„E dureros de frumos, dar imposibil de ajuns!”, gândeam în urmă cu aproximativ 10 ani, când mi s-a pus pata pe Petra. Am avut o ocazie, cu vreo 8 ani în urmă, să merg într-un infotrip dar am ratat-o. Visul însă a rămas…
Nu sunt adepta excursilor cu agențiile de turism, dar știu că sunt locuri unde nu este safe să mergi de capul tău. Așa mi se părea și Iordania, dar a fost doar o părere. Iordania este o țară în care, cel mult, te păcălești la un preț, dar altceva nu ți se întâmplă. Iar Petra… Petra este raiul păcălelilor la preț. 😉 Dar despre asta mai încolo…
Cum ajungi la Petra de la Aqaba sau Wadi Rum
Din Aqaba sau din Wadi Rum, cel mai simplu, din toate punctele de vedere, este taxiul. Mai ales dacă sunteți 4 persoane, cum am fost noi, clar taxiul este cel mai bun raport calitate-preț.
De la Wadi Rum la Petra și de la Petra la Aqaba ne-a costat 45 JD pe sens, dar am lăsat, cu tot cu tips, 50 JD. A fost 100 JD drumul pentru patru persoane, deci 25 JD de persoană dus-întors (e cam același preț de la Aqaba sau de la Wadi Rum).
Spre comparație, JETT, autobuzul, costă 15 JD pe sens, adică 30 JD dus-întors, și este unul singur pe zi! Clar nu merită pe orice parte ai da-o! Spre Petra autobuzul pleacă la ora 08:00, de la Petra, spre Aqaba sau spre Wadi Rum, pleacă la ora 17:00. Ce faci dacă le pierzi? Există unul singur pe zi!
Intrarea la Petra și Jordan Pass
Intrarea la Petra costă 50 JD pentru o zi, 55 JD pentru două zile și 60 JD pentru trei zile. Dacă ai achiziționat Jordan Pass, intrarea este gratuită.
În extrasezon nu ai nicio problemă, nu există cozi la casele de achiziționare a biletelor. Ca peste tot în Iordania, este bine să plătești cu cash, la plata cu cardul fiind percepută o taxă suplimentară de 2%.
Pentru spectacolul, lăudat de unii și blamat de alții, Petra by Night, se plătește o taxă suplimentară de 17 JD dar acest bilet este valabil doar dacă există și un bilet de intrare valabil pentru ziua respectivă. Adică, de exemplu, nu poți să te duci să-ți iei bilet la Petra by Night joi seară dacă nu ai bilet în ziua respectivă de intrare la Petra.
Petra by Night se desfășoară doar lunea, miercurea și joia. Noi am ajuns la Petra sâmbătă seară și am vizitat-o duminică, așa că n-am avut cum să ne bucurăm de Petra by Night. Ar fi fost frumos, cu siguranță.
Din păcate, nici nu cred că vom mai ajunge altă dată deoarece Petra, odată văzută, deși este impresionantă, nu mai ai de ce să te întorci, decât poate dacă nu ai ajuns până la Monastery, ceea ce noi am făcut. Dar s-o luăm cu începutul…
Traseu și distanțe la Petra
Nu am să insist pe frumusețea Petrei, nici de istoria ei controversată. Sunt convinsă că, cine ajunge să caute informații despre cum să ajungă acolo pe cont propriu, deja știe ce va găsi înăuntrul ei.
De la intrare, la Trezorerie, la morminte, la „Monastery” și înapoi am făcut pe jos aproximativ 16 de kilometri, pe care însă nu i-am simțit așa de acut cum am crezut că îi vom simți.
Se spune că, pentru Petra, îți trebuie două zile. Biletul de intrare pentru o zi este 50 JD, pentru 2 zile este 55 JD, deci merită. Ideea este că noi, într-o singură zi, ne-am atins toate obiectivele propuse: Siq, Treasury, mormintele, amfiteatrul și Monastery. Dacă ne-am fi rezervat două zile la Petra, nu cred că am fi avut ce face pentru ce ne propusesem. Adică n-am ratat nimic. Nu poți să spui că vizitezi într-o zi Treasury și în altă zi Monastery, pentru că drumul până la Monastery trece pe lângă Treasury. Faci un ocol, eventual, să urci câteva minute pentru una-două poze, și te mai abați puțin ca să urci la morminte, dar, în principal, drumul este același.
Am văzut în tot complexul cai, asini, cămile și mașinuțe (gen cele de golf) pentru cei care nu pot merge atâta drum. Inclusiv la Monastery, până unde trebuie să urci peste 700 de trepte, se poate ajunge cu ajutorul asinilor. Noi însă am reușit să facem tot traseul fără ajutor.
Citește și: Wild Wadi Rum – Aventură în deșert. Prima parte: Tabăra de corturi dintre stânci
Inițial ne speriasem toți patru de ceea ce citisem înainte de a pleca, legat de dificultatea traseului până la Monastery, și, în general, drumul epuizant pentru a vizita Petra. Nouă, deși nu avem vreo condiție fizică extraordinară, nu ni s-a părut chiar așa cum ziceau alții că ar fi.
