Sâmbătă, 1 iulie 2023… Domeniul Cantacuzino din Florești, Prahova a avut parte de un an întreg, de toate cele patru anotimpuri, în puțin mai mult de o oră. A început ca o seară de vară și s-a finalizat cu dansul fulgilor de nea caracteristici iernii. V-am bulversat? Explic imediat…
În seara de sâmbătă a avut loc un concert extraordinar de muzică clasică susținut de orchestra Kameramata Stradivarius și soliștii Răzvan Stoica la vioară și Andreea Stoica la pian. Repertoriul? Anotimpurile lui Vivaldi și cele ale lui Piazzola.
Recunosc, nefiind o ascultătoare a genului, Piazzola nu-mi spunea nimic. Anotimpurile lui Vivaldi însă… cine nu știe? Nu pot să spun însă că îmi doream din suflet să merg. Așa a fost conjunctura însă și, am ajuns pe Domeniul Cantacuzino, fără prea mare tragere de inimă.
Citește și: Cronică de festival: UNTOLD 2022 – despre muzică, oameni și ținute vestimentare
Pe drum spre eveniment m-a lovit ideea (pe care mi-a sugerat-o o vecină în fața blocului): Dacă sunt țânțari? Am vorbit cu o prietenă care deja ajunsese și care mi-a confirmat că… ar cam fi. Dar am vorbit târziu, ieșisem deja din ploiești. Așa că am oprit la toate magazinele mai răsărite din Florești pentru a căuta ceva… Autan, șervețele de țânțari… ceva. Nu am găsit nimic!
Am ajuns la domeniu fără nimic și eram pregătiți, și eu și soțul, de o invazie de țânțari „Delta style”, ceea ce ne făcea să fim destul de crispați. Ne-am liniștit însă destul de repede după ce am observat că nu ne ataca nimeni.
Organizarea… ce să zic. A fost puțin hilară situația biletelor. La început, înainte de spectacol, s-a permis accesul liber. Pentru ca mai apoi, după repetiția artiștilor, să ne trezim cu un anunț de genul: „…și acum ieșiți să vă scanăm biletele”, care, ulterior, pentru că nimeni nu se mișca, s-a transformat în „…vor trece colegele să le scaneze…”. Din păcate, din cauza acestei coordonări puțin „bâlbâite” s-a întârziat începerea spectacolului cu peste jumătate de oră. Deja printre spectatorii cu bilete începuse rumoarea.
Probabil că organizatorii și-au dat seama și, într-un final, au dat drumul spectacolului fără controale și fără bilete scanate. Ce-i drept, așa cum ei au recunoscut, toate biletele fuseseră vândute. Așa că ce aveau de pierdut?
Și… a început!
Concertul a avut patru părți, câte două anotimpuri fiecare parte, alternate: unul de la Vivaldi, unul de la Piazzola, iar introducerea a fost făcută chiar de Răzvan Stoica, solistul violonist care cântă la o vioară Stradivarius.
Cu aceeași atitudine modestă și cu o voce care dezvăluia clar că Răzvan preferă să cânte decât să vorbească, artistul a prezentat primul calup, care începea cu Vara a lui Vivaldi.
Și încă de la primele acorduri mi-am dat seama că… îmi place și că faptul că am venit a fost cea mai bună alegere a weekendului. Cum sună o vioară Stradivarius? Nu știu să vă descriu în cuvinte și, abia acum, îl înțeleg pe Răzvan care, îmi spunea cu câteva zile înainte de concert, în cadrul unui interviu, că nu știe, că nu poate să descrie în cuvinte. Adevărul este că trebuie să auzi și să asculți ca să înțelegi.
Citește și: Gașca Zurli la Prahova Value Centre, primul concert al mezinei noastre
Cum a trecut ora? Nu știu. A fost frumos, a fost superb pe alocuri. Știam Vivaldi, dar modul în care a sunat sâmbătă seară, nu știu dacă datorită cadrului natural, dacă datorită viorii Stradivarius sau datorită artiștilor, a făcut să mi se pună acel nod în gât, plăcut și dureros în același timp, și să simt fiorii de plăcere la care nu mă așteptam. Exact ca în urmă cu un an, la Gala Absolvenților cursului de ofițeri de muzici militare al MApN, la care am ajuns tot din cauza conjuncturii…
Sunt conștientă că a contat foarte mult cadrul natural. Domeniul Cantacuzino, jocurile de lumini și atmosfera generală au fost la superlativ și au venit să adauge valoare evenimentului. Iar orchestra și soliștii… jos pălăria!
Deși ne-a luat cu frig la un moment dat, deși am înțepenit pe băncuțe și a trebuit să ne ridicăm pentru a ne mișca, am rămas până la sfârșit și am stat inclusiv la bis. Pentru că da, a fost ceva deosebit!
În ceea ce mă privește, încă o dată în plus, vin și îmi spun că nu trebuie să mai merg nicăieri cu idei preconcepute. Concertul de sâmbătă seară a fost o surpriză imensă și, recunosc, mi-a plăcut mult mai mult decât mă așteptam.
Nu sunt melomană, nu ascult muzică clasică în mod normal, dar ceea ce am auzit în acea seară a avut darul de a hrăni mintea și sufletul auditoriului. Și da, vioara Stradivarius sună… ca din altă lume!
Grupul Observatorul Prahovean a fost partener media al evenimentului.