În ultimii ani, de câte ori plecăm în călătorii tip city-break sau circuit, preferăm plecările în doi, maxim în patru, dar doar dacă ne cunoaștem foarte bine cu ceilalți doi.
De ce? Simplu… Avem atât de puțin timp la dispoziție când plecăm, încât preferăm să ne facem singuri programul în funcție de preferințele noastre, să îl schimbăm când și cum vrem fără să nu dăm explicații nimănui. Ciudățenii căpătate odată cu vârsta, probabil, 😊 și cu experiențe mai puțin pozitive de plecat „în gașcă”.
Cert este că, de data acesta, cu 4 zile înainte de plecarea la Lisabona, cele două zile full de vizitare a capitalei Portugaliei pe care le plănuisem, s-au transformat într-o singură zi de oraș și o zi de „mergem la Cabo da Roca, că nu pot să nu ajung acolo”! Ce-ar fi fost dacă am fi avut parteneri de excursie? Cum explicam? Dacă nu erau de acord?
Planificări
La noi în familie lucrurile se desfășoară în felul următor: Eu caut, găsesc și iau bilete de avion. Întrebarea pe care o adresez de obicei este: „Mergem la Roma, la Barcelona sau la Paris?” (destinații aleatorii, ele țin de prețurile la biletele de avion din momentul căutării). Deci ține de destinație, nu de dacă soțul vrea sau nu să mergem. Știu că vrea! 😊
Urmează un calcul sumar să vedem dacă ne permitem și apoi, împreună, căutăm și alegem cazarea.
Citește și: Circuit Islanda pe cont propriu pentru începători cu puține zile la dispoziție
În ceea ce privește itinerariul, sarcina mea este să identific obiectivele turistice care ni se potrivesc (de ceva vreme nu mai intrăm în toate muzeele și galeriile de artă că ni s-a cam luat de ele) și să îi dau lista soțului. El le pune pe hartă și vede ce se poate face, în cât timp și cât costă. Împarte apoi traseul pe zile (dacă este cazul).
Eh, și pentru că Lisabona nu este nici Paris și nici Roma, cel puțin din punct de vedere al distanțelor, planul pe care îl făcusem pentru două zile, a putut fi ușor adunat într-o singură zi. Astfel, ne eliberasem o zi pentru Cabo da Roca, cel mai vestic punct al continentului, unde țineam neapărat să ajungem.

„Să nu te superi pe mine, dar, după ultimele ieșiri, mi-am cam făcut plinul de orașe. Ceva frumuseți naturale vedem și noi de data asta?”, mă întrebase soțul într-o seară, cam cu o săptămână înainte să plecăm… Eram clar pe aceeași lungime de undă. Mai rămânea să vedem dacă vremea ținea cu noi…
Și cum, cu patru zile înainte de plecare vremea arăta superb în cele două zile full cât stăteam acolo, atât pe weather.com cât și pe bbcweather, am început să căutăm un tur. Voiam neapărat Cabo da Roca și Sintra (dar la Sintra să vizităm ambele palate, și Pena și Quinta Regaleira). Nu țineam neapărat Cascais, dar nu am găsit ceva să-l excludă.
Și cum nu multe agenții oferă vizitarea ambelor palate din Sintra, a fost foarte simplu să ne decidem asupra Lisbon Native Tours. Turul includea și pick-up de la hotel și ghidaj complet în cele două palate. De asemenea, pentru toată luna ianuarie, prețul era unul formidabil: 260 de lei de persoană pentru un tur complet de 8 ore cu anulare gratuită până cu 24 de ore înainte.
Așa că, după încă o privire aruncată pe meteo, am decis că a doua zi ar fi cu 2 grade mai cald decât în prima, plus că nu arăta deloc nor. Așa că am rezervat turul „Sintra Full Day Small-Group Tour: Let the Fairy Tale Begin”, inclus ghidaj și pick-up de la hotel, pentru data de 17 ianuarie 2022. Și s-a dovedit a fi alegerea perfectă.
Structura excursiei
Încă de la început ni s-a părut ciudat un lucru. Ca itinerariu era trecut: Sintra (Quinta Regaleira) – Cabo da Roca – Cascais – Sintra (Pena Palace). „Păi ce fac ăștia? Merg la Sintra și apoi se întorc acolo? De ce? Ceva ne dădea cu virgulă… „Probabil e o greșeală în itinerariul de pe net”, am concluzionat, și nu ne-am mai bătut capul cu asta.
Abia când am început să stăm de vorbă cu Luis, ghidul nostru, ne-am lămurit că de fapt nu era nicio greșeală.
„Experiența ne-a arătat că, la prima oră, toate agențiile se înghesuie la Pena Palace. Atunci e foarte aglomerat. La Quinta nu prea merg tururile, mai ales la ora deschiderii. Așa că noi am ales să mergem prima dată la Quinta, și veți vedea că va fi liber, apoi la Cabo da Roca, apoi ne oprim la Cascais pentru masa de prânz și, după-amiază, mergem iar la Sintra să vizităm Pena. Va fi mult mai liber la Pena decât dacă am merge în prima parte a zilei”, ne-a spus Luis. Și mare dreptate a avut…
Quinta da Regaleira
Am ajuns la Quinta Regaleira cu 3-4 minute înainte de ora 10, ora la care se deschidea casa de bilete. „Pe vremuri” (a se citi „înainte de COVID”), casa de bilete se deschidea la ora 9, apoi la 9.30. Acum, de când cu pandemia, se deschide la ora 10.
Noi eram un grup de șapte persoane: noi doi, doi irlandezi doi americani și ghidul, Luis. În afară de noi șapte, mai erau vreo 4-5 speriați în fața porților. Biletul de intrare costă 10 euro și îți oferă acces peste tot, atât în afară, în grădini, care sunt de fapt atracția principală, cât și în interiorul palatului, care este de fapt o vilă mai mare.
Această fostă proprietate a unui excentric portughez a fost construită la începutul secolului XX de un arhitect italian respectând înclinațiile spre ocultism ale proprietarului de la acea vreme.

