Ca să fie clar din start, sunt un începător la începutul începuturilor călătoriilor sale cu velierul. Cum am norocul să am nu unul, ci doi prieteni cu permis de navigare pe aceste ape, Mediterana, Grecia cu insulele ei mai precis, sunt la prima mea ”ieșire pe mare” anul acesta.
Traseul pe care l-au propus pentru săptămâna asta presupune șapte zile de navigare printre insulele Ciclade și golful Saronic. Detalii despre ele găsiți o tonă pe net, deci nu vă fac un semidoct copy/paste.
Sâmbătă, 28 mai, în Atena era foarte cald. Căldură toridă, de final de iunie, în niciun caz de început. Am fost preluați de la aeroport de un microbuz pentru transferul către marină. Pe drum ne-am oprit la un supermarket, unde ne-am făcut aprovizionarea – multă apă, fructe, biscuiți, câteva beri etc. Chestii din astea ușoare, ca să ne potolim foamea care ar putea să ne ia pe drumul de la portul A, la portul B.
Citește și: Marea Neagră poate fi savurată într-un fel unic la bulgari, pe stâncile de lângă Balcic. Și o recomandare: fugiți de plaja ”Heroes”
Prima etapă – marina Alimos din Atena– insula Kea. Mihai și Mircea, căpitanii, au propus să plecăm imediat cum ne-am instalat, chiar dacă o să ne prindă noaptea pe drum. Noi, trei adulți și un adolescent prețios, am fost de acord, că habar nu aveam ce înseamnă asta.
Puțin mai târziu, aveam să aflu că oricum n-ar fi contat ce spuneam – pe vas căpitanul e Dumnezeu, iar noi avem doi. Aș putea spune că n-a fost chiar așa de rău (sanchi!), pentru că aveam să văd/simt/aflu că navigarea pe timp de noapte e unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care ți le poate oferi marea.
E un cadou all inclusive, dacă pot spune așa, pentru că prinzi mai multe evenimente spectaculoase. Printre ele, apusul de soare, apariția stelelor care fac spectacol în semi-bezna în care te afli pe barcă, vântul rece, frigul care taie. Ca idee, am ieșit din marină în jurul orei 15.00 pe o căldură arzătoare. Am ajuns la destinație în jurul orei 1.30, cu polarul pe noi.
Citește și: Vârful Mytikas (2918 m) şi plajă la ţărmul Mării Egee, propunerea ghidului Cristi Minculescu pentru o vacanţă activă şi accesibilă întregii familii
Pe drum am prins un apus atipic. Soarele a luminat marea cu niște nuanțe cum n-am mai văzut până acum la un apus. Astrul s-a ascuns după o insulă în timp ce ne oferea un spectacol de lumină lichidă difuză, cu nuanțe de argintiu și arămiu. Pe urmă a început să vină frigul, apoi să licărească, pe rând, stelele. Spectacolul acesta ține ore în șir și, când mergi doar cu pânzele, fără motor, îți creează o stare unică, de timp înghețat.
Cel mai tare la această primă ieșire m-a impresionat felul în care se văd insulele după lăsarea întunericului. Ieșeau treptat din ceața înserării și a nopții, abia conturate, ca niște animale fantastice despre care nu-ți poți da seama ce intenții au. Te țin alert, să nu ratezi vreuna.
Un spectacol aparte îl fac pe aceste insule luminile roșii de avertizare ale eolienelor. Este incredibil cum modelează povestea nopții prin felul în care te lasă să înțelegi că pe fiecare insulă pe care se află (nu pe toate sunt) are loc o petrecere, sau că a fost împodobit un brad imens de Crăciun.
Am trecut și pe lângă faruri, fiecare cu pulsația lui. Am avut parte și de ”acțiune la bord” care, în cazul meu, a fost defectarea vasului de la toaleta unu. Ceea ce a fost o chestie nu tocmai plăcută, dar utilă: am început să îi înțeleg pe cosmonauții care se confruntă cu probleme tehnice în spațiu și trebuie să le rezolve cu ce au.
Citește și: Complex Rusalka – Locul unde uiți că te afli pe malul Mării Negre
Noi avem norocul să avem la bord un minitehnicus. Nu cred că există vreo chestie mecanică, electrică, sau de altă natură, pe care el să nu o poată repune în funcțiune. Pe vas îl cheamă ”căpitanul Mircea”. Sunt convins că el ar putea repara și un motor de rachetă în spațiu, dacă ar vrea. I-ar trebui doar o lanternă și o șurubelniță.
Noaptea am ancorat în larg, iar dimineața ne-am trezit în liniștea pe care doar marea o poate oferi, într-un golf pe suprafața căruia nu se vedea nicio cută a vreunei urme de val.
Așadar, la final, regulă de bază: când pleci la drum cu barca, în primul rând asigură-te că ai îmbrăcămintea adecvată. Pe urmă fii foarte atent la instructajul pe care îl face armatorul când ți-o predă. Nu rata niciunul dintre lucrurile foarte utile pe care ți le spune. La fel, pe vas, nu e deloc recomandat să nu fii atent la ce spune căpitanul.
Nu uita nimic, începând de la locul unde se află vestele de salvare, până la felul în care îți recomandă să depozitezi/gătești mâncarea. Toate, toate sunt foarte importante în larg.
Pe insula Keia nu am stat decât să bem o cafea și să mâncăm un sandviș. Apoi ne-am pus pe drum. Revin când pot cu traseul Keia – Syros. Sper că o să fie vis. Mai sper să și înotăm puțin. Vă las cu bine, iar colegilor le trimit un călduros spor la muncă!
