Cel mai probabil ignorată de mulți turiști care trec pron zonă, O Degrau (așa scrie pe copertina localului) este ceea ce se denumește a fi „o cârciumă pentru localnici”, de cele mai multe ori ignorată de turiști.
Urmare de AICI
Probabil că și noi am fi ignorat-o cu succes, dacă nu am fi fost lihniți de foame în seara în care am ajuns, și dacă nu ar fi fost atât de aproape de hotelul unde eram cazați.
Ce șanse ar fi fost să ne oprim într-un loc unde afară, pe terasă, erau vreo 3 tineri, unul dintre ei cu telefonul pe masă, pe apel video, strigând în gura mare în cea mai pură limbă românească: „Să moară familia mea! Să moară toți dacă știu…”?
Ne era însă suficient de foame încât să ne oprim și să ne uităm înăuntru pe geam. Erau vreo doi domni care mâncau la mese. Unul avea în față ceva gen tocăniță, la cum arăta, iar celălalt o friptură. Păreau extrem de decenți comparativ cu conaționalii noștri de pe terasă, așa că am intrat cu tupeu.
Am întrebat dacă mai servește mâncare și, cel pe care zilele următoare îl identificam cu nume de cod „nenea”, ne-a adus meniul: un dosar de plastic cu șină în care erau țiple cu foi A4 cu poze cu mâncare. Niciun preț afișat. Am întrebat de prețuri și atunci, imediat, ne-a adus un alt meniu în care denumirile din dosarul de plastic aveau prețuri în dreptul lor.
Citeşte şi: O zi în Lisabona – Traseul planificat și cardul Viva Viagem
Nu ne era prea clar. La porc poza arăta ditamai platoul, prețul însă era de 6 euro și ceva. La fel vita, poza cu un platou mare, cu garnitură, prețul de 8 euro și ceva. Nu ni s-a părut chiar în regulă. Adică, vorb-aia, la Ploiești o friptură de vită este 48 de lei, la care adaugi garnitura… Nu spun cât e la București…
Nu ne-a luat mult timp să ne lămurim că prețurile erau cele din al doilea meniu, iar farfuriile erau cele din primul. Am comandat un porc și o vită, nu aveam așteptări prea mari, dar ne era prea foame ca să ne mai gândim la ce urma să primim.
In timp ce așteptam mâncarea, am observat atmosfera. „Nenea” se cunoștea cu cei doi care erau la masă când am intrat noi, între timp au mai sosit câțiva portughezi, tot „de-ai casei”. „Nenea” le lua comanda în timp ce fredona și se mișca printre mese cu un zâmbet larg pe față. Începeam să ne relaxăm încet-încet.
Când a venit și ne-a așternut în față fețe de masă de hârtie de unică folosință, ne-a adus un coș de pâine cu două baghete, o farfurie cu unt și ne-a adus băturile comandate: apă minerală și două pahare de vin, ne-am liniștit de tot.
Citeşte şi: Ce și unde să mănânci la Lisabona – Pastel de Bacalhau cu vin de Porto
Extraordinar de repede a venit mâncarea. Câte un platou cu carne (eu friptură de vită, soțul friptură de porc), cartofi prăjiți și orez. Ulterior ne-am lămurit că la garnituri lucrurile stăteau altfel decât eram noi obișnuiți. Aveam practic baza, adică friptura, și trei garnituri: cartofi prăjiți, orez și salată. Din astea trei garnituri, alegeai două. Adică puteai alege friptură cu cartofi și orez, friptură cu cartofi și salată sau friptură cu orez și salată.
În prima seară nu ne-am prins, așa că ne-am trezit cu platourile pline cu cartofi și orez, dar, la ce foame ne era, poate că a fost mai bine așa… 😊
Ca și calitate, nu am ce să reproșez. Aroma și textura fripturii de vită au fost perfecte, și știți cum e vita… dacă nu e gătită ca lumea, e „talpă”, cum se spune… Deci da, pot confirma ce am auzit: „În Portugalia friptura de vită este ceva deosebit și trebuie neapărat încercată!”
La desert am luat două tarte tradiționale, pastel de nata (este desertul tradițional portughez, tartă din foietaj cu cremă de ou și vanilie).
Totalul de plată pentru o masă de două persoane cu o friptură de porc cu garnitură, una de vită, apă minerală, vin, pâine, unt, și două tarte desert, a fost de aproximativ 24 de euro.
În a doua seară, pentru aceleași fripturi dar cu salată în loc de orez, cu vin de Porto în loc de vinul casei și cu o tartă tradițională și una… mai altfel, totalul a fost de aproximativ 23 de euro.
Și cu asta cred că am spus tot.
Cu siguranță, O Degrau este genul de local la care turiștii nu dau năvală, ba chiar îl ocolesc, mai ales dacă pe terasă se manifestă gălăgios câțiva conaționali de-ai noștri. Dar, pentru cine vrea să încerce o cârciumă pentru localnici și nu pentru turiști, O Degrau este alegerea perfectă. Nu ește o cârciumă de fițe, ca Santa Marta, dar este o cârciumă în care poți simți gustul și atmosfera Portugaliei adevărate, nu a celei comerciale pentru turiști.
Cred că „la nenea” aș încerca și Bacalhau (da, avea și pește în meniu, vreo 3-4 feluri)… ăăă… sau mai bine nu. 😊
