AcasăCircuiteCu barca în Delta Dunării, de la Murighiol la Pădurea Letea: timp,...

Cu barca în Delta Dunării, de la Murighiol la Pădurea Letea: timp, costuri, experiență

Că am ajuns anul acesta în Delta Dunării, cu barca până la Pădurea Letea, cred că este ceva cu care mă voi lăuda mult timp de acum încolo. Dar cu faptul că m-am urcat într-o barcă și am mers până la Pădurea Letea, este o experiență pe care, cu siguranță, nu o voi uita prea curând.

Excursia cu barca din Murighiol până la Pădurea Letea și înapoi durează aproape o zi întreagă. Am plecat la ora 10 de la cazare și ne-am întors la 6 seara, după o zi obositoare, stresantă pe alocuri, dar plină. Dacă a meritat? Cu siguranță DA. Mi-am dorit mult să văd Letea. Am fost, am văzut, a meritat! Dacă aș repeta excursia? Cu siguranță NU! Am ajuns unde am vrut, am văzut ce mi-am propus, nu mai am de ce să mă întorc.

M-aș întoarce însă pentru o plimbare de 2-3-4 ore pe lacurile din Deltă, m-aș întoarce pentru nuferi și pentru satul de cormorani, m-aș întoarce pentru canalele înguste și pentru coloniile de pelicani, dar până la Letea nu aș mai merge. Pentru noi a fost prea obositor. Dar s-o luăm cu începutul…

Excursia cu barca a fost planificată tot la Pensiunea Clisciova

Atunci când am făcut rezervarea la cazare pe booking, la Pensiunea Clisciova, am discutat tot cu ei și pentru excursia cu barca la Letea. Eu voiam Letea, nimic altceva. A rămas că ne mai auzim în săptămâna excursiei, pentru că era mult prea devreme pentru a stabili ceva la sfârșit de aprilie pentru weekendul 20-21 mai.

nuferi galbeni delta dunarii
Asta îmi doream să văd în Delta Dunării

Toate bune și frumoase, prognoza arăta bine pentru ziua de sâmbătă în săptămâna excursiei. Am sunat pentru rezervare excursie și… surpriză: turismul slab făcea să fim singurii doritori. Adică, în total eram doi adulți și doi copii. Pentru că am insistat că ne dorim neapărat această excursie și nu alta, am stabilit cu Alex, de la Pensiunea Clisciova, să facem totuși excursia, doar noi 4, cu o barcă de 9 persoane, pentru suma de 700 de lei.

nufar alb delta dunarii
…și asta

Sincer, la ce teamă am de apă, la ce nebuni știu că există, mi-a convenit de minune situația. Da, am dat mai mult decât am fi dat în mod normal, dar aveam barca doar pentru noi. Ceea ce era mai mult decât ideal pentru că, în situații de acest gen, nu știi niciodată peste ce tovarăși de barcă dai, iar barcagiul este unul singur, nu-i poate controla pe toți.

Ziua excursiei cu barca la Pădurea Letea

Sâmbătă, 20 mai, era ziua cea mare. La ora 10:00 am plecat de la pensiune până în micul port din Murighiol. Nu mai fusesem niciodată acolo așa că, a fost de la sine înțeleasă surprinderea mea legată de multitudinea de bărci ancorate în acel mic port. Era clar că turismul în Deltă prosperă. Nu însă și în această perioadă…

barci port murighiol delta dunarii
Bărcile ancorate în micul port din Murighiol

Deși ajunsesem târziu, după ora 10:00, multe bărci erau ancorate și mulți barcagii stăteau pe margine, fluturând cheile de la bărci, exact cum stau cei care oferă cazare pe marginea drumului în Eforie, de exemplu. Mi s-a părut cel puțin ciudat. Deși vremea era frumoasă, deși în alți ani, în această perioadă gemea Delta de turiști (din informații de la oamenii locului), anul acesta nu părea deloc la fel.

Poate din cauza vremii, poate din motive financiare, nu se știe exact. Cert este că nu sunt puhoaie de turiști ca altă dată. Avantaj pentru turiștii care merg în Deltă, dezavantaj pentru cei care au afaceri acolo și trăiesc din asta.

Alex de la Clisciova ne-a condus la barca noastră și așa l-am cunoscut pe „nea Aurel”, barcagiul nostru. Nu știu de ce, dar fața lui mi-a inspirat încredere. În plus, imediat ce am pășit în barcă, primul lucru care ni s-a cerut a fost să ne punem vestele de salvare și să le închidem. Chiar și el avea vestă, pe care și-a închis-o la rândul lui.

Citește și: Pensiunea Clisciova din Murighiol – un nume greu, o poveste tristă și o cazare excelentă

Încă de dinainte de plecare, Alex a avut grijă să-i explice lui nea Aurel că am o problemă cu apa iar el a avut grijă, evident, pe tot parcursul zilei, să manevreze barca astfel încât să simțim cât mai puțin valurile sau mișcările mai bruște ale ambarcațiunii. Ceea ce, am văzut la alte bărci, că nu se întâmpla de fiecare dată. Și mi-a trecut prin cap în multe momente din acestea, ce s-ar fi întâmplat dacă, împreună cu noi în barcă, ar fi fost un grup de turiști mai… agitați? Mi-am alungat repede acest gând. Nu aveam de gând să-mi stric excursia.

barcagiu delta dunarii
Nea Aurel, barcagiul nostru de nota 1000

Da, am avut parte de ceva valuri… culmea, nu pe brațele Sulina sau Sf. Gheorghe, ci pe Dunărea Veche, un braț mai îngust dar care ne-a dat ceva de furcă. Zgâlțâielile au început de cum am intrat pe el și până am ieșit, pe Canalul Magearu. Mi-am dat seama că era vânt, că mergeam împotriva valurilor, că nu era vina lui nea Aurel, dar disconfortul reținut a fost major.

Nu am înțeles de ce s-a întâmplat asta, nu știu dacă se putea evita zona pe o altă parte, dar nu a fost deloc plăcut. Cred că aceasta este și cauza pentru care nu mai iau în calcul, în viața mea, o revenire la Letea. Dar, într-un final, am ajuns și acolo…

Despre cum a fost, ce am făcut noi și ce se poate face la Pădurea Letea într-un articol viitor…

Concluzii după excursia cu barca în Delta Dunării până la Pădurea Letea

Ce pot să spun cu siguranță este că nu îmi pare rău pentru nimic. Am văzut Letea, am bifat Letea și sunt mândră de asta. Dacă ar fi să mă întorc la Letea? Cu siguranță nu. Din punctul meu de vedere este o experiență „once in a lifetime”.

pasari delta dunarii
Satul de cormorani din delta Dunării

Dar mi-aș dori să mă întorc în Deltă. Nu pentru Letea, nu pentru Sulina… ci pentru o excursie (sau două), de 2-3, maxim 4 ore, pe lacurile mici, cele fără nume, și pline de nuferi, pe canalele înguste, line și mărginite de stuf.

Mi-aș dori să mai fac o vizită în „satul de cormorani” (niciodată nu am văzut atâția cormorani la un loc și cuiburile lor), să mai văd pelicani (poate mai mulți data viitoare) și să mai ascult câteva povești din Deltă.

Oamenii locului au ceva aparte, o deschidere, o disponibilitate mai rar întâlnită. Le place să stea de vorbă, le place să povestească din Deltă, despre locuri și oameni, despre întâmplări și legende.

Delta Dunării este, cu adevărat, un loc magic. Pentru noi a fost prea din scurt, prea mult, prea „pe repede-înainte”. Poate data viitoare vom sări peste vizite la Histria și la Letea și vom sta să ascultăm Delta. Pentru că, în mod sigur, merită. Are multe povești de spus!

Abonează-te la Newsletter-ul nostru

Lasă comentariul tău. Click AICI

Comentariul tău
Numele tău

Noutăți