Hotel Excelsior, Nisipurile de Aur: Cum mi-am luat țeapă la ”all inclusive” la bulgari. Acum regret fiecare euro cheltuit pe o vacanță ratată

Mult aşteptatul concediu din acest an ne-a rezervat o mare dezamăgire. O ţeapă „all inclusive“, pe litoralul bulgăresc, pentru care am plătit în jur de o mie de Euro pentru cinci zile.

Hotelul care ne-a lăsat cu un gust amar şi pe care nu-l recomandăm sub nicio formă este Excelsior (trei stele), din Nisipurile de Aur.

Am ales Bulgaria, ca în majoritatea concediilor petrecute cu familia, mergând şi în acest an pe ideea că au servicii bune, de calitate, la preţuri acceptabile. Am analizat, în prealabil, atât oferta de la noi, cât şi pe cea de la bulgari, iar pentru doi adulţi şi trei copii, în luna iulie, preţul ni s-a părut rezonabil la vecini.

Bineînţeles că am mers şi pe recomandările agentului de turism cu care colaborăm ori de câte ori avem nevoie de vreun pachet de călătorie, dar şi pe imaginile prezentate pe internet şi recenzii. Este drept că la ultimul capitol, comentariile erau din anii precedenţi, recente fiind vreo 2-3, şi pro, şi contra. Dar, ştim cu toţii, că nu toată lumea poate fi mulţumită la fel de un produs.

Imaginea începutului de degradare

Ajungem la hotel în jur de ora 14.30, crezând că vom fi cazaţi imediat, ştiind că la mai toate unităţile de profil ai „verde“ la intrat în cameră la ora 14.00 şi o eliberezi la ora 12.00. Ni s-a comunicat că a apărut o mică problemă la apartamentul rezervat de noi care va fi rezolvată până la ora 16.00. În entuziasmul începutului de vacanţă, am trecut repede peste moment. Am dus maşina într-o parcare privată, pentru că hotelul are locuri limitate şi am plecat la plimbare prin staţiune. Ne-a frapat o imagine a începutului de degradare.

Efectele economice ale pandemiei se văd şi aici, dar şi retragerea investitorilor străini. Multe hoteluri sunt goale, scoase la vânzare, unele spaţii, afectate de intemperii sau vandalizate, au fost lăsate de izbelişte, vegetaţia este netunsă, treptele de acces de la plajă spre-dinspre hoteluri au început să se macine.

La tarabe, multe „chinezării“ la super preţuri. Practic, dacă vrei să pleci cu un suvenir de acolo, opţiunile sunt extrem de limitate.

Pe plajă, un şezlong costa 6 leva, la care se adăuga salteau – 2 leva şi umbrela -6 leva. Pentru băuturi, în funcţie de opţiuni, preţurile plecau de la 8 leva.

Pentru o porţie de adrenalină, cum ar fi parasailing, mai trebuia să scoţi din buzunar 70 de leva/persoană sau 100 de leva/2persoane. Pozele, făcute şi printate de ei, mai „absorbeau“ şi ele 10leva/bucata. Cam mult… Nici după negociere nu ajungeai la o sumă rezonabilă.

Cât am luat pulsul staţiunii, ne-am simţit ca acasă, peste tot auzindu-se vorbind româneşte. De altfel, şi comercianţii „rup“ câte ceva în limba noastră.

Hotel de 3 stele, meniu… praf de stele

Am revenit la hotel. În sfârşit, am putut urca în cameră. Vederea noastră din balcon, de la etajul I, cuprindea o „mare“ de acoperiş, cam jumătate din cel al recepţiei. Telecomenzile le-am găsit fie fără capace, fie fără baterii, la baie n-am văzut nici urmă de uscător de păr. Am încercat să obţinem un alt apartament, dar n-a fost loc de negociere.

Dar, fie, am spus că nu ne supărăm noi dintr-atât. Că doar eram în concediu, cu starea zen… Până la ora mesei. Aici am avut şocul adevărat, când am văzut că nu avem ce să le dăm copiilor. Felurile de mâncare foarte puţine, multe cu sosuri şi maioneze (oare cu ce vechime?), un singur fel de ciorbă, gustări reci mai deloc.

Ne-am folosit toată imaginaţia culinară ca să încropim ceva comestibil. Am scurs carnea de pui de sosul în care băltea, am mai ales nişte legume dintr-o tocăniţă mult prea condimentată pentru copii şi am înghiţit cu „Doamne-ajută“ să nu ne trezim cu vreo enterocolită sau vreo alergie şi cu o vacanţă pe Apa Sâmbetei. Am sperat să fie doar un accident, iar zilele următoare să ne bucurăm de serviciile „all inclusive“.

Micul dejun a fost la fel de sărac, cu nişte castraveţi, roşii, un singur tip de măsline, un singur tip de brânză, felii aproape transparente de caşcaval şi o tavă cu salam pe care cred că o rulau de la începutul sezonului, că nu se atingea nimeni de ea, nişte foietaje şi 3-4 sortimente de mâncare caldă. Laptele pentru cereale era rece. Amatorii de ceai puteau alege dintre muşeţel şi… muşeţel. În tot acest timp, n-am văzut cum arată o cană sau un pahar de sticlă. Paharele de plastic au fost unicele disponibile.

Sortimentele de băuturi alcoolice şi răcoritoare erau de Doamne-fereşte. Noi am preferat să ne cumpărăm de la magazinele din staţiune.

Surpriza neplăcută nu a fost doar pentru noi, ci mai ales pentru turiştii care au fost la acest hotel şi-n anii precedenţi şi care spuneau că la aşa ceva nu se aşteptau. Condiţiile au fost cu totul altele şi faptul că au fost mulţumiţi i-a determinat să vină şi cu alţi prieteni sau rude. Au reclamat cele constatate administratorului hotelului, dar, deşi a trecut apoape o lună de când am revenit, din recenzii constat că experienţele turiştilor care au ajuns zilele acestea la Excelsior sunt similare.

La întoarcerea în ţară, am făcut un popas la Dalboka, ne-am bucurat de o porţie zdravănă de midii.

Acum aşteptăm un nou concediu şi sperăm să avem mai mult noroc!

1 de 10