Goniți de caniculă din gazatul Ploiești, am ales să evadăm câteva zile pe Valea Doftanei, la Casa Poiana Sașilor, unde ne doream să ajungem încă de anul trecut. Alegerea a fost făcută ținând cont de o serie de criterii, mai mult sau mai puțin subiective.
În primul rând am căutat o pensiune care să aibă puține camere (sub 10), ca să nu riscăm aglomerație și evenimente. Apoi am vrut să aibă camere triple, pentru că am mers cu unul din copiii din dotare. Și, în al treilea rând (dar principalul), să aibă internet „țeavă”. Urma să lucrez de acolo, așa că aveam nevoie de conexiune cel puțin bună.
Și, toate acestea, au fost îndeplinite la Poiana Sașilor de la Valea Doftanei. Mai puțin important pentru noi a fost faptul că nu avem semnal GSM. Am setat telefoanele pe „apel wi-fi”, și am rezolvat, cât de cât, și această problemă.
Pensiunea are opt camere, duble și triple, iar prețurile sunt între 300 și 400 de lei pe noapte. Depinde de tipul camerei și de sezon. Se poate plăti cu toate mijloacele de plată: cash, card, card de vacanță, iar gazdele sunt niște oameni de nota 1.000.
Poiana Sașilor nu oferă mese, ceea ce înseamnă că, odată ajuns aici, te descurci. Bucătăria pensiunii însă este foarte bine utilată, cu absolut tot ce e nevoie. Așa că nu am întâmpinat probleme nici din acest punct de vedere. Am plecat cu mâncare de acasă și carne de grătar pentru seară. Da, există posibilitatea de a face seara grătar și nu numai. Există și ceaun, și tablă, așa că posibilitățile de a pregăti mâncarea în aer liber sunt nenumărate. Pentru cine are chef de așa ceva…
Izolarea fonică este excelentă și în curtea pensiunii chiar ai ce face
Deseori, în excursiile noastre, ne-am izbit de problema izolării fonice a construcției. Majoritatea locurilor unde am fost, era ceva de speriat din acest punct de vedere. Și nu vorbesc aici doar de cazările din România…
Nu mică ne-a fost mirarea să constatăm că aici chiar nu se aude aproape nimic! Nici din mișcările din interiorul pensiunii (bine, n-a trântit nimeni nimic… cred), nici din afara ei (bine, e puțin mai retrasă, așa că noaptea chiar nu trece nimeni).
Din punctul nostru de vedere, am găsit aici tot ce căutam: liniște, net excelent și activități cât cuprinde în curtea pensiunii. Pentru că, da, ai ce face o zi întreagă fără să fii nevoit să ieși din curte. Și asta nu este puțin lucru, mai ales atunci când pleci cu copii.
De la „groapă cu nisip” și lopățele, până la coș de baschet, tenis de masă sau trambulină pentru cei mici. Jocuri cu bile, dar și jocuri de societate… cert e că nu ne-am plictisit o zi întreagă. Bine, eu nici nu aveam cum, lucrând, dar nici pentru ceilalți nu a fost vreo problemă „omorârea timpului” în are curat.
Dacă nu ai chef de joacă, nicio problemă! Poți lenevi pe șezlonguri, în hamac sau pe balansoar. Deci, se găsește câte ceva pentru fiecare.
Terasele generoase fac ideală petrecerea timpului liber, fără a fi deranjat de nimeni
La Poiana Sașilor, chiar și cu pensiunea plină, toate cele opt camere ocupate, nu ai cum să nu-ți găsești colțișorul tău de relaxare. Pensiunea are două terase mari, una la parter, una la primul etaj, cu mese, scaune, fotolii, canapele… Iar dacă vremea este nu tocmai prietenoasă, găsești spațiu generos și în interior, la parterul vilei.
„Mamă, dacă venim aici toată redacția, fiecare poate avea biroul lui, exact ca la serviciu”, mi-a trecut prin cap, fulgerător, inventariind spațiile de pe terase. Ce-ar mai fi să lucrăm toți de la munte? 😊))
Revenind… La capitolul „divertisment”, fiecare cameră are televizor și… am avut surpriza să găsim Netflix! Așa că, înainte de somn, ne-am păstrat obiceiul unui film bun. Asta chiar a fost o surpriză.
Dar, peste toate astea, este neprețuită amabilitatea și disponibilitatea gazdei, a lui Bujor, care a fost acolo pe tot parcursul șederii noastre la Poiana Sașilor. Ouă, cașcavea, brânză de burduf, păstrăv proaspăt… din toate s-a oferit să ne procure de la oamenii din zonă. Iar pentru pitica noastră, a fost un excelent „partener de table”, având răbdarea să o învețe și să-i explice regulile jocului.
Dimineața, cafeaua caldă aștepta în cana filtrului iar la prânz și seara ne îmbia pe noi, adulții, cu o țuică rece și aromată. Așa e Bujor, tot timpul să-ți ofere, tot timpul să te ajute. Și nu e puțin lucru…
Pentru noi descoperirea „Poiana Sașilor” înseamnă mult. Înseamnă că, de acum încolo, de câte ori vrem să evadăm scurt din Ploiești, mergem clar pe Valea Doftanei. Atât aici, cât și la Vila Karina, ne-am simțit extraordinar.
Ceva minusuri dar… e chestie de preferințe
La capitolul „minusuri”, care însă nu țin de pensiune ci, mai degrabă, de legislație, aș puncta prezența, în timpul zilei, a ATV-urilor, care au ajuns nelipsite în peisaj. Este exact cum era la Moieciu în urmă cu mulți ani. Eh, acum la Moieciu e îngrozitor!
Aici, la Valea Doftanei, încă nu e ca la Moieciu… Dar, totuși, liniștea naturii, ciripitul păsărilor și susurul râului din apropiere, sunt acoperite de zgomotele ATV-urilor, care forjează motoarele pentru a ridica adrenalina celor care se află pe ele. Nu tot timpul, dar destul de des se întâmplă asta.
Noi am fost aici, în cursul săptămânii, le-am auzit și le-am văzut trecând prin fața porții. Nu vreau să mă gândesc cum este în weekend. Dar, cel mai probabil, voi evita weekendul, așa cum fac mereu. Este MULT mai bine în cursul săptămânii.
Este adevărat, nu toată lumea poate pleca în timpul zilelor lucrătoare. Dar pentru cei care au o activitate care poate fi desfășurată și „remote”, Cabana Poiana Sașilor este o alegere excelentă în timpul săptămânii. Birou mutat la aer curat și la liniște… atât cât se poate în ziua de astăzi.
Noi vom reveni cu siguranță! Și îi sfătuiesc pe toți cei sătui de Valea Prahovei să încerce „o Valea Doftanei” la Poiana Sașilor. Cu siguranță nu vor regreta!
