Sunt cred că 11 ani de când îmi propusesem să ajung la Plitvice. Pe atunci unica variantă rezonabilă mi se părea un circuit cu mașina prin Croația cu una dintre opriri la Plitvice.
Dar asta necesita un concediu lung, cel puțin 10 zile după socotelile mele, ori eu nu prea pot să fug atâtea zile legate. Așa că am tot amânat… și am amânat… și mi se părea că nu voi ajunge acolo niciodată.
Asta până anul acesta când o companie aeriană low-cost a introdus zboruri directe București – Zadar. Zadar este la aproximativ 130 de kilometri de Plitvice și are autobuz direct până acolo. Și atunci am simțit că îmi surâde norocul: „Fugim 3 zile la Zadar, din care într-una mergem la Plitvice”. Zis și făcut.
Așa că am luat bilete de avion pentru aprilie, în vacanța de Paște. Din păcate însă, au anulat toate zborurile din luna respectivă. Așa că am luat în luna mai. Și acelea au fost anulate. Nu au fost probleme cu rambursarea, imediat după anulare am solicitat banii înapoi în contul de card și i-am primit în 24 de ore. Era însă frustrant! Chiar îmi doream din suflet să ajung acolo.
Prin luna iulie am prins iar o ofertă de bilete, de data asta pentru luna septembrie. Urmărisem cursele, știam că se zboară în Zadar, spre deosebire de lunile aprilie și mai, când nici nu debutaseră. Dar era 10-14 septembrie zborul, abia începea noul an școlar, nu aveam cum să iau copiii de la școală așa, după prima săptămână… Drept pentru care am plănuit o escapadă în doi.
N-a fost însă să fie nici atunci, nu am putut noi pleca… Dar am reușit într-un final să decolăm pe data de 1 octombrie, iar pe 3 octombrie, la 10 dimineața cu bilete achiziționate cu o zi înainte online, intram pe poarta parcului Plitvice.
Costuri și drum din Zadar la Plitvice
Din Zadar până la Plitvice există autobuze care fac 1 oră și 30 de minute. Biletele se pot achiziționa online dar noi, pentru siguranță, am mers cu o zi înainte să le luăm de la autogară deoarece programul curselor nu era foarte clar pe net.
Problema era că autobuzele până la Plivice au orar diferit: vară și iarnă. Sezonul de vară s eîncheie pe 30 septembrie, cel de iarnă începe pe 1 octombrie. Deci era puțin neclar ce curse rămâneau.
La autogara din Zadar nu a fost greu să găsim ghișeul de bilete. Supriza a constat însă în faptul că biletele pot fi achiziționate „cash only”, ceea ce era de-a dreptul neobișnuit pentru noi.
De altfel, este bine de știut că în Croația, sau cel puțin în Zadar, sunt ceva probleme la plata cu cardul. De la 1 ianuarie croații trec la euro. Momentan prețurile sunt afișate atât în kuna, cât și în euro, poți plăti în oricare din monede, dar la plata cu cardul nu o dată ne-am trezit cu replica „cash only”. De ce? Nu ne-a fost foarte clar… cert este că situația ne-a încurcat puțin.
Ca să retragi bani de la ATM, există un comision pentru fiecare tranzacție. Comisionul este fix, iar atunci când am făcut socoteala, am ajuns la concluzia că imposibilitatea de a plăti cu cardul în umele locuri, ne-a costat vreo 70 de lei. E destul de mult în condițiile unei vacanțe cu buget limitat.
Citește și: Croazieră de-a lungul coastei britanice de sud pe coasta Jurassic – Old Harry Rocks
Să ne întoarcem însă la costurile pentru Plitvice…
Drumul Zadar – Plitvice a costat aproape 25 de euro de persoană dus-întors. Autobuz de dus era doar la ora 08:30 și 13:30. Trecând deja la orarul de iarnă, numărul autobuzelor se diminuase.
Pentru întors autobuzele plecau de la Plitvice, intrarea 1, la 15:30, 16:20 și 17:00. La fel, numărul acestor curse era mult redus față de cu o săptămână înainte.
În ceea ce privește prețul biletelor de intrare în parc, pot spune că am avut un real noroc. În timpul sezonului de vară, un bilet de intrare este 46 de euro. În timpul sezonului de iarnă, prețul scade la jumate, adică 23 de euro.
În acest an, special în perioada 1-9 octombrie, am prins oferta „Toamna la Plitvice”, care s-a concretizat într-un preț al biletului de intrare de 10,3 euro. Da, exact! Am plătit pentru un bilet de intrare 10 euro, preț în care a fost inclus atât vaporașul cât și „trenul” în cadrul parcului.
Traseele din Plitvice
Ca să vizitezi Parcul Plitvice, ai la dispoziție mai multe trasee. Pentru cei care doresc doar să arunce o privire dar nu vor să petreacă prea multe ore în parc, sau nu au condiție fizică pentru plimbări lungi, există traseele A și B, la 2-3 kilometri lungime fiecare.
Pentru cei care au timp de stat în parc o zi întreagă, și au și o condiție fizică acceptabilă, există traseul C, care are o lungime de 8 kilometri.
