Urmare de AICI
Chestia cu sailingul este că este poți să mergi unde vrei tu, când vrei tu, vânt să fie. Mă rog, aproximativ. Ideea e că nu ai un program fix, cu ore de trezire și de plecare, decât dacă decide căpitanul asta, în funcție de ce vede el pe hărți și aplicațiile meteo.
După cum știți, noi avem doi căpitani, deci deciziile sunt luate după o îndelungată și atentă chibzuință 😊. Și cu multă gravitate, ceea ce face un spectacol în sine din momentul în care Mircea și Mihai se consultă asupra traseului.
Mărturisesc faptul că în primele zile îmi era cam teamă cei doi, care sunt foarte riguroși cu organizarea vieții pe barcă, o să mă facă să-mi reamintesc de armata traumatizantă pe care am făcut-o. M-am îngrijorat degeaba – cât timp nu te bagi peste treaba lor de marinari, sunt oameni buni. Cu constatarea asta am început ziua patru a călătoriei noastre.

Dimineața am început-o trăgând cu urechea la mormăielile lor. Cu ochii pe hărți și aplicații, discutând aproximativ așa: Mihai, preocupat, – ”mda, ai dreptate, nu prea bate”. Mircea, cu ochii pe o aplicație meteo: ”exact, trebuie să ne gândim și la întoarcere”. Mihai, gânditor: ”mda, ar fi un drum de 11 – 12 ore”.
Mircea, preocupat: ”mda, cam lung”. Mihai, la fel: ”și nu știm cum o să fie cu vântul”. Mircea: ”la asta mă gândeam și eu”. Și-au ridicat ochii la noi și ne-au comunicat pe un ton grav că nu mai mergem la Naxos, ci că mergem la Serifos.
Citește și: Călător pe Mediterana cu velierul: Jurnal de sailing
Noi, ceilalți patru pasageri de la bord, am primit vestea senini. Adică habar nu aveam ce ratăm în Naxos, sau ce o să ne aștepte în Serifos, deci ne era egal unde mergem. Asta pentru că în doar trei zile am realizat că oamenii de pe insulele astea fac din fiecare loc unul special. E o certitudine.
Ne-am băut cafelele și sucul de portocale așa, fără grabă și fără stres, greek style 😊, și am ridicat ancora. Traseul Paros – Serifos a fost unul mediu, care a durat în jur de cinci ore. N-am mai avut valuri, nici vânt n-am avut, deci niciun eveniment spectaculos. Aș putea spune că ar fi fost un drum monoton dacă n-aș fi descoperit un alt efect magic al navigatului.
Exceptând-ul pe Rareș, adolescentul de 16 ani care doarme încontinuu, (aproape la fel de mult ca mine, ceea ce mă frustrează), ceilalți cinci suntem ”adulți responsabili”, cu profesii dintre cele mai diferite. În general, ne încadrăm în arhetipul încruntatului, cu multă treabă de făcut și fără ”timp de prostii”.
Citește și: Călător pe Mediterana cu velierul, jurnal, ziua doi: Cu zece noduri ”doar cu pânze” și cu senzații unice
Ei bine, ieri pe tot drumul ăla de aproape cinci ore, am discutat. Eu am mai furat un pui de somn de ora 13.00 – 14.00, timp în care ei au discutat. M-am trezit, ei discutau. M-am băgat și au în discuții. Am luat o mică pauză, de vreo două ore, când am ajuns la țărm și am andocat în marina din Livadhi, loc dificil de ancorat.
Pe mal, ne-am separat în două grupuri. Cei cu permis de motocicletă au închiriat niște scutere și au mers într-o superbitate de orășel amplasat pe coasta unui munte, cei fără am rămas la o plimbare pe țărm.

Așa am constatat că diferența între Paros și Serifos este cam aceea dintre Mamaia și Eforie Sud, cu deosebirea că în Serifos prețurile de la taverne sunt mai mari, iar mâncarea este mediocră. Orășelul este curat, plaja este senzațională, terasele tavernelor intră până în valuri. Atmosfera e una de maximă relaxare.
Cât timp prietenii noștri s-au luptat cu pieptișul coastei către orășelul de pe munte, săracii!, noi, cei rămași pe țărm, am degustat o țipuro, un uzo, o salată, ceva ușor. Când au venit, am mers cu toții la masă. Acolo am discutat.
Citește și: Călător pe Mediterana cu velierul, jurnal, ziua unu: Noaptea pe mare timpul îngheață
Am descoperit că pe insula asta se face o brânză spectaculoasă. Masa a durat în jur de o oră și jumătate, timp în care noi nu am întrerupt discuțiile. Ne-am ridicat, am făcut o plimbare de-a lungul țărmului, ne-am oprit la o cofetărie unde am mâncat niște prăjituri excelente. Eu am gustat și o mastică locală, pe care nu au voie să o vândă, daar…. a fost spectaculoasă.
Ne-am întors pe barcă unde discuțiile ne-au furat până când am realizat că nu mai e nimeni treaz în jurul nostru. Cu greu, ne-am băgat la somn. În ceea ce mă privește, am continuat argumentațiile și contraargumentațiile și în vis. Asta m-a ajutat să dorm ca un prunc, deși afară era un vânticel cam agresiv.
Dimineață, știți povestea: soare, mare lină, echipajele ambarcațiunilor din marină la cafele și mici pregătiri pentru plecare. Pe toate vasele, căpitani de toate națiile fac schimb de informații și stabilesc traseele pentru azi.
Habar nu am unde o să mergem, dar abia aștept următoarea ieșire pe mare. Constat că acest tip de ieșire creează o adicție serioasă. Interesant. Vă țin la curent cu evoluția.

La final, n-am cum să nu vă spun despre ce am discutat. Am vorbit cam despre orice și despre nimic, adică numai ”chestii importante, de băieți”, și a fost super.
Este un alt efect magic pe care îl au marea și Grecia asupra mea: descopăr ce oameni speciali sunt cei cu care fac această călătorie, și ce șansă am ca acasă să am în jur același tip de persoane. Sunt un om tare norocos.
Când spun asta, mă refer și la colegii mei din redacție, chiar dacă multora nu le va veni să creadă 😊. Vă las cu bine, că plecăm și e cam vânt.
Revin cu ziua 5.