Istanbulul nu se aliniază regulilor generale europene de seriozitate în ceea ce privește multe lucruri… și aici sunt incluse și cazările. Chiar și cele rezervate pe booking pot ascunde surprize. Este adevărat, unele pot fi plăcute dar, conform recenziilor, multe nu sunt. De o surpriză am avut și noi parte cu ocazia ultimei deplasări la Istanbul, de la începutul lunii octombrie. Am avut cazare la actualul „The Ottoman” care, la momentul efectuării rezervării noastre, se nume „The Ottoman Boutique Hotel”.
Deși am rezervat prin platforma booking, nu ne-am mirat foarte tare, ajunși la hotel noaptea, la ora 23:00, să ne trezim cu: „S-a întâmplat o încurcătură cu rezervarea dumneavoastră. Nu mai avem camere aici, dar vă dăm în altă parte, aproape, o cameră mai mare. Și nu veți plăti nicio diferență!”, a încercat să se scoată turcul ca și cum el ne făcea nouă o favoare.
Cum am ajuns de la The Ottoman Boutique, la The Ottoman Suites
În zadar i-am explicat faptul că noi am ales respectivul hotel tocmai pentru poziția sa, pe o stradă adiacentă. I-am spus și că nu doream o cazare la strada principală. Turcul îi dădea înainte că nu are camere la Boutique și gata.
Fiind și ora târzie, și obosiți, am mers 100 de metri mai încolo, la strada principală. Acolo ne-am cazat la The Ottoman Suites Hotel, conform plăcuței de la intrare.
La primul etaj al unei clădiri vechi ni s-a descuiat ușa unui apartament cu două camere, baie și bucătărie. La prima vedere, arăta destul de bine. Doar una dintre cele două camere era pregătită de oaspeți (nu că am fi avut în intenție să o folosim și pe cea de-a doua) dar era… cam rece. În plus, aerul închis dădea de înțeles că nu fusese folosită de ceva vreme.
Era însă prea târziu și eram prea obosiți să… orice. Am dat drumul la AC pe cald (măcar atât) și am coborât să mâncăm ceva la un restaurant.
Când ne-am întors, atmosfera se mai încălzise dar ne-am dat seama de faptul că, indiferent cât eram de obosiți, nu aveam cum să dormim cu el pornit, în acel huruit de uzină. Așa că l-am oprit. Am dormit ok dar am ținut cont de faptul că, fiind 1 octombrie, era cald încă afară. Dacă ar fi fost mai frig, nu știu cum ne-am fi descurcat.
Condițiile de cazare au fost ok dar nu știm cum ar fi fost dincolo
Condițiile de cazare de la The Ottoman Suites au fost ok. Nu, nu ne-au dat pe spate oricât ar fi încercat turcii să ne spună cât noroc am avut că nu mai erau camere disponibile dincolo. Am avut spațiu mai mare, dar pe care nu l-am folosit oricum și… cam atât.
Repet, absolut nimic nu a fost „wow” să ne arate norocul ăla care cică dăduse peste noi. Am avut, ce-i drept, o liniște pentru că ferestrele camerei noastre dădeau în spatele clădirii, nu la stradă. Altfel, probabil că a doua zi am fi solicitat schimbarea camerei.
A, și a mai fost un motiv pentru care nu am solicitat schimbarea: salteaua patului era foarte bună și nu am vrut să riscăm să dăm de cine știe ce prin altă parte. Dar, cu un gust amar tot am rămas.
În plus, în ultima noapte a fost foarte dificil să închidem ochii din cauza ploii. Nu știu cum a fost construită acea clădire, ce țevi trec prin ea sau pe lângă ea, dar abia reușeai să-ți auzi gândurile din cauza zgomotului în timpul ploii.
Citește și: Istanbul pe cont propriu și fără 12 ore făcute pe drum
Probabil, dacă s-ar fi întâmplat în prima noapte să plouă, am fi solicitat cu siguranță schimbarea camerei. A fost însă ultima noapte. Unde era să ne dăm jos din pat, să ne îmbrăcăm, și să o luăm prin ploaie ca să facem scandal pentru condițiile de cazare? Pentru că, da, recepția comună se află la The Ottoman Boutique Hotel.
Prețul pentru trei nopți de cazare, în Sultanahmet, a fost de aproximativ 100 de euro, adică 522 de lei, ceea ce este un preț decent pentru centrul istoric al Istanbulului.
Nu știu însă dacă la următoarea vizită în Istanbul vom alege același loc de cazare, deși raportul calitate/preț a fost ok. Recenziile de pe booking arată clar că este o practică obișnuită a acestei unități de cazare, de a schimba rezervări de la Boutique la Suites, mulți clienți reclamând acest lucru.
Însă, deși la Istanbul pare cam totul sub semnul „cum ți-o fi norocul”, are ceva ce te atrage ca un magnet și te face să riști, mereu și mereu, pentru că farmecul orașului bate toată încercarea turcilor de a te prosti cu te-miri-ce.
