Sfârșitul lunii septembrie, perioada din an în care orice gând legat de concediu e eclipsat de temperaturile care scad de la o zi la alta, de aglomerația din orașe venită la pachet cu reînceperea școlii și de ultimul sprint din an la locul de muncă.
Într-un astfel de context, nu am stat prea mult pe gânduri când ghidul montan Cristi Minculescu mi-a propus să urcăm împreună pe Muntele Olimp. Perioada? 22-25 septembrie. Gașca?
În afara de Cristi, pe care îl cunosc de câțiva ani și despre care colegii mei v-au ținut la curent cu cele mai importante ascensiuni ale sale, încă patru persoane care mi-au arătat că prieteniile adevărate nu au nevoie de prea mult timp pentru a se lega și nici de un context specific. Cu siguranță ne vom revedea în scurt timp spre un alt vârf!
Plecarea din Ploiești a fost joi, 22 septembrie, în jurul orei 03.00, iar după ce ne-am grupat în București am pornit spre Grecia – Litochoro, având de parcurs un drum de 12-13 ore.
Cum itinerariul a fost unul fără peripeții (la dus), în jurul orei 15.30-16.00 eram la baza Olimpului, pregătiți să începem ascensiunea care, pentru o parte dintre noi a reprezentat prima tură pe un munte din afara României, iar pentru alții o dorință gata să fie împlinită.
Traseul are o complexitate peste medie, iar asemănările cu potecile din Piatra Craiului nu sunt deloc întâmplătoare. Și cum rezistența la efort a fiecăruia din gașcă a fost diferită, am înțeles rapid că rolul meu va fi acela de a admira din spate rucsacii tuturor.
Citește și: Vârful Mytikas (2918 m) şi plajă la ţărmul Mării Egee, propunerea ghidului Cristi Minculescu pentru o vacanţă activă şi accesibilă întregii familii
Cu glume, pauze, dulciuri și multă apă, în jurul orei 19.30 am ajuns la Refugiul A (2100 metri) un loc care nu are nicio legătură cu refugiile pe care le știu din Piatra Craiului. Și asta pentru că, pe lângă o capacitate mare de cazare în dormitoare, am putut servi cina, iar cei mai curajoși dintre noi au făcut și duș cu apă rece.
Vineri dimineață, după micul dejun, am plecat #sprevârf în jurul orei 08.30-09.00. Cu fiecare pas pe care îl făceam deasupra Mării Egee, înțelegeam de ce grecii au numit, încă din vechi timpuri, Olimpul „muntele Zeilor”. Peisajul impresionant și abruptul stâncos te fac să te îndrăgostești iremediabil de muntele pe care îl descoperi cu fiecare pas și căruia realizezi că îi devii dator cu cel puțin încă o revenire.
În jurul orei 12.30-13.00 am ajuns pe Vârful Skala (2 866 metri) și, după o scurtă autoevaluare, le-am transmis camarazilor că pentru mine ascensiunea a atins punctul maxim. După ce am stabilit că ne vom reîntâlni la refugiul A, le-am urat succes și mult noroc în a găsi pe altcineva care să le admire din spate rucsacii.
Cum nu am fost singurul care nu i-a însoțit spre Mytikas (2 917 metri) și am fost totodată suficient de comod să nu urc alături de Bogdan spre Skolio (2 904 metri), am preferat să zăbovesc preț de un ceas și să-l aștept pe cel din urmă pe vârful Skala (2 866 metri).
Ulterior am coborât cu acesta din urmă la Refugiul A, unde ne-am așteptat restul de prieteni, până în jurul orei 15.00, când și-au făcut apariția. Și, după ce am mâncat, am început coborârea spre mașini.
Citește și: Jurnal din munţii noştri – O zi de mai în Piatra Craiului, locul unde ghidul Cristi Minculescu a trecut prin toate anotimpurile şi toate tipurile de vreme
Poveștile din cel mai înalt vârf al Olimpului pe care le-am auzit la coborâre, glumele și totodată sfaturile lui Cristi, stâncile semețe pe care, de această dată, le lăsam în urmă, m-au convins că voi reveni pe Olimp și nimic nu mă va mai opri să ajung pe Mytikas.
Cum toate zilele ieșirii au fost calculate de Cristi cu o precizie demnă de invidiat, vineri seară, înainte de masă, am reușit să ne luam pentru următoarea zi bilete pentru o plimbare cu barca pe marea Egee, care ne promite mai multe opriri unde puteam face baie.
Deși am fost mai puțin încrezător față de entuziasmul pe care l-am arătat pentru acest lucru, pe munte fiind momente și cu ninsoare, căpitanul mi-a demonstrat însă că și după echinocțiul de toamnă în Paralia Katerini poți avea parte de o zi de plajă cu sărituri de pe barcă.
Dacă ajungeți cu Cristi Minculescu pe muntele Olimp la sfârșitul lunii septembrie, nu stați prea mult pe gânduri la propunerea acestuia pentru ziua de plajă. Apa este caldă, prețurile sunt mici, iar ospitalitatea grecilor din zona continentală nu a rămas, chiar și după pandemie, un mit, cum au constatat mulți români care și-au petrecut anul acesta concediile în insulele lor.
Pentru ture pe munte atât în țară cât și în afara ei, vi-l recomand pe ghidul montan Cristi Minculescu pe care îl puteți contacta atât pe pagina de Facebook cât și prin intermediul site-ului sprevarf.ro.
Vreau să mulțumesc pentru această experiență Liviei, Getei, lui Bogdan, Răzvan și ghidului montan Cristi Minculescu.