Nu am să vă descriu obiectivul în sine, acesta trebuie tratat separat. Vă voi spune doar că atracția principală a vilei este grădina și, din grădină, este fântâna inițiatică, „Initiation Well”.
În toate fotografiile turiștilor de pe internet aceasta apare plină de oameni. La aproape fiecare fereastră a fântânii este cineva care face poze, sau care își face poze. Pozele noastre de la Initiation Well sunt identice cu cele de prezentare a obiectivului turistic. Ăăăăă… într-un fel. Calitatea nu este aceeași, dar unghiurile și lipsa turiștilor rivalizează clar cu acelea. 😊

Cabo da Roca
Principalul motiv pentru care am achiziționat un tur a fost să ajungem, fără a pierde prea multă vreme pe drum schimbând autobuze, în cel mai vestic punct al continentului.
Acolo, la o înălțime de aproximativ 140 de metri deasupra Oceanului Atlantic, se află locul despre care romanii credeau că ar fi sfârșitul pământului.
Ajunși acolo, Luis ne-a lăsat la dispoziție 20 de minute pentru a explora zona.
Acesta cred că a fost cel mai mare minus al excursiei: doar 20 de minute la Cabo da Roca și 1 oră și 40 de minute la Cascais. Ar fi fost justificat dacă afară ar fi fost 5 grade Celsius, vânt, ploaie sau mai știu eu ce intemperii. Dar la 20 de grade Celsius, cu soare orbitor și fără pic de vânt, cred că măcar 40 de minute ar fi putut fi alocate la Cabo da Roca. Atât. Este singurul lucru pe care îl pot reproșa excursiei.

Bineînțeles că în 20 de minute abia am apucat să respirăm puțin aer de ocean, să facem o plimbare până la jumătatea drumului și câteva poze. Nu am apucat să vizităm centrul turistic (mi-ar fi plăcut o hartă personalizată, recunosc), nu am apucat să ne apropiem de far, nu am apucat mai nimic. Eh… e un motiv în plus să ne întoarcem. Am dibuit un autobuz care merge acolo direct și, cum nu vom mai vrea Sintra, la următoarea vizită la Lisabona vom merge la Cabo da Roca și vom sta acolo cât vom avea chef. 😊
A fost singurul moment al zilei care mi-a aminit de ce nu merg, de obicei, în tururi organizate.
Cascais
Oprirea la Cascais a fost „pentru prânz”. Nu m-a dat pe spate, știam că se va face indiferent de dorința oricui. Inițial am crezut că vom fi duși la un restaurant cu care ghidul sau agenția avea o înțelegere. Mâncare proastă pe bani mulți, „for stupid tourists”, vorba unui amic… O mai pățisem cu ani în urmă în vestul Irlandei. De data asta însă nu a fost cazul.
A avut loc doar o „debarcare” la Cascais și Luis ne-a spus unde să mergem să mâncăm ca zonă, în funcție de preferințe și buget, fără să ne facă recomandări de localuri. A rămas să ne întâlnim după 1 oră și 40 de minute. Și iar mi-am adus aminte de cele doar 20 de minute de la Cabo da Roca și m-am necăjit, dar asta era situația.

