Ultima zi în Nepal îi aduce emoții lui Cristi Minculescu. Ca să fie cu aventură până la capăt, incertitudinea zborului este prezentă în timp ce grupul hoinărește prin Kathmandhu. Să vedem ce povestește ghidul prahovean…
„Suntem în ultima zi în Nepal, pe care o vom petrece hoinărind prin Kathmandhu. Este una dintre acele zile de „rezervă“ pe care ne-am luat-o ca să fim acoperiți în caz de vreme rea și de amânare a zborurilor. O începem „boierește“, pe la 08.00, cu micul dejun. Suntem pe opulență, avem pâine din belșug și tot felul de bunătăți. Știm de aseară ca bucătarul gătește bine, așa că ne înfruptăm cu încredere și pe săturate!
La cafea vine și vestea bună pentru frații „francezi”: au rezolvat cumva și pot schimba biletele azi, la zborul de 17.00. Sincer, nu prea mă bucur, dar îi înțeleg. E deja ora 12.00 și primesc telefon că la 14.00 vin cei de la compania nepaleză cu diplomele pentru vârf! Le transmit că sunt ceva schimbări și la 15.00 am nevoie de o mașină pentru aeroport. Se rezolvă!
Facem câteva poze pe fugă, ne strângem tare în brațe și promitem că ne vedem și anul viitor pentru Mera Peak (6476m). Apoi încarcă bagajele și… am uitat să plătim elicopterul. Hai jos! Căutăm cardurile și începem să plătim! Gata, fuga iar la mașină! 😀
Când ajung la masa noastră, găsesc telefonul lui Steli, sub șapca mea. Cam nasol! Dau fuga în fața hotelului, dar mașina plecase, așa că trimit pe cineva la strada principală. Pare că au rezolvat și a primit telefonul.
Mai avem ceva timp pe care dorim să îl fructificăm, așa că începem să ne interesăm ce am putea vizita prin apropiere. Aflăm de pe net, dar și de la tipa de la agenție că sunt un Bazar și niște grădini destul de aproape de hotelul nostru, așa că plec cu Claudia la plimbare. Încă mai are bani 😀 😃. Cei care o cunosc pe Claudia știu de ce mă amuz…
Am nimerit întâi în Bazar. A fost simplu, aglomerația a fost cel mai bun indicator.
Aici găsești aproape orice! În haosul de aici, fiecare străduță are un specific: una este cu broderii, alta cu farmacii, alta, mai jos, cu măcelării, instrumente muzicale și tot așa! Ne pierdem printre străini și străduțe. La magazinul de șaluri, negociez „la sânge” și apoi (din greșeală) îi mai dau și 1500 de dirham în loc de 2000 😀 Nenea nu a gustat glumă si era să luăm bătaie! 🤫
Am mâncat și un fel de shaorma la colțul străzii, unde erau câțiva puști, aproape gratis în comparație cu prețurile de pe munte. Așa am aflat că sunt prețuri pentru turiști și altele pentru localnici. 😉
A început ploaia și era aproape de lăsarea serii, așa că ne-am gândit că e bine să ne uităm pe o hartă să vedem cam pe unde suntem și cat mai e până la hotel! Inițial, trebuia să stăm la Ramada, dar am fost mutați la Marriot (acum multe zile, la venirea în Nepal), dar în mintea mea am rămas setat pe Ramada. Așa că, hai la Ramada!
Eram cam departe de Thamel, cartierul turistic, dar părea destul de ușor de ajuns (chiar și pe ploaie).
Ajunși la hotel am realizat ca nu seamănă deloc cu cel în care am fost cazați 🤪 Dăm din nou căutare pe net și încercăm să aflăm drumul cel corect. Greu al naibii.
La un birou, dăm de o tânără simpatică și reușim sa identificăm și hotelul nostru! Pare că avem ceva de mers!
Deși e mai curat în Kathmandu ca în anii trecuți, cel mai greu a rămas în continuare trecutul străzii 😁😀😀
Traficul e deschis oricui: oameni, animale, biciclete, tuk-tuk-uri până la tot felul de mașini. Amețești numai privind, darămite să fii nevoit să conduci în asemenea haos.
Începem iar căutarea cu telefonul în mână și, la un moment dat, când ridicăm ochii, începem sa recunoaștem zona. Suntem aproape. 😉 😀
Când intăm în hotel, chiar la intrare vad niște bagaje care sunt cunoscute! La terasa unde se fumează, îi vedem pe „frații“ noștri! 😮🤔
A fost aglomerație în trafic și, în loc de 25 de minute, au făcut mai mult de o oră până la aeroport și au scăpat avionul! Hai să ne îmbrățișăm că mai stăm o zi împreună! 🤣🤣 Noroc că nu am predat cartelele 😉 Am simțit eu ceva!
Seara, am mai luat în gașca noastră o fată întâlnită în Himalaya, cu care ne-am intersectat de câteva ori pe traseu și cu care ne-am împrietenit în așteptarea elicopterului la Lukla. E tot româncă și mâine avem același zbor spre București.
Timpul a curs tare frumos, cu povești, glume, planuri…
Seara am picat mai obosiți decât în zilele de pe munte. Cred că dușul fierbinte nu are efecte chiar bune! Cu șervețele umede și, apoi, în sacul de dormit nu pățeam așa ceva! 🤪🤣🤣
Mâine plecăm #Sprecasa
Namaste!”, își încheie ziua Cristi Minculescu.
