O vacanţă activă, în care îmbini muntele cu marea, efortul cu relaxarea, cazarea în refugii cu cea în pensiuni sau hoteluri cu tot confortul etc,. dar la finalul căreia vei avea bateriile încărcate şi acea părere că se termină, este propunerea pe care ne-o face ghidul Cristi Minculescu.
Are în turele sale mai multe vacanţe de acest gen, însă acum ne oprim în Grecia, la Munţii „Zeilor“. Da, vom călători imaginar, prin prisma poveştilor sale pe Muntele Olimp, dar cei care vreţi să treceţi şi în sfera realului, o puteţi face chiar în această vară, alături de Cristi care are planificate două astfel de ture pe Mytikas (2918 m), cel mai înalt vârf din Olimp.
Încă din start, pentru a urca acest munte ai nevoie de un pic de condiţie fizică pentru că vorbim de un traseu care durează 10-13 ore şi care are o diferenţă de nivel de aproximativ 2000 de metri. Asta dacă optezi să-l faci într-o singură zi, dar există şi varianta ca traseul să fie conturat pe două zile, cu dormit peste noapte la Refugiul A „Spilios Agapitos”, situat la o înălţime de 2100 metri.
Aceasta a două variantă este cea pentru care optează Cristi cel mai des, astfel încât turiştii să se bucure de călătorie şi să nu fie o simplă „alergare“ #sprevârf. Dar au fost şi situaţii, când nu a mai găsit cazare la Refugiul A sau unii turişti şi-au dorit ceva mai alert, mai solicitant, iar traseul a fost parcurs într-o singură zi.
Până în Grecia, drumul este parcurs cu maşina, iar din Bucureşti până la Paralia Katerini faci cam 11 ore. Distanţa este de aproximativ 700 de kilometri, traversezi Bulgaria, unde urmele civilizaţiei comuniste, împletite cu cele ale sărăciei actuale, te vor izbi la tot pasul. Dar vei trece de senzaţia ciudată în momentul în care ajungi în Grecia, iar aerul şi imaginea sunt cu totul altele.
Să-i „dăm cuvântul“ lui Cristi să ne relateze ce presupune o astfel de tură, una în care poţi merge cu toată familia. Cine este amator de munte, poate urca, iar ceilalţi se pot bucura de plajă la Marea Egee şi de tot ce oferă Grecia, o ţară unde numai de plictiseală nu este loc.
Citește și: Cristi Minculescu, ghidul care ne-a adus Himalaya aproape, ne poartă şi pe Muntele Athos
„Iubesc Olimpul de nu mai pot! Prima dată am ajuns pe Vârful Mytikas în 2012 și a fost dragoste la prima vedere.
Bine, iubesc Grecia, dar o să revin și la asta!
În general acolo unde este posibil (și cam este), încerc să combin muntele cu tot ce găsim în zonă: mare, peșteri, deşert, muzee, castele etc. Și asta fac și în tura de Olimp.
După orele de drum, seara ţin la cazare o şedinţă tehnică, unde stabilesc cu turiştii ce trebuie să aibă în rucsac şi cam ce va presupune traseul nostru, iar a doua zi, în zori o dăm #sprevarf.
De la cazare şi până la poalele muntelui se ajunge cu maşina. Aici, la Prionia, ai o parcare destul de mare unde o poți lăsa. Practic, de la 1100m altitudine începe distracția. De aici, ne luăm rucsacii în spate și începem, cum altfel decât cu o urcare. În prima parte a traseului, cam o oră, poteca este amenajată cu balustrade și trepte, dar după asta urmează zona frumoasă ce parcurge șerpuit o pădure de pin.
Drumul urcă destul de susţinut și în ultima parte, după ce trecem de o vale care este, de obicei, înzăpezită, ieșim în soarele arzător. Tot de aici începe să scadă și vegetația, dar rămân câțiva copaci imenși pe care îi găsim și în jurul Refugiului A, situat cam la jumătatea traseului nostru. Aici este locul unde înnoptăm şi unde urmează ca în dimineaţa următoare să ne bucurăm de un frumos răsărit de soare.
În zilele senine se văd cele 3 braţe: Sidonia, Kassandra și Athosul. Dar după ce mâncăm, ne continuăm drumul, pentru că pe lângă vârf, în cea de-a doua zi avem şi coborârea. De aici, traseul spre vârf are o porţiune destul de ușoară, șerpuind în urcare pâna aproape de Vârful Skala.
