Probabil ca și în cazul Cinque Terre, și aici voi avea parte de comentarii negative. Nu consider însă că ar trebui să picăm pe spate la orice obiectiv turistic și să servim „pe nemestecate” tot ceea ce este celebru și promovat.
Corect este să spunem ce ne place și ce nu. Fiecare poate avea o altă părere despre un lucru sau altul, nu suntem toți la fel.
În ceea ce mă privește, deși am așteptat timp de ani buni vizita la Alberobello, deși în principal excursia la Bari a fost cu obiectiv principal trulli din Alberobello, deși am poze frumoase de acolo, minunate chiar, sentimentul per ansamblu a fost unul amar.
Consider că ar fi meritat o vizită scurtă, de o oră, maxim două, dacă aș fi fost cu mașina în trecere spre un alt punct. Dar ca să merg special din Bari să văd celebrii trulli din Alberobello, cu siguranță, în opinia mea, nu a meritat.
Dar să vă povestesc cum a fost…
Cum ajungi din Bari la Alberobello
Din Bari și până la Alberobello se ajunge cu un autobuz care se ia de undeva de lângă Gara Bari Centrale. Biletul costă 8 euro/persoană/sens iar copiii sub 10 ani nu plătesc.
Biletele se pot achiziționa online sau de la cafeneaua din stația autobuzului.
Drumul este frumos, comod, iar peisajul drăguț, dar nu spectaculos. Cam o oră durează cei puțin peste 60 de kilometri care trebuie parcurși între cele două orașe.
Pe măsură ce te apropii de Alberobello, din loc în loc încep să apară trulli, căsuțele albe cu acoperișul de piatră în formă de con.
Ce sunt trulli și care este povestea lor
Pentru cei care nu știu, să explic puțin ce sunt trulli (forma de singular este trullo). Trullii sunt căsuțe de piatră, construite și locuite inițial de țăranii săraci din regiunea Puglia.
Deoarece taxele statale erau destul de mari, țăranii din regiune au găsit o modalitate ingenioasă de a-și construi casele și, totodată, de a scăpa de taxa pe construcție.
Trulii sunt căsuțe construite din pietre, puse unele peste altele, fără a fi legate cu mortar între ele. Acoperișul, în formă de con, este construit în același mod, din pietre plate puse unele peste altele.
Datorită acestui mod de ridicare, casele trulli nu erau considerate locuințe ci „corturi de piatră”, putând fi oricând dezasamblate și mutate în altă parte. Astfel, săracii scăpau de impozitarea locuințelor.
Tipul acesta de locuințe a avut însă mare succes. Așa că, mai târziu, trulli au devenit locuințe ale tuturor. Pe acoperișurile trullilor erau pictate simboluri care reprezentau legătura cu divinitatea. Moțul din vârful acoperișului indica meseria capului familiei. De asemenea, înălțimea acoperișului indica bogăția familiei. Cu cât acoperișul era mai înalt, cu atât familia care locuia sub el era mai bogată.
Odată ajuns în gara din Alberobello, unde te lasă autobuzul, mai ai de mers cam 800 de metri până ajungi în „imperiul trullilor”.
Obiective turistice de vizitat
În afară de cartierul trullilor, în sine, în Alberobello se pot vizita: Chiesa di Sant’Antonio, o biserică cu acoperișul în formă de con, Trullo Sovrano (cel mai mare trullo) și Trullo Siamese (două căsuțe care au același acoperiș).
Ca și experiență a meritat cât de cât prezentarea unei case locuite, un trullo funcțional, cum se spune. Contra unei taxe o tipă îți prezenta modul în care se locuia într-o astfel de așezare. La intrare se afla cea mai mare încăpere, care servea în același timp pe post de bucătărie, sufragerie și dormitor pentru bărbați. Aceștia erau primii care se trezeau și plecat la muncă.
Din sufragerie, drept în față, se intra într-un dormitor mai mare unde, de regulă, dormeau femeile. Ele se trezeau după ce plecau bărbații la muncă și se apucau de gătit sau trebăluit prin casă.
Din dormitorul femeilor, se intra în dormitorul copiilor. Această cameră era cea mai mică și mai întunecată deoarece copiii aveau nevoie cel mai mult de somn și razele soarelui nu trebuia să îi trezească.
Reamintesc faptul că trulli erau iniţial locuințe ale săracilor, așa că austeritatea domnea peste tot.
Concluzii și alte considerente
În viață, uneori câștigi, alteori pierzi. Eu, de data asta, consider că… am cam pierdut. Consider că, într-un fel, m-am dus ca „la pomul lăudat”, am avut așteptări prea mari.
Mie, spre deosebire de alții, nu mi-e rușine să recunosc când îmi „iau țeapă”, cum se spune. Cunosc multă lume care, indiferent unde merge, este „minunat”, „maiestuos”, „de poveste”, etc. Sunt, probabil, persoane norocoase care niciodată nu dau greș în alegerea destinației. Eu sunt mai puțin norocoasă.
Deși drăguțe, căsuțele trullo nu sunt nici pe departe ce mă așteptam. Nu au nicidecum un aspect autentic iar comercialul domnește peste tot.
Ce mi-a plăcut însă maxim în Alberobello au fost lichiorurile. Astfel, într-un trullo comercial, am degustat mai multe sortimente de lichior: de cactus, de fistic, de cafea, de migdale, de vanilie… și… nu mai știu de care. Atât de mult mi-au plăcut, încât am cumpărat și noi o sticlă cu lichior în formă de trullo al cărei conținut l-am terminat până la sfârșitul vacanței și care, acum, e plină cu oțet pe raft, în bucătărie.
Dar, nici după degustarea tuturor celor enumerate mai sus, nu mi s-a părut Alberobello mai frumos sau mai autentic. Poate doar… mai dulce. Iar noua noastră sticlă de oțet ne aduce aminte de sesiunea de degustare a lichiorurilor din Alberobello, cea mai frumoasă amintire a noastră de acolo. 😉
