Despre ce înseamnă Marrakech de Ramadan, am scris în primul articol, așa că acum o să explic ce înseamnă Marrakech pe cont propriu din punct de vedere financiar, pentru că da, se poate face chiar simplu, iar prețul este mult mai convenabil decât oferta oricărei agenții. Dar nu numai de preț este vorba…
Atunci când faci Marrakech-ul pe cont propriu ești cât de cât ferit de „combinațiile” ghizilor de la agențiile de turism, care te duc ei unde știu ei, îți arată unde să mănânci și de unde să cumperi, și nu te lasă, practic, să interacționezi cu localnicii și să alegi tu ce vrei și cum vrei.
Am pățit-o, nu o dată, mai ales în excursiile „de o zi” antamate pe unde am fost, dar acolo chiar nu ai altă soluție. Doar să închiriezi mașină dar, uneori, chiar nu e rentabil să faci asta.
Plecând de la ideea că în Marrakech vreau să văd, în primul rând oamenii, excursia de câteva zile a noastră și-a îndeplinit întru totul scopul. Am cerut indicații gazdei noastre, Fawzy, un marocan get-beget, născut în Marrakech, și am mers, în mare parte pe mâna lui. Și nu ne-a părut rău…
Cât te costă Marrakech pe cont propriu
Păi pe noi, doi adulți, cinci nopți plecați de acasă, cu una în Bergamo și patru în Marrakech, ne-a costat cam 900 de euro cu totul, ceea ce înseamnă 450 de euro de persoană. Cu totul însemnând avioane (București – Bergamo, Bergamo – Marrakech și retur), cazare în Bergamo și în Medina din Marrakech, mâncare, intrări la obiective, tatuaje cu henna și tot ce ne-am mai luat pe acolo.
Da, nu am exgerat cu cumpărăturile, pentru că am avut doar bagaje mici, de mână, că altfel, probabil ne-ar fi dus mai mult.
Cazarea în Marrakech ne-a costat, așa cum am mai spus, 570 de lei un apartament într-un riad tipic marocan, cu mic dejun inclus, în centrul Medinei.
În ceea ce privește transportul de la aeroport în oraș, lucrurile stau mai simplu decât ne-am imaginat. Soluția cea mai bună este taxiul. Dacă iei un taxi mic (3 pasageri) costă cam 10 euro sau 100 de dirhami. Un taxi mare (4-5 pasageri) costă 20 de euro sau 200 de dirhami.
Citește și: Wild Wadi Rum – Aventură în deșert. Prima parte: Tabăra de corturi dintre stânci
Cum ieși din aeroport, este stația de taxiuri. Noaptea, când am ajuns noi, era un tip cu un aparat, îi spuneai unde vrei să mergi și îți scotea un bon cu destinația și suma. Se pare că tarifele sunt fixe la această stație de taxi. Cu bonul în mână te duceai la taxiul indicat.

Deși poate părea ciudat, taxiurile la ei nu au voie să ia, într-o berlină normală, trei persoane pe bancheta din spate. Noi, fiind 4 persoane, am fost nevoiți să luăm un taxi mare. Că nu ne-am înțeles cu taximetristul să ne ducă exact unde voiam (cazarea noastră era în zonă pietonală) asta este o altă poveste. Oricum, ne-a lăsat în apropiere și, cu ajutorul Google Maps, am ajuns unde trebuia.
În ceea ce privește costurile de internet, am stat cu datele mobile pornite, în permanență pe Whatsapp (nu poze sau filme), pe Google Maps, și total de plată a fost până în 2 lei. Deci mai mult decât ok.
Cât costă mâncarea în Marrakech
Mesele nu ne-au costat mai mult de 25 de euro pentru 2 persoane, cu mâncare, desert, sucuri, apă, etc. Bineînțeles că, încă din prima seară când am ajuns, am plecat determinați să găsim Tajine, felul de mâncare marocan, tipic, gătit în vase speciale de lut.
Ne-am oprit la o terasă în Medina, care era mai plină de oameni. Fiind Ramadan, am găsit deschis chiar și la ora 23:00, când am ajuns noi acolo. Tajine pentru toată lumea! Prețul era mai mult decât rezonabil, 65-75 de dirhami marocani, în funcție de carne și de condimente.
În ceea ce privește transformarea, este foarte simplu. 10 dirhami marocani înseamnă 1 euro, adică era cam 7 euro o porție… și era suficientă. La masă aduceau mereu pâine și măsline iar apa îmbuteliată se plătea. Eram cam 2,5 euro sticla de 1,5 litri.

Timp de trei zile, am mâncat în fiecare zi la terasa asta. Deși am mai încercat Tajine și prin alte locuri, aici ni s-a părut cel mai bun raport calitate-preț. În zona obiectivelor turistice, ca Palatul Bahia sau Badi, prețurile ajungeau și la 11-12 euro pentru o porție din acest fel de mâncare. Așa că aveți mare grijă unde mâncați pentru că prețurile diferă foarte mult de la o terasă la alta iar mâncarea este… cam aceeași. În fond și la urma urmei vasul face cam toată treaba, și în același tip de vase se gătesc toate.