Luis ne-a explicat clar: preferințele sunt diverse, unora chiar le place Cascais. Și l-am înțeles. Ne-am plimbat și noi prin Cascais, am mâncat ceva și, cu minute bune înainte de ora stabilită, ne-am prezentat la locul de întâlnire pentru a porni spre ultimul obiectiv turistic al zilei: Pena Palace din Sintra.
Așa că, încă o dată pe ziua respectivă, ne-am îndreptat spre Sintra.
Pena Palace
Nici aici nu voi insista cu detalii, mi se pare că merită, ca și Quinta Regaleira, un articol separat.
Pena este palatul pe care îl vedeți în toate fotografiile de la Sintra, acela ciudat, roșu cu galben cu forme stranii la prima vedere și stiluri arhitecturale amestecate.
Nu este doar o impresie, este cu adevărat un kitsch, dar care merită cu siguranță vizitat. A fost ridicat în regim privat de regele Ferdinand II și folosit ca și casă de vacanță. Este înălțat pe ruinele unei foste mânăstiri. Partea roșie o reprezintă fosta mânăstire, partea galbenă este adăugată în continuare.

Veți vedea manuelinicul (neogothicul portughez 😊) îmbinat cu stilul romantic, maur, împodobit cu gargui de toate dimensiunile și continuat cu… elemente „furate” din Alhambra.
Nici interiorul nu este mai breaz. Ceea ce pare a fi tavan sculptat este de fapt pictat. În plus, opulența și prostul gust domină întreg palatul. Și, cu toate acestea, trebuie vizitat cu siguranță.
Citește și: Plaje, festivaluri și Mediterana pe Costa del Azahar, Coasta florilor de portocal
A fost proiectat de un arhitect amator, așa că veți avea ocazia să vedeți aici ceea ce nu veți vedea probabil în viața voastră: scări subdimensionate, creneluri nesigure, balcoane triunghiulare și multe altele. Din această cauză Pena trebuie vizitat măcar o dată în viață.
Ceea ce mi-a plăcut a fost faptul că Luis, spre deosebire de ghidurile turistice care prezintă superbitatea acestui palat, ne-a arătat exact situația reală atrăgându-ne atenția asupra tuturor „hibelor”.

Există 2 tipuri de bilete: 10 euro (doar exteriorul cu terasele) sau 14,5 euro (exterior și interior). De asemenea de la casa de bilete până la intrare se poate merge într-o plimbare de 10 minute sau se poate achiziționa un transport cu tuk-tuk.
Concluzii
Per total, turul de aproximativ 8 ore a fost unul mai mult decât reușit. Dincolo de dorințele noastre (de a sta mai mult la Cabo da Roca, de a face un pit stop de câteva minute pe una din plajele sălbatice de până în Cascais, de a mânca în Sintra și nu în Cascais), suntem conștienți că, la banii plătiți, nu am fi putut cere mai mult. A fost o metodă perfectă de a vedea atât de multe într-o singură zi.
În plus, conversația cu Luis pe parcursul întregului tur, a fost highlight-ul excursiei, ca să zic așa… Cu un umor fin, ne-a relatat o mulțime de date istorice (pe care, recunosc, nu le-am reținut decât vag), presărate cu glume și istorisiri. A fost o adevărată încântare!

Lui Luis îi putem reproșa doar că nu știe botanică (l-am întrebat de cale și nu știa cum se numesc), și că nu știe nici cât costă o cameră pe noapte la hotelurile de fițe întâlnite pe drum… 😊😊😊
Dacă ar fi mâine să aleg dacă aș face sau nu excursia încă o dată, aș alege-o cu siguranță din nou! Dar, cred că mi-aș face curaj să îi cer lui Luis 10-15 minute în plus la Cabo da Roca și o oprire de 5 minute pe plajele sălbatice de până în Cascais. Atât! 😊
Foarte frumos, interesant și util.
Felicitări pentru introducerea datei postării, chiar dacă „subtil” a fost pusă și în text.
Mulțumim mult pentru gândurile bune!