AcasăCazări/RestauranteCe și unde să mănânci la Lisabona - Marisqueria Santa Marta și...

Ce și unde să mănânci la Lisabona – Marisqueria Santa Marta și experiența Bacalhau

Experiența de la Casa Portuguesa nu mă lămurise pe deplin până la urmă ce gust are acest Bacalhau. Așa că, precum masochiștii, am ținut să mă conving.

Urmare de AICI

Seara, la restaurantul recomandat și lăudat de cei de la hotel, Marisqueria Santa Marta, am pornit decisă să-i mai dau peștelui o șansă.

Leșinați de foame, după o duminică întreagă de bătut Lisabona la pas și nu numai, am zis să încercăm restaurantul din apropierea hotelului, recomandat de personal, mai ales și pentru că bodega unde mâncam de obicei, era închisă duminica (urmează să scriu și despre ea, bineînțeles).

Am ajuns destul de repede la Santa Marta și, fiind duminică seară și multe localuri fiind închise, ne așteptam să nu găsim loc pentru că nu aveam rezervare. De unde? Când am intrat erau ocupate două mese, iar ospătarul a sărit pe noi invitându-ne să ne alegem o masă. Am avut pentru moment senzația că am nimerit iar la un local pentru turiști, dar ne-am așezat totuși la masă deoarece nu prea aveam alternative în zonă duminică seara.

Destul de liberă pentru duminică seara…

Imediat a venit meniul. Tot ce era acolo era aproape dublu ca preț față de bodega noastră portugheză. Am crezut însă că și calitativ va fi tot peste. Nu a fost cazul însă.

Am luat antreuri, supă și, la felul principal eu am cerut, așa cum îmi propusesem, Bacalhau. Soțul, mai conservator din fire, a rămas fidel sfântului porc.

Supa cremă de legume…

Supa cremă de legume a fost bună, nimic spectaculos însă. Peștele de la felul doi însă… m-am chinuit, recunosc, și am mâncat aproape jumătate din el pentru că-mi era foame. Am încercat să mă păcălesc că e bun într-un fel ciudat, dar nu prea mi-a ieșit. Nici nu ajunsesem încă la jumate când am cedat.

Citeşte şi: Cum să vezi un colț din Portugalia într-o singură zi: Lisbon Native Tours a fost alegerea cea mai inspirată

„Eu nu mai mănânc Bacalhau în viața mea! Gata! Are oase, carnea tare și uscată și e foarte sărat!”, am decretat aproape plângând de frustrare.

M-am chinuit, dar nu prea mi-a ieșit

„Știi că un mâncător de pește te-ar spurca, da?”, mi-a zis plin de înțelepciune soțul din dotare… „Alea sunt oase? Nu vezi că sunt mari și le poți da la o parte imediat?”. Degeaba. Nu avea decât să mănânce el ce comandasem eu iar mâncătorii de pește nu aveau decât să mă spurce. Mie îmi ajunsese cât Bacalhau experimentasem…

Am avut noroc cu ce am mai mâncat de pe la el din farfurie, care s-a oprit din a bascula friptura de porc când m-a văzut cum dau la o parte peștele, plus niște brânză rămasă de la antreul lui, plus niște pâine cu unt, care este nelipsită de pe masa portughezilor. Și astfel nu m-am ridicat flămândă de la masă. Dar m-am ridicat frustrată și supărată pe toți cei care au ridicat în slăvi acest Bacalhau, pe care eu nu mai pun gura niciodată.

Friptura soțului – nimic spectaculos

La final, totalul de plată pentru un antreu de brânză, o supă, o friptură de porc, un Bacalhau și două pahare de vin a fost de 46 de euro. Dublu față de cât ne costa masa la bodega noastră… cea închisă duminica! Eh, cred că după experiența cu Risotteria Melotti de la Roma și această Santa Marta din Lisabona, mi se diminuează curiozitatea și pasiunea pentru turismul culinar… 😊

Localul arată, într-adevăr, fancy. Are chiar la intrare un acvariu mare cu un crab, are azulejos (cuvântul portughez de origine arabă pentru placa de ceramică decorată, adică, pe românește, faianță)… bine, asta nu e relevant că ce nu are azulejos în Lisabona… mă rog, una peste alta arată într-un fel anume. Dar prețul reflectă doar acest stil fancy și, probabil, un meniu mai bogat decât al unei cârciumi locale.

Acvariul de la intrare

Citeşte şi: Ce și unde să mănânci la Lisabona – Pastel de Bacalhau cu vin de Porto

„Cum a fost friptura de porc comparativ cu cea de la nenea?”, mi-am întrebat soțul când am ieșit din restaurant. („La nenea” era localul unde mâncasem cu o seară înainte și unde ne-a plăcut maxim mâncarea) „Mai puțină și mai fadă. Carnea parcă nu a fost așa aromată și nici așa fragedă.”, mi-a răspuns fără a sta prea mult pe gânduri.

Era clar, în ultima seară, pentru a nu mai avea surprize neplăcute, urma să ne întoarcem „la nenea” și la bodega lui. Eu friptură de vită ca la el nu mâncasem în viața mea. Așa că eram hotărâtă să las experimentele și să merg la sigur. Ar fi fost păcat să plec din Portugalia cu un gust de… Bacalhau. 😊

Va urma…

Sondaj

Unde vă petreceți vacanța?

Abonează-te la Newsletter-ul nostru

Noutăți