare zi, este modalitatea de a-ți reaminti că sunt unii oameni care trăiesc mult mai greu decât românii. Noi mergem la ei, ei nu vin la noi! Nu vin, nu pentru că nu vor, ci pentru că nu au bani și, mai ales, pentru că nu au voie.
Noi nu prea mai știm ce-i aia să nu te bucuri de libera circulație, noi nu prea mai știm ce-i aia să nu ți se dea viză turistică. Și putem continua astfel la nesfâșit.
Concluzia? Merită cu siguranță o excursie în Egipt pe cont propriu! Civilizația care și-a pus amprenta aici cu mii de ani în urmă, nu poate fi înțeleasă decât aici, pe malul Nilului, indiferent de artefactele egiptene care, la ora actuală, se află în cele mai mari muzee ale lumii. Mergeți în Egipt și veți înțelege de ce!