Am ajuns la Monastery în aproximativ o oră, timp în care ne-am oprit pe la prăpăstii să facem poze, ne-am oprit la tarabe să ne uităm de fel de fel de suveniruri, bluze, rochii și alte cele. Odată ajunși sus, am avut timp la dispoziție și să bem o cafea arăbească la ibric, pe terasă, cu ochii la impresionanta construcție nabateeană. Deci nu e chiar așa grav cum scrie peste tot.
La coborât a fost mai simplu și, cu toate opririle pentru achiziționarea de lucruri pentru care discutasem la dus, cu toate negocierile, tot nu ne-a luat decât vreo 20-25 de minute.
Am intrat pe la Visitor Center în Petra la ora 9:00 dimineața, și la ora 17:00 eram înapoi, tot acolo, unde ne-am întâlnit cu taximetristul Mohamed, care ne-a dus până la Aqaba.
Ca să înțelegeți că efortul nu a fost așa de mare, după 2 ore și jumătate de drum între Petra și Aqaba, după ce ne-am cazat la hotel, am fost în stare și să mergem pe plaja din Aqaba să ne băgăm cu picioarele (unii dintre noi) în apă și să mergem și la restaurant să mâncăm. Deci a fost chiar ok, aș putea spune. Obositor, dar nu epuizant.
Treasury (Trezoreria) și celebra poză din ghidurile turistice
Este binecunoscut faptul că a devenit o tradiție ca, oricine ajunge la Petra, să se pozeze cu Trezoreria pe fundal. Ori noi respectăm tradițiile, da? 😉
Dacă acum câțiva ani urcai singur și îți făceai poze, acum este o întreagă industrie (a se citi „mafie”) cu aceste poze.
Încă de când ieși din Siq și ți se deschide în fața ochilor Trezoreria în toată splendoarea ei, ești asaltat de fel de fel de „oferte” de la diverși, pentru a te duce în puncte de belvedere și a-ți face poze și filmări autentice. Știam de această practică încă dinainte de a pleca și chiar plănuisem să „ne lăsăm păcăliți”. De ce? Pentru că era mai simplu, mai rapid și fără bătăi de cap să facem pozele pe care ni le doream.
Norocul a făcut să fim abordați de un băiat (controversat ca vârstă, adică poate avea oricât între 16 și 25 de ani), care s-a oferit să ne facă poze jos și apoi, să ne fie ghid până sus, la unul din punctele de belvedere, și acolo să urmeze altă „sesiune foto/video”. Prețul cerut a fost de 5 JD de persoană, noi fiind patru, ar fi venit 20 JD. Am negociat la 15 și, într-un final, am ajuns să îi dăm tot 20 pentru că ne-a plăcut foarte mult tot „ghidajul” și toată atitudinea lui.
Încă de la bun început ne-a spus că avem de ales între trei variante: una să urcăm 5 minute, una să urcăm 10 minute și ultima, care presupunea un traseu de o oră. Fiecare cu grade diferite de dificultate și, bineînțeles, înălțimi diferite. Leneși din fire, plus că voiam să ne păstrăm forțele pentru Monastery, am ales varianta scurtă, de 5 minute.
Citește și: Iordania pe cont propriu în 2023: buget, viză, taxe, prețuri, transport, mâncare și Jordan Pass
Ceea ce cred eu că trebuie menționat este faptul că întreaga activitate a „ghizilor” este complet ilegală, dar este trecută cu vederea de polițiștii care sunt prezenți la tot pasul. Urcarea se face prin locuri marcate clar cu „interzis”, dar se desfășoară sub ochii „vigilenți” ai autorităților. În aceste condiții, nu văd sensul unor discuții cu nimeni pentru că nu ai face altceva decât să-ți strici dispoziția de vacanță. Este țara lor, ei acceptă asta, așa că, dacă alegi să mergi, te supui „regulilor” lor nescrise.
Un alt aspect care trebuie subliniat este siguranța cățărării. Nu există parapet, nu există niciun traseu amenajat. Este deosebit de riscant și, cine alege să urce, își asumă. La ei nu sunt normele europene privind siguranța, așa că… nu vă așteptați să nu existe pericolul căderii.
Sub nicio formă nu recomand cățărarea cu copii mici, sub 7-8 ani. Și la 7-8 mi se pare riscant, dar poate sunt eu mai precaută.
Aceeași recomandare o am și la Monastery. Nu aveți ce căuta cu copii! Este drum lung, dificil, pe unele porțiuni fără parapet natural (că de unul amenajat nu se pune problema), iar, de la jumătatea drumului în sus se cască adevărate prăpăstii. Copiii clar nu au ce căuta acolo, mai ales cei europeni, obișnuiți cu normele de siguranță impuse legal în țările de origine.