Pentru cei care au la dispoziție mai mult de o zi, există celelalte trasee, fiecare cu grad diferit de dificultate.
Aceste trasee sunt detaliate clar la intrarea în parc și pe pagina oficială a a acestuia. Astfel, încă dinainte de a porni la drum, poți alege care traseu ți se potrivește cel mai bine.
Citește și: Murren si Lauterbrunnen – cele mai frumoase sate din Elvetia
Noi am ales încă de acasă traseul C. Eram pregătiți pentru o zi full de petrecut pe podețe și printre cascade.
Deși am prins o zi cu o vreme superbă, deși prețul de intrare era sub un sfert față de cel din sezon, nu știu de ce nu m-am gândit la aglomerație… Așa că, odată ajunși, am fost șocată să constat câte grupuri se înghesuiau la intrarea în parc.
Am tras aer în piept și am luat-o și noi, cu ei, în aceeași direcție.
Mi-a plăcut totuși să constat că majoritatea grupurilor organizate urmau traseele A și B, așa că nu a durat mult până s-a eliberat „atmosfera” și ne-am putut bucura în liniște de tot ceea ce oferă parcul.
Ceea ce este bine de știut, eu am căutat înainte de a pleca, dar nu am găsit, este faptul că în parc, drumul cu vaporașul durează cam 15-20 minute, iar cel cu „trenul” cam 20-25 de minute.
Despre parc și ce puteți vedea pe traseul C
„Cascade și lacuri”, este cel mai scurt răspuns care poate exista la întrebarea „Ce vezi la Plitvice?”.
Dar Plitvice este mult mai mult de atât. Plitvice este o stare, sau, mai bine zis, este o cascadă de stări, ca să fiu în ton cu subiectul…
Practic, parcul natural Plitvice este format dintr-o serie de lacuri dispuse pe „etaje” diferite, legate între ele prin cascade, alimentate între ele prin cascade… Nu știu cum altfel să explic mai bine, pentru a face pe cineva să înțeleagă, modul în care este dispusă această rezervație.
Ceea ce surprinde este peisajul diferit care îți apare la fiecare colț. Iar drumul pe podețele de lemn este încântător de-a dreptul.
Recunosc, am avut foarte mult noroc! Și când zic „foarte”, înseamnă chiar „foarte”. Toate clipurile pe care le-am vizionat înainte de a merge la Plitvice despre cum arată parcul toamna, m-au speriat într-un fel și m-au pregătit pentru ce era mai rău: ploaie, vând, vreme închisă în cel mai fericit caz.
Deși, înainte de a pleca, vremea se anunța perfectă, nu am îndrăznit să sper. Dar, repet, am avut noroc! Am avut parte de o zi superbă de toamnă, cu soare și nori, cu ape turcoaz culori ale vegetației pe care nici aparatul de fotografiat nu le-a putut surprinde complexitatea tonurilor.
Citește și: O tură pe munte cu Cristi Minculescu: De la cel mai înalt vârf al Muntelui Olimp la baie în Marea Egee la sfârșit de septembrie
Temperatura a fost ideală: 23 de grade Celsius afară cu soare blând și fără vânt. Cred că mai bine de atât nici nu puteam visa.
Cu asemenea premise am pornit să vizităm Plitvice. Iar ce am găsit acolo, ne-a depășit cu mult așteptările. Nu pot fi descrise în cuvinte peisajele, puteți să vă faceți o idee doar privind pozele. Dar, și acelea sunt incomplete.
Plimbările peste podețele de lemn, le-am alternat cu trasee ușoare prin pădurea colorată, de unde, din când în când se mai putea zări turcoazul unui ochi de apă, cu o traversare cu vaporașul și, la final, o plimbare scurtă cu „trenul”.
Ar trebui să explic de ce am folosit ghilimelele oriunde în text am vorbit despre trenul parcului. Acesta, deși peste tot este denumit ca „tren” în realitate este un fel de autobuz cu trei vagoane. Un vehicul turistic care nu poate fi numit nici tren, nici autobuz. Este o… corcitură. 😊
Pe scurt, așa poate fi descrisă ziua noastră la Plitvice.
Am avut apă la noi iar, înainte de a ne urca în „tren”, am luat o gustare formată din două sendvișuri și câte un espresso, exact la popasul din stația de „tren”.
Am intrat în parc la 10.15 dimineața, am ieșit la ora 16:00. Am făcut tot traseul C fără grabă, ba ne-am mai abătut și din drum, pe alocuri, pentru o poză, o peșteră sau un punct de belvedere.
Traseul în sine mi s-a părut ușor, dar nu era clar potrivit pentru copii mici. Eu, cel puțin, sunt conștientă că nu m-aș fi bucurat de nimic așa cum am făcut-o, dacă aș fi avut grija copilului, să nu cadă, să nu alunece, să nu se apropie prea mult de margine…
Pentru minte Plitvice a fost un vis împlinit și, cu siguranță, în Zadar nu va fi ultima vizită. Numai că data viitoare o vom combina cu celălalt parc, Krka, cel mai probabil.
Despre Zadar povestim într-un articol viitor. Pentru noi a fost o surpriză de proporții. 😉
