Riomaggiore în extrasezon este superb! Acesta este primul dintre cele cinci sate italienești care alcătuiesc celebra zonă „Cinque Terre”. După vizita celor cinci în urmă cu mai mult de trei ani, într-o zi de iunie caniculară, și după dezamăgirea pe care am resimțit-o atunci, am zis că e timpul să mai acord o șansă. Și bine am făcut.
Cu ocazia weekendului prelungit la Pisa, din decembrie 2024, am rezervat una din zile pentru Riomaggiore. Am considerat că este suficient unul și l-am ales pe acesta tocmai pentru că Marius, colegul meu, fusese acolo și se întorsese cu sentimente amestecate. Nu de totală respingere, ca mine, ci combinate, așa… Deci era timpul să-i mai dăm o șansă.
Am luat trenul din Pisa Centrale, spre La Spezia, într-o dimineață de sâmbătă. Decembrie, între Crăciun și Revelion, era chiar liber. Din La Spezia, am luat bilete pentru Riomaggiore (2,5 euro parcă) și, în câteva minute, coboram în primul sat din Cinque Terre.
Odată coborâți pe peron, am așteptat să se ducă tot semi-puhoiul care coborâse cu noi. Apoi, ne-am îndreptat înspre capătul acestuia, spre cărarea care ocolește stâncile și ajunge în portul mic de la Riomaggiore. Este de fapt un podeț, un drum de lemn, suspendat cumva deasupra mării. Era liniște, era pustiu, toți ceilalți luând-o, cel mai probabil, pe drumul clasic spre centrul satului.
Riomaggiore în extrasezon este minunat
Poate și pentru că vremea era superbă, drumul până în sat a fost cel mai mișto moment al zilei. Afară erau 17 grade la final de decembrie. În plus, era o liniște de puteai să-ți auzi gândurile și valurile cum se sparg de stânci.
Drumul până în centrul satului nu este unul foarte greu. Se urcă trepte incomode dar nu este foarte dificil. Pentru cărucioare însă nu este potrivit. Acestea pot ajunge în centrul satului doar pe drumul clasic, nu pe acest traseu.
De acolo, tot pe o potecă, suspendată pe alocuri sau săpată în stâncă (Via San Giacomo), ajungi la plaja din Riomaggiore, o plajă plină de pietre mari, fără pic de nisip. Probabil că acesta este și motivul pentru care culoarea apei este ireal de frumoasă.
Am stat câteva zeci de minute pe acea plajă, unde, pentru ultima dată în 2024, am băgat mâna în apa mării. Apoi ne-am întors în centrul satului, de unde am luat-o înapoi spre gară, pe drumul clasic, parcurs de majoritatea turiștilor.
De la automate am luat biletele înapoi spre La Spezia, iar din La Spezia, trenul spre Pisa Centrale. Și… am ajuns înapoi după o zi minunată.
Prețurile în Riomaggiore, chiar și în extrasezon, sunt exagerate
De fapt aceasta este marea problemă aici: prețurile. Odată ce ai ajuns în centrul satului, în zona de localuri, ai impresia că este o glumă proastă ceea ce afișează comercianții. 5,5 euro o bruschetta dar aceasta este, practic, o felie de baghetă subțire, nu o felie de pâine…
Un pahar de Aperol Spritz costă 8-9 euro. O felie de pizza, pleca de undeva de la 8 euro. Cam mult, având în vedere că, în Pisa, o pizza întreagă pleacă de la 8 euro. Totul este foarte scump în Riomaggiore.
Noi am preferat să luăm câteva bucăți de pizza dintr-un loc unde se servea pizza „la kilogram”. Am luat vreo două bucăți, plus două bucățele de ceva dulce, am dat 12 euro pe ele. Norocul a fost că aveam apă la noi.
Bineînțeles că bucata de pizza nu ne-a ajuns nici pe o măsea, dar a ținut cât să ajungem înapoi la Pisa. Acolo, la restaurantul „nostru” am mers și am mâncat paste carbonara, bruschete, șnițele, salată și… ne-am bucurat și de un Aperol Spritz minunat, la jumătate de preț aproape față de Riomaggiore.
Dacă n-ar fi prețurile care să „te rupă”, Riomaggiore este o destinație superbă de plimbare în extrasezon. Nu știu dacă vom reveni aici. Probabil la următorul weekend prelungit la Pisa vom încerca un alt sat din Cinque Terre, Manarola poate. Dar Riomaggiore în decembrie 2024 a fost o surpriză cu adevărat plăcută.
