Astăzi, când copiii noştri trăiesc alte vremuri, ghidul montan Cristi ne-a propus să-i scoatem din bula lor şi să-i lăsăm, timp cinci zile, pe mâna lui. La Padina, şase puştani cu vârste între 9-14 ani se vor bucura de copilărie, cu tot ce înseamnă ea: descoperire, joacă, prietenie, natură, aventură şi amintiri de neuitat.
Aproape că suntem invidioşi că nu ne încadrăm în standardele de vârstă să ne putem bucura de o astfel de tabără, dar cu ochii minţii, prin vorbele aşternute de Cristi, suntem invitaţi şi noi în această călătorie.
„Rândurile pe care le voi aşterne în aceste zile sunt cu iz de copilărie, implicit, nostalgie, dar şi de aventură şi de alternativă la jocurile video şi toate celelalte gadget-uri. Sunt cinci zile în care, alături de cei şase puştani, care au optat să vină cu mine în tabără vom descoperi natura, vom face drumeţii montane, escaladă, vom monta corturi, ne vom juca, NU vom face mofturi la mâncare şi NU vom irosi timpul cu telefoanele.
Recunosc că am adormit cu ceva emoții, având în vedere că urma să am de-a face cu ceva atipic mie. Cei şase puşti au vârste între 9 și 14 ani, sunt patru băieţi şi două fete. Unii dintre ei, ca şi mine, sunt pentru prima dată în tabără.
Citește și: Jurnal din Ararat, „muntele biblic“ – Ziua 7 – Ce obiective poți vizita în Doğubeyazıt și locul unde poți savura, din plin, preparate kurde cu numai 13 dolari/persoană
La prima oră sunt gata de plecare și Alex își ia locul în mașină. Ajunge și Luca și pornim. Următoarea oprire este în Breaza. Fetele sunt pregătite. Şi desi portbagajul este destul de încăpător, cu echipamentul meu, şi cu mamele grijulii, bagajele au ajuns până la plafon 😀. Trecem destul de repede pe Valea Prahovei și ajungem la Sinaia. Facem stânga spre Șaua Dichiu și începem sa luăm altitudine.
Apare și plafonul de nori destul de jos și scade și temperatura puțin sub 17 grade. În maşină e atmosfera încă liniştită, cam toţi „tatonează“ terenul… La 11 suntem la Padina și intrăm la cazare. Întregim grupul și cu ceilalți doi voinici și le pot da, în sfârșit, ghiozdanele pregătite cu câteva lucruri obligatorii în orice drumeţie. Au lanternă, bidon pentru apă și o bandană. Mai stăm un pic și mergem la masă. Pare că le este foame. Avem masa rezervată și imediat nevine şi ciorba. E încă fierbine, dar foamea învinge și dăm gata repede primul fel. Urmează şi cel de-al doilea, iar acum mai rămâne câte ceva prin farfurii, dar nu prea mult…
După masa, mergem să ne echipăm cu bocanci și ceva mai gros și plecăm să explorăm împrejurimile. Trecem de cabana Padina și ajungem la zona de după barieră. Aici ne întâmpină câteva căruțe frumos ornate cu blănuri. O doamnă foarte vorbăreață mă convinge repede să dau 5 lei de copil și să mergem cu trăsura până aproape de Peșteră. În drum trecem pe lângă multe „terase” improvizate pe stânga și dreapta drumului. Peste tot mâncarea îți face cu ochiul, noroc că venim de la masă!
Citește și: Jurnal din Ararat, „muntele biblic“ – Ziua 6 – Ultima zi pe „corabia lui Noe“! Cu paşii spre civilizaţie, dar cu ochii tot #sprevarf
Podul peste pârâu este rupt, asa că mersul cu trăsură a fost o alegere bună. Ajungem repede la a doua barieră, semn ca plimbarea noastră cu cei doi cai-putere a luat sfârșit. Dăm o fuga la intrarea în Peșteră și apoi ne continuăm drumul pe lângă Schit spre telecabină. Părăsim drumul asfaltat și facem o mică întrecere prin iarbă pe una din pantele de la baza traseului spre Babele. Piticii mei cer pauză! 😂😂. E momentul să ne odihnim şi să revenim la cabană, de data asta pe jos.
Luca, vorbăreţul şi cel mai energic din grup, insistă că vrea să începem escalada. Aşa că, odată ajunși, ne apucăm de o mică sesiune de noduri pentru a învăţa cum să se lege în ham. Să vedeţi acum în câte moduri îşi vor lega, acasa, şireturile de la încălţăminte 😂 Bine, și pusul hamului de alpinism a fost o mică provocare, dar au reușit. Pregătiţi cu partea teoretică, suntem gata de escaladă.
În curte este un panou care ne așteaptă, aşa că nu stăm prea mult pe gânduri. Întind corzile și le explic ultimele detalii. Rând pe rând, piticii mei urcă pe peretele vertical. Partea cu coborâtul le dă ceva bătăi de cap, dar e bine pentru prima dată. Timpul trece repede și se face deja ora 19.
Hai la schimbat, spălat pe mâini și la masă! Iar e motiv de bucurie! 😃😃😃
Se face aproape 19.30 și nu are rost să le dau telefonul înaintea mesei. Stabilim ca după ce mâncăm să îl primească o oră.
Citește și: Jurnal din Ararat, „muntele biblic“ – Ziua 5 – Ziua vârfului de 5137m, cea în care voința s-a luptat cu putința
Seara avem la alegere ciorbă sau felul doi. Alegem ceva mai consistent. Unii au vrut friptură cu cartofi prăjiți, alții mămăligă cu brânză și smântână. Ne bucurăm şi de un suc şi câte o clătită şi concluzia unanimă a fost că, la munte, mâncarea este mai bună ca oriunde.
La masa, apare un turist pe care am avut plăcerea să-l ghidez. Momentul reîntâlnirii începe cu o strângere în brațe și câteva felicitări pentru traseele parcurse. Piticii ne privesc cu admiraţie și, pe drum, mă întreabă cine era tipul. Deh, informaţiile trebuie să fie complete, corecte şi actualizate în permanenţă… Ştiţi ce presupune asta, nu?! Întrebări la foc-continuu.
Revenim la cabana noastră și mergem direct în cameră. Stăm toți într-o cameră de 8 paturi suprapuse. E 20.30, iar timp de o oră au liber la telefoane. Sună acasă să povestească fiecare câte ceva din ce au făcut sau ce își amintesc acum. Totul pe repede-nainte, că îşi mai păstrează din ora disponibilă şi timp pentru câte un joc.
Mergem la dușuri și noaptea îi găsește jucând MAFIA. La 22 și un pic le dau stingerea și nu par deranjați. Adorm repede cu gândul la ziua de mâine când ne vom trezi devreme pentru a avea timp să continuăm aventura în Bucegi, bineînțeles #Sprevarf“.
Citește continuarea AICI
