O nouă experiență a ajuns la final pentru ghidul prahovean Cristi Minculescu. O călătorie în care ne-a purtat și pe noi, ne-a arătat că muntele este o „piatră de încercare“ pentru fizic și psihic și că, uneori, dorința nebună de a atinge vârful nu-ți conferă și împlinirea așteptărilor. Anul acesta, Araratul Mare (5137) a fost cu „capu-n nori“, dar, anul viitor, poate vom avea o altă perspectivă de acolo, de sus, de unde ne va purta tot Cristi Minculescu.
Și cum în astfel de ture, nicio zi nu este risipită, ajuns la poalele „muntelui biblic“, ghidul nostru ne oferă și câteva ponturi privind obiective turistice și unde putem mânca bine și ieftin, dacă ajungem în Van.
Urmare de AICI
„Încep ziua devreme, ca de obicei, pe la 05.30. Strâng bagajele și le organizez pentru drum. La 07.00 și un pic cobor la masă. Sunt primul din gașca noastră.
Ca de obicei, meniul e bogat și variat. Aleg doar brânză, măsline, ou și gem. Încă sunt în refacere cu stomacul. Îmi fac un ness și ocup un loc la o masă mare de șase persoane. Imediat apar Mitză și Cristi. Mă amuz că am ajuns înaintea lor, ei fiind matinali „din naștere“… Îmi povestesc că nu prea au dormit în noaptea asta.
Vine și Claudia și se vaită de același lucru. Dorin ajunge și el la masă, dar m-ar fi surprins să se plângă pentru că doar suntem colegi de camera și știu că a dormit ca ursu’. Pe la 08.00 apar și Cristina cu Cristi destul de sifonați: nici ei nu au prea dormit și au și probleme cu stomacul… În ritmul ăsta o să fiu singurul sănătos și odihnit.
La 09.00 vine mașina și plecăm. Urmează să vizităm Palatul Ishak Pașa, aflat în apropiere, iar de aici plecăm direct la Van.
Citește și: Jurnal din Ararat, „muntele biblic“ – Ziua 5 – Ziua vârfului de 5137m, cea în care voința s-a luptat cu putința
Până la palat, care se află în afara localității, pe un deal din apropiere trecem de un filtru de poliție și vedem, cu ocazia asta, că figurăm pe o listă pe care șoferul o arată. De aici, trecem pe lângă o bază militară. Bine, mai erau și vreo două campinguri până la cetate 😉.
La 09.20 ajungem la palat, și, în fața porților, unde, cândva, era o terasă cu cafea bună si un mic chioșc cu suveniruri, acum e șantier, se schimbă pavajul…
La intrarea în palat suntem anunțați să mai așteptăm vreo zece minute, că abia la 09.30 se deschide. Ok! Facem câteva poze la împrejurimile zonei, dar cele mai atractive sunt zidurile din partea superioară a stâncilor de lângă palat.
Palatul Ishak Pașa este și un complex administrativ semi-ruinat din districtul Dogubeyazit. Are originile în perioada otomană, piatra de temelie fiindu-i pusă în 1685 de către Colak Abdi Pașa din Cildirogullari, beiul din provincia Beyazit. Construcția a fost continuată de İshak Pașa, care urma să-și dea numele palatului și a devenit pașa Çıldır între 1790 și 1791. Conform inscripției de pe ușa sa, Secțiunea Harem a palatului a fost finalizată de Ishak (Isaac) Pașa în 1784.
Palatul Ishak Pasha este unul dintre puținele exemple de palate turcești istorice care au supraviețuit. Palatul a fost descris pe reversul bancnotei de 100 de lire turcești din 2005–2009. (Sursa)
Construcția a fost reabilitată în 2000 și arată destul de bine acum.
Citește și: Jurnal din Ararat, „muntele biblic“ – Ziua 4 – Tot mai aproape de vârf! O zi cu agitaţie mare la peste 4000 de metri, unde avem cea de-a doua tabără
Pe la 11.00 am plecat spre Van, fosta capitală a Armeniei. Este un oraș mult mai mare si mai animat. Și cel mai important este că suntem aproape de aeroport, deci nu ne mai trezim pe la 3-4 dimineața.
Pe măsură ce ne depărtăm de Doğubeyazıt, vegetația este tot mai bogată și de un verde ireal după aproape o săptămână de pustiu pe munte. Satele sunt mai înstărite și răsfirate în jurul râurilor care dau viață pământului.
Ajungem să mergem paralel cu malul Lacului Van. Pe la 14.00 ajungem la hotelul închiriat de partenerul nostru turc. E chiar în centrul orașului și pare foarte nou. Noi venim de pe munte și suntem cam plini de praf, la fel și bagajele noastre 😁😁. Băieții de la recepție, dar si cei care ne cară bagajele nu sunt prea fericiți 😂😂. Completăm documentele și ne ajută să ne ducem gențile în camere.
Wow, e alt nivel! Hotelul e într-adevăr nou și asta se vede imediat.
Stabilim să coborâm repede și să dăm o tură prin oraș. Avem și aici ce vizita. Știm o cetate celebră, însă ne cam sperie căldura. Majoritatea atacăm dușul și decidem să renunțăm la cetate. Stabilim să ne vedem într-o jumătate de oră la cafeneaua cu terasă de lângă recepție.
Probabil, citind rândurile jurnalului, ați remarcat faptul că precizez orele la care se întâmplă totul. Am mai spus-o și cu altă ocazie. În astfel de ture, dacă nu ești organizat și nu te încadrezi într-un program, riști să-ți dai toate planurile peste cap. Așa că, unul dintre beneficiile unor astfel de ieșiri este și cel că te învață cum să-ți gestionezi timpul.
Citește și: Jurnal din Ararat, „muntele biblic“ – Ziua 3 – Prima tură de aclimatizare mă duce cu gândul la Himalaya, dar și la dorul de Carpații noștri
Luăm câte o cafea și așteptăm să vină lumea jos. Inițial, sunt doar cu Mitză, apoi apare și Cristi și, ceva mai târziu, Claudia. Ceilalți rămân prin camere.
Stabilim ca la 17,30 să mergem la masă, la un restaurant cu specific Kurd. Până atunci pierdem vremea prin oraș pe la magazine. Eu plec cu Mitză și, astfel, avem timp să stabilim programul din sezonul de toamnă. Timpul trece repede și revenim la hotel pe la 17.
Aștept în hol să vină gașca. Unii vorbesc acasă, mai ales că au și sărbătoriți. Discret, sunt întrebat de ce nu sun și eu sau cel puțin nu am fost văzut…
Nu sun foarte des pentru că nu mai pot de dor: de soție, de copii și chiar de cățeii mei nebuni. Stau plecat destul de mult în sezonul de vară (asta ca să nu zic, foarte mult) și pare că sunt la distracție. Cine a fost cu noi în ture știe cam cât timp am să vorbesc cu Mitză, de exemplu, și câtă bătaie de cap este cu organizarea și siguranța turiștilor atât pe munte, cât și în rest. Dar asta e meseria pe care mi-am ales-o și o fac cu plăcere.
Citește și: Jurnal din Ararat, „muntele biblic“ – Ziua 1 – Start cu peripeţii
Vin aproape toți și plecăm spre restaurant. Îl știm de anul trecut și mergem la sigur. Avem noroc să prindem o masă, iar ospătarul ne anunță politicos că este un restaurant tradițional Kurd și au doar preparate din bucătăria tradițională. Îl anunțăm că suntem ghizi și știm deja, așa că ne lăsăm pe mâna lui cu meniul. Vin porții mici cu multe feluri de mâncare. Nu au bere, dar ne mulțumim cu cola și limonadă. Lipiile sunt făcute chiar în micuțul restaurant de către două doamne mai în vârstă și sunt fierbinți.
Se vede că suntem sau am ajuns flămânzi aici. Mâncăm repede, aproape pe nerăsuflate din toate bunătățile, doar că stomacul nostru care s-a cam obișnuit cu „regimul“ de munte se revoltă. Nu-l băgăm în seamă, așa că mai cerem și ceva dulce. Oferta e simplă, dar delicioasă: baclava, orez cu lapte și înghețată și altele pe care nu le-am reținut. Toate tradiționale! Aleg baclava!
Citește și: Jurnal din Ararat, „muntele biblic“ – Ziua 2 – Prin pustiu, printre așezări de nomazi, spre prima tabără de la 3200m
Ne gândim dacă avem bani și ne întrebăm cam cum se spală vasele în Turcia. Ne căutăm de carduri și ne mai liniștim. Cerem nota de plată și avem o mare surpriză! 1350 lire turcesti. Vin cam 12-13 dolari de persoană. Nu ne vine să credem cât de ieftin și bun poate să fie o astfel de masă!
Restaurantul se numește Menceli și îl recomand dacă ajungeți prin Van 😉.
E deja 08.00 și plecăm spre hotel. Sperăm să stăm la o bere azi, dar sunt prea obosit, iar mâine urmează zborul #sprecasa. La 09.00 trebuie să fim în aeroport.
Voi avea un weekend la dispoziție pentru odihnă și a-mi mai „spăla“ păcatele față de familie, iar de luni încep o nouă aventură: prima tabără la munte, cu puști între 8 și 14 ani! Și voi ține un Jurnal de tabără care sunt sigur că va fi cel mai așteptat de către părinți… și nu numai!
Nu uitați, țintiți întotdeauna #sprevarf, dar bucurați-vă, din plin, de călătorie! E cea mai frumoasă!“
Despre Cristi, poveștile și turele lui, puteți citi și pe site-ul: https://sprevarf.ro/ sau pe pagina de facebook: https://www.facebook.com/pemuntecucristim