Citește și: Jurnal din Maroc – Ziua 8 – Pierduți pe străduțele din Marrakech, un oraș care îți oferă una dintre cele mai generoase diversități: de la cobre îmblânzite, până la copii care-și fac temele pe stradă
Bineînțeles că nu puteam rata ceaiul marocan, cu mentă infuzată, pe care l-am cerut aproape la fiecare terasă pe unde am fost. Cam 15-17 de dirhami era ceainicul de jumătate de litru.
Cel mai bun a fost însă unul pe care l-am băut la magazinul de condimente al unui marocan de 82 de ani, Abdul Aziz, infuzie care era îndulcită natural, cu frunze de ștevie. Ne-am oprit să ne uităm la magazin și imediat am fost serviți cu acest ceai, cu adevărat delicios.
Rezumând, mâncarea în Marrakech este ieftină și gustoasă. Nu am avut niciunul probleme cu stomacul de la ea, cum citisem că ar fi pățit unii, deși am mâncat și picant și condimentat. Este adevărat, nu am consumat decât apă îmbuteliată, inclusiv pentru a ne spăla pe dinți.
În plus, nu am mâncat de pe stradă (bine, fiind Ramadan nici nu era cineva care să prepare ceva de mâncare pe stradă), am mâncat doar la restaurante/terase unde, deși nu pot spune că era țiplă de curățenie, era totuși ok. Nu am avut parte de tacâmuri murdare, așa cum au pățit unii, sau pahare pătate. Apă îmbuteliată, ceaiuri, sucuri… absolut nicio problemă digestivă.
Dulciuri, condimente și… ulei de argan
Dacă îți plac ceaiurile, condimentele și parfumurile, atunci în Marrakech te simți ca în Rai. Peste tot pe unde te uiți dai cu ochii de câte ceva care te încântă. De la parfumurile bețișoarelor sau conurilor, până la culorile materialelor din care sunt confecționate obiectele vestimentare expuse, totul este menit parcă să te atragă.
După o zi întreagă de cercetat „oferta” vezi că mai peste tot găsești aceleași lucruri. La toate tarabele sunt aceleași ceaiuri, aceleași parfumuri de corp, aceleași parfumuri de cameră. Aceleași potpourri doar că ambalate diferit (sau neambalate) iar prețurile… cine să mai știe??? De la 100 de dirhami (negociabil) suta de grame de ceai de un anumite fel, la 1000 de dirhami aceeași cantitate… Deci cel mai sigur este să nu iei deloc, nu? 😊😊
Uleiul de argan este pe toate drumurile. Toți vânzătorii garantează că al lor este cel mai natural posibil, că este cu cea mai mare concentrație posibilă și tot așa. Un lucru este cert: uleiul de argan din Maroc, oricât ar fi de slab, este mai concentrat decât orice produs de pe piața europeană. Așa că, luați cu încredere! Nu este contrafăcut pentru că se produce în exces.
Este exact ca faza cu bijuteriile cu lavă din Sicilia. La cât costă, te întrebi dacă lava este adevărată. Păi, la câtă lavă au acolo, cred că i-ar costa mai mult să facă bijuterii cu lavă contrafăcută. Așa e și cu uleiul de argan din Maroc…
Citește și: Cum e în Marrakech de Ramadan? Cred că cea mai bună perioadă pentru o excursie aici
Dulciurile sunt un subiect „sensibil”. Cele tradiționale au la bază semințe de tot felul și miere, deci îți trebuie dantură sănătoasă pentru ele. Mierea lor este altfel decât mierea de pe piața noastră. Nu este atât de dulce și are un iz chiar amărui dar plăcut.
Și nu putem vorbi despre acest subiect fără a aminti ceaiul marocan, o infuzie aromată cu mentă, care poate fi consumat în orice moment al zilei. Am citit mult despre riscuri, ce se întâmplă dacă nu este fiartă apa cum trebuie…
Am consumat ceai marocan în multe locuri. De la terase și până la tarabe. Peste tot a fost minunat dar niciunul nu s-a comparat cu infuzia magazinul de condimente al lui Abdul Aziz, infuzie care conținea rășină de copac, frunze uscate de ștevie și… extract de eucalipt. Dar, despre asta într-un articol viitor… 😉
Aș vrea să închei articolul de față cu o precizare importantă pentru colecționarii de bani. Auzisem, la plecare în Maroc, faptul că nu ai voie să ieși din țară cu dirhami marocani. Pot spune clar că nu este adevărat! La aeroport, în Marrakech, am schimbat dirhamii care ne mai rămăseseră în euro, oprindu-ne „pentru colecție” două bancnote și două monede.
Ideea este că, în aeroport nu îți schimbă decât dacă ai minim 120 de dirhami altfel… rămâi cu ei. Dacă nu aveam voie să ieșim cu bani din țară, sigur nu exista regula aceasta. Așa că… aviz amatorilor de mituri! Nu este nicio problemă să pleci din Maroc cu dirhami în portofel! 😉