Cu ocazia unui city-break la Roma, am ales cazarea în apropierea stației de metrou Vittorio Emanuele. Odată cazarea stabilită, ne-am apucat de căutat restaurante în zonă. Ne închipuiam că, după o zi întreagă de alergat prin Roma, ne va prinde bine să luăm masa în apropierea cazării, pentru a fi aproape de locul de odihnă.
Zis și făcut. Studiind zona pe Google Map, ne-am liniștit. Era mai mult decât ofertantă din punct de vedere culinar. Aveam în zonă un restaurant chinezesc (unde nu am apucat să mâncăm pentru că nu aveau terasă și vremea era prea caldă să stăm înăuntru), era Kathmandu, un restaurant cu specific indonezian, unde am luat masa de vreo două ori și unde raportul calitate/preț a fost mai mult decât excelent, și, am dat cu ochii și de Vecchia Roma. Scria pe Google cum că ar fi un restaurant tradițional. Eh, am gândit, dacă vom avea chef într-o seară de pizza, aici mergem. Dar nu i-am dat prea mare atenție.
Cum am ajuns să mâncăm la Vecchia Roma
Într-o seară, întorcându-ne din plimbări, am observat lume multă strânsă în fața intrării de la Vecchia Roma. Dar când spun multă, înseamnă multă, pentru un restaurant de dimensiunile acelea (nu era prea mare). Peste 20 de persoane așteptau ceva, în stradă, atât pe trotuar cât și pe carosabil.
La ora 19.00 a ieșit un ospătar și a început să strige numele de pe lista cu rezervări, pe care o ținea în mână. Cine voia să mănânce afară, era invitