Tot ce e frumos se termină repede! Și noua experiența a lui Cristi Minculescu în Maroc și a grupului pe care l-a ghidat în țara africană a ajuns la final. O experiență care va fi de neuitat pentru cei care au trăit-o și la care mulți dintre noi râvnim. Cristi va reveni în Maroc în octombrie, atunci când este încă sezon cald, iar poveștile, mai ales cele legate de munte, vor fi diferite. Până atunci să facem un popas în fabulosul și „coloratul“Marrakech
„În sfârșit, urmează ziua dedicată Marrakechului. Sunt multe persoane care cred că este capitala Marocului. Ceea ce este greșit. Rabat este capitala marocanilor. Marrakech este însă unul din cele mai importante centre turistice din nordul Africii, fiind renumit pentru grădinile și monumentele sale de arhitectură din partea veche a orașului, numită Medina. Este așezat la circa 150 km de coasta Oceanului Atlantic și are circa 1 milion de locuitori.
Astăzi ne răsfățăm încă de dimineață, ora de trezire fiind 08.00.
Micul dejun ne îmbie cu clătite și dulceață, dar și cu posibilitatea să bem un espresso bun. Se anunță căldură, în jur de 23 de grade, însă dimineața este răcoare. Plecăm bucuroși spre Bahia Palace. Este aproape de piață Jamaa el Fna, așa că mergem pe jos.
Biletul este destul de ieftin, 70 dirham, și intrăm imediat în atmosfera regilor/șeicilor marocani. Mozaicul de pe pereți, dar si de pe pavajul palatului ne impresionează. Zăbovim după preferințe la poze la interior sau în grădinile exterioare. Dar, după ce ne luăm porția de cultură locală, ne îndreptăm spre „raiul“ cumpărăturilor.
Citește și: Wild Wadi Rum – Aventură în deșert. Prima parte: Tabăra de corturi dintre stânci
În drum spre piață, luăm la rând magazinele cu pielărie, mirodenii, ceaiuri sau uleiuri. Meșteșugurile continuă să fie principala sursă de trai a omenilor din zonă.
Începem să „ne facem mâna” la negocieri 🙂
Așa cum am spus și în zilele precedente, niciodată nu știi prețul corect. Când crezi ca ai scos un „scor“ bun, urmează un magazin unde prețul de pornire este cel la care tocmai erai fericit că ai ajuns.
Eu am misiunea să găsesc materiale pentru o bună prietenă care un super proiect care este menit să anime și să coloreze Ploieștiul în această vară, așa că trebuie să îmi reactivez veleitățile din domeniul negocierilor. Nu de alta, doar am fost director de vânzări vreo 15 ani…
Găsesc câteva materiale, însă prețul este destul de mare. Merg să mai caut, dar promit să mă întorc și după astea. Vânzătorul nu mă crede, dar…
Intrați în piață se aud tobele și fluierele specifice îmblânzirii șerpilor, semn că ajungem în curând la cobre. Andrei, iubitorul nostru de târâtoare, începe să tremure de emoție. Adevărul este că și eu încep să tremur 😂, dar nicidecum de plăcere ca el. În piață sunt mulți marocani cu animale: de la maimuțe, la cobre și tot felul de reptile.
Tarabele cu mâncare lipsesc la ora asta, iar locul este luat, spre disperarea mea, de șerpi și dansatori. După ora 16.00, în numai câteva minute, se instalează și „piața mobilă” cu mâncare și sucuri de fructe. Orele de cumpărături pe micile străduțe, unde poți găsi orice, trec repede, iar nouă ni se face foame.
Citește și: Jurnal din munţii noştri – O zi de mai în Piatra Craiului, locul unde ghidul Cristi Minculescu a trecut prin toate anotimpurile şi toate tipurile de vreme
Din turele trecute, știu cel mai bun restaurant/terasă din zona pieței și mergem acolo. Panorama este deosebită, iar mâncarea nu mai are izul marocan. Abia aștept să mănânc orice are gust românesc. Avem muzică occidentală, cola și aer condiționat.
În final, ne strângem cu toții la masă și aflu de la Nela ca a făcut o super afacere: a luat două rochii colorate la preț de una. Este ceea ce caut și eu, așa că dăm o fugă să iau și eu câteva „materiale”. Mă târguiesc cu localnicii și obțin prețul dorit.
După masă, ne mai pierdem timpul pe străduțe printre tarabe și găsim iar rochiile mult dorite, doar că prețul este un pic mai mare față de cel negociat de noi 😂😭😭😭
Grupul se desparte iar și o parte aleg cumpărăturile sau plimbarea prin oraș, iar ceilalți aleg să se relaxeze la piscina de pe terasa-acoperiș a Riadului. Eu cu doi dintre băieți alegem relaxarea și Nela anunță că vrea să vină cu noi. În drum spre cazare, primesc telefon de la Nela ca s-a pierdut și nu știe pe unde sa vină!!! Mă întorc și îi dau indicații, iar în scurt timp, apare învingătoare 😉😁😃
Ajunși pe terasă, facem rost și de câte o sticlă de bere Casablanca, ce e drept cu 60 de dirham, dar a meritat cheltuiala.
Citește și: Vârful Mytikas (2918 m) şi plajă la ţărmul Mării Egee, propunerea ghidului Cristi Minculescu pentru o vacanţă activă şi accesibilă întregii familii
Apa e încă rece în piscină, dar un pic trebuie să risc, mai ales că în Ocean nu am intrat.
Seara vine repede și ieșim iar în oraș. De data asta, Cristi T este cel cu dorințe. Vrea să mănânce oaie în Marrakech. Tarabele cu grătare sunt la locul lor și nu este greu să găsim ceva pe gustul lui. Mulți alegem sucurile naturale care ne vor ține loc de cină astăzi.
Ultimele cutii de curmale sunt cumpărate de pe o străduță lăturalnică, din magazia de sub magazine… Găsești orice, oriunde, aici în Maroc.
Prețul este bun, iar calitatea mult superioară celor pe care le găsim în comerțul nostru.
În jur de 23:00, plecăm spre cazare printre taxiuri, calești sau tuk-tuk-uri. Într-un colț de piață, ne atrage atenția un băiețel care își făcea temele pe jos, lângă o cutie de biscuiți pe care-i avea la vânzare!!!
Ultima seară în Maroc se încheie pe terasa Riadului, cu o sticlă de bere și un pahar de vin în cinstea călătoriei ce urmează să se termine mâine, și a celei care va fi să fie în octombrie…!
Vă aștept și pe voi într-o călătorie care o să vă schimbe radical percepția despre viață“.
Detalii despre calendarul turelor găsiți pe site-ul lui Cristi: https://sprevarf.ro/, dar și pe paginile mele de facebook: https://www.facebook.com/minculescu.cristian.7
https://www.facebook.com/pemuntecucristim