Sunt porţiuni unde se merge pe marginea unui perete abrupt și poți vedea marea pe o parte, dar ni se arată şi cele trei mari vârfuri ale Olimpului: Skala, Skolio și Mytikas
De obicei în şaua de lângă Skala facem un mic popas pentru hidratare, un baton și bineînțeles echiparea cu ham și casca! De aici începe zona tehnică a traseului. Tot aici este și zona în care dacă nu ești sigur sau ai rău de înăltime este momentul să te opresti/retragi. Au fost turişti în grupurile mele care au avut această opţiune. S-au bucurat până la revenirea noastră de aproximativ trei ore de relaxare şi de peisajele minunate oferite de „lăcaşul zeilor din antichitate“.
Citește și: Experiența culinară a unui prahovean care face o expediție în Himalaya
Am avut şi o familie cu copii de gimnaziu, iar la Skala a început scandalul. Tatăl şi cei doi băieţi, ajutaţi şi supravegheaţi îndeaproape de ghizi, şi-au dorit să continue ascensiune, în timp ce mama a încercat în toate formele să-i determine să se oprească. Câştig de cauză a avut partea masculină, în timp ce mamei i-au rămas toate rugăciunile din lume ca totul să se termine cu bine.
Tot la Skala este momentul în care încep sa întind corzi uneori, atunci când situația o cere.De aici traseul seamănă mult cu Piatra Craiului, cu pasaje expuse si suspendate.
Suntem deja la peste 2500m și pentru cei care au ieșit prima dată din ţară (montan vorbind) începe să fie provocator.
Avem de urcat pante abrupte, pe stanci calcaroase și nu prea e recomandat sa ajungem pe ploaie sau când e piatra udă.
Tot spre Mytikas, avem și două vârfuri „false“, care, privite de jos, ai impresia că ai ajuns la o zonă fără ieșire.
Sunt și câteva pasaje cu cablu, unde acesta a „muşcat” din munte, tăindu-l în deceniile în care s-au scurs de când a fost montat, iar turiştii s-au agăţat de el.
După ce depăşim zonele expuse ieșim, în sfârșit, pe vârf! Este o zonă destul de mare și pașnică, în comparaţie cu multe alte vârfuri care sunt înguste şi unde trebuie să stăm înghesuiţi pentru a admira peisajul şi a ne face poza „victoriei“. Aici te poți relaxa puțin în caz de vreme bună, poţi admira frumoasele nuanţe ale mării şi poţi privi către celelalte două refugii „B ” si „C” care se văd de aici.
Prima ascensiune pe acest vârf, consemnată de istoria alpinismului, a avut loc pe 2 august 1913. Cei care ajung aici îşi pot nota în „cartea vârfului“ ziua și ora reuşitei.
Însă nu putem zăbovi pentru că avem de coborât cam 1700 de metri, până în parcarea unde ne-am lăsat maşinile.
Spre seară, după ce ne reîntregim grupul şi ne cazăm pe ţărmul Mării Egee, ne bucurăm de relaxare. Plimbări prin statiunea Paralia Katerini, savuroasele bucate greceşti de la tavernele de pe malul mării, muzica, atmosfera, plaja… toate fac parte de restul turei noastre. În general, pentru «leneveală» ne rezervăm minimum două zile. Cu o nouă doză de energie, dar şi cu tristeţea că tot ce e frumos se termină repede, plecăm spre casă. Dar Grecia este frumoasă oricând, iar astfel de tură o am în program cam de trei ori pe an, iar, la cerere (dacă există un grup de minimum patru persoane), o pot realiza şi în afara programărilor.
Găsiţi detalii despre turele mele pe https://sprevarf.ro/calendar-ture/
Detaliat, despre Mytikas, tură pe care o am în program atât în intervalul 1-5 iunie, cât şi 25-28 iunie, dar şi în toamnă, 22-25 septembrie, puteţi citi pe https://sprevarf.ro/varful-mytikas-2917m-si-vf-skala-2866m-plaja-la-marea-egee/
Dacă nu aveţi rău de înălţime şi aţi ajuns în Piatra Craiului, atunci, cu siguranţă, veţi putea urca şi pe Munţii «Zeilor»”!
