Cine ar fi crezut că vara noastră se va prelungi până la sfârșit de octombrie? Și, în plus de asta, cine ar fi crezut că o destinație atât de puțin promovată, ca Bari, poate aduce cu sine surprize atât de mari.
Am ales Bari ca destinație de concediu în vacanța copiilor de la sfârșitul primului modul deoarece prețul de 120 de euro dus-întors pentru 5 persoane, a fost de nerefuzat. În plus, perioada în care găsisem biletele se mula la fix pe vacanța școlarilor noștri. Ce ne puteam dori mai mult?
Bari ca și destinație nu ne spunea mare lucru, dar de acolo se ajungea ușor la Alberobello, un loc unde trebuia neapărat să ajung.
Într-un final însă, s-a dovedit că excursia noastră a fost exact invers: Bari o surpriză frumoasă, Alberobello o dezamăgire destul de mare. Dar să ne întoarcem la Bari…
Autenticitate cum n-am văzut nicăieri în altă parte
Nu știu dacă am văzut în altă parte, într-un alt oraș din Italia, atâta autenticitate. Îmi aduc aminte în Napoli, în Quartieri Spanioli, rufele atârnate în afara geamurilor, deasupra străduțelor. Este celebră zona pentru asta. Din păcate însă, este atât de fake… ☹
În Bari, pentru că prețurile scăzute din afara sezonului turistic ne-au permis, am luat cazare fix în centrul istoric al orașului, într-o clădire care avea mai mult de 100 de ani.
Împărțirea acestei cazări era identică aproape cu cea a celorlalte din zonă: din stradă se intră direct în bucătărie, care are și rol de sufragerie, și, în unele cazuri, aici este montat și un pat. Am observat similaritățile pentru că seara, dacă ieși la plimbare pe străzile orașului, poți să observi fără nicio dificultate ce se întâmplă în casele oamenilor.
Citește și: Am mers la Cinque Terre ca „la pomul lăudat”. Frustrant…
Locuitorii din zona istorică a orașului aleg să-și petreacă viața în văzul tuturor, separați de trecătorii de pe străzi doar de câte o perdea subțire, menită mai mult să țină la distanță insectele.
Tare mi-a plăcut să văd femeile cum stăteau la o vorbă în bucătărie sau bunici tolăniți în pat cum se uitau la televizor.
Rufele atârnate în afara geamurilor, aici sunt adevărate, nu doar întinse pentru turiști. Când plouă sau când e ceață, acestea sunt acoperite cu prelate mari. Cred că în fiecare casă se găsește o asemenea prelată.
La ceas de seară, când se aprind luminile pe străduțe, localnicii își scot scaunele la colțuri de clădiri și socializează, strigând unii la alții peste drum. Par atât de relaxați toți! Sunt imuni la prezența turiștilor care, uneori, se opresc să-i fotografieze. Își văd de ale lor ca și cum ar fi doar ei acolo.
Bari – un oraș viu
Bari nu e un oraș pe care să-l vizitezi, este un oraș pe care trebuie să-l simți și să-l asculți. Cred că niciun alt oraș fără obiective turistice importante nu m-a impresionat mai mult ca acesta.
De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, nu am vizitat deloc Bari, nu am intrat în niciun muzeu și în nicio biserică. Cu toate astea pot să spun că îl știu. Îi știu sufletul și i-am ascultat cântecul.
Atât de mult m-a impresionat încât am stat mai mult de 30 de minute la coadă ca să cumpăr mămăligă prăjită cu sare. Nu de foame, nu de poftă, ci pentru că m-au fascinat oamenii din zonă. Veneau motocicliști la acel magazin și stăteau la coadă ca să ia mămăligă… pentru toți ai lor. Și plecau de acolo în huiduielile tuturor pentru că… luau toată tura de mămăligă. Mi s-a părut fascinant!
Am mers pe străzi și am văzut femeile stând pe străzi și „meșterind” la orecchiette, pastele lor tradiționale. Am și cumpărat de la ele scoicuțele făcute manual pe placa de lemn în mijlocul străzii.
Citește și: Am fost să văd trullii din Alberobello dar am fost dezamăgită: drăguț dar… prea comercial, prea turistic, aproape fără nimic autentic
Nu știu cum au trăit acești oameni în perioada pandemiei, deoarece este evident faptul că sunt de dependenți de socializare. Cred că în Bari am văzut cei mai adevărați italieni, în adevăratul sens al înțelesului. Nici măcar în Sicilia nu i-am perceput atât de autentici.
Nu a trecut zi în care să nu luăm pasticciotto, desertul preferat al copiilor și, indiferent de la ce colț de străduță am luat, erau la fel de fragede.
În Bari, nu știu ce să vă recomand în afară de orașul în sine, centrul vechi și… oamenii! Da, oamenii! Puneți-vă într-o seară, la un colț de stradă în orașul vechi, și observați-i. Observați-le gesturile, mimica, dialogurile și stilul de viață. Este incredibil de autentic!
În rest, noi am stat la soare pe plajă, am făcut castele de nisip și ne-am bucurat de cele 30 de grade. Seara ne-am plimbat pe străduțele înguste și luminate ca în povești și am pășit în ceața din zona crepusculară.
Poate și pentru că nu ne așteptam, Bari a fost o surpriză de proporții și, cu siguranță, ne vom întoarce cu prima ocazie.