Citește și: Iordania pe cont propriu în 2023: negocieri, obiceiuri, cultură și concepții de viață
Revenind la pozele de la Trezorerie… Puștiul nostru pe post de „ghid” și-a meritat cu siguranță fiecare dinar. La urcare a avut grijă de fiecare din noi, odată ajunși sus ne-a pus în cele mai bune unghiuri pentru fotografii și a realizat niște filmulețe superbe. La final, ne-a oferit câte un pahar de ceai și ne-a condus apoi la baza traseului, de unde plecasem.
Nu i-am reținut numele, ci doar că i se spune „Doctor Love”, așa cum, râzând, se prezenta singur. Cu siguranță, cei 20 de dinari cheltuiți au fost meritați și, vă recomand, dacă ajungeți la Treasury, nu vă zgârciți și dați câțiva bănuți copiilor-ghizi. Este singura lor sursă de venit. Exact cum ne spunea taximetristul, copiii de la Petra sunt copii care muncesc. Nu se duc la școală pentru că ai lor nu au bani să-i trimită la școală și atunci, muncesc cum pot pentru a-și câștiga traiul zilnic.
Monastery (Mânăstirea) este încununarea efortului de a ajunge până acolo
Încă de la început țin să precizez că termenul de „Monastery” Nu are nicio legătură cu vreo mânăstire. Este doar o denumire, nu e nimic acolo legat de vreun locaș de cult.
„Trebuie să ajungi la Monastery, este mult mai frumoasă decât Treasury”, am auzit nu o singură dată, atunci când am anunțat că mă pregătesc de excursia în Iordania. Am studiat fotografiile, nu mi-am dat seama de ce mi se spunea asta așa că am așteptat să ajung acolo ca să văd cu ochii mei. Și am ajuns…
Treasury vs Monastery este o controversă care ține de gusturile fiecăruia. În vreme ce Treasury este sculptată toată într-un bloc de piatră, Monastery este cumva „decupată” în partea de sus. Din punct de vedere al detaliilor estetice, mie, personal, mi-a plăcut mai mult Treasury, mi s-a părut mult mai impunătoare, mult mai frumoasă, mult mai „grea”.
Citește și: Jurnal din Maroc – Ziua 3 – Nu există ture ratate, ci soluții nedescoperite. Pe cărări de munte din satele berbere
Monastery însă vine cu un mare avantaj: lipsa aglomerației. Dacă la Treasury, chiar și în extrasezon, lumea se calcă în picioare pentru o poză, la Monastery te poți bucura în liniște de o deschidere mare, de lipsa aglomerației (mai puțin de 20% din cei care vizitează Petra ajung până acolo), de o cafea sau de un ceai savurate cu ochii la minunata construcție și, în tot acest timp, nimeni nu îți obturează priveliștea. Deci, din acest punct de vedere, Monastery câștigă. Cum este acolo în sezon, nu știu. Noi când am fost, am avut chiar posibilitatea de a face poze, cu colosul de piatră pe fundal, fără alți oameni în cadru. La Treasury nu am reușit așa ceva.
Din punct de vedere strict al frumuseții, mie mi s-a părut mai frumoasă Treasury. Monastery însă a avut un farmec aparte, dat probabil și de cadrul natural în care se află, și de faptul că este mult mai puțin aglomerată decât sora ei mai „atractivă” și mai ales pentru faptul că reprezintă o încununare a efortului de a ajunge până acolo.
Detalii practice la Petra
La începutul lunii februarie, când am fost, am nimerit o zi nu tocmai bună pentru vizitare. Situl era plin de forțe de ordine, și nu numai, care realizau un exercițiu de câteva zile, conform spuselor unei vânzătoare de suveniruri.
O mare parte din atmosferă era stricată dar, recunosc, după ce văzusem Petra inundată la sfârșitul lunii noiembrie 2022, mi-a dat un sentiment de siguranță toată acea desfășurare de forțe. Adică, dacă brusc se întuneca și începeau șuvoaiele de apă să curgă în cascadă, aveam șanse mari să scăpăm la ce era acolo.
Revenind la lucruri practice: Este bine mâncarea să o aveți la voi, acolo totul este scump și nici nu prea ai de unde alege. Adică dacă la suveniruri oferta este foarte variată, la mâncare sunt destul de deficitari. La fel, apa, este bine să o aveți.
La capitolul toalete stau destul de bine, sunt suficiente și destul de curate. Am văzut personal care le întreținea.
Atenție la transportul cu caii de la intrare care este așa-zis „inclus în preț”. Este inclus în preț dar, odată ce te urci, nu mai poți să te dai jos dacă nu dai tips. Am văzut câteva discuții pe tema asta și nu sunt deloc plăcute.
În ceea ce privește încălțările, ai neapărat nevoie de ceva comod și, oricât de cald ar fi, renunță la ideea de sandale! Praful, pietrele sunt la tot pasul și nu pot să-mi închipui cât de neplăcut este să-ți intre în încălțări.
În rest, ai nevoie de timp, răbdare, picioare bune și… aparat de fotografiat, pentru că Petra este o minune unde, dacă ajungi, vei vrea cu siguranță să imortalizezi locurile ca să ai amintiri pentru o viață.
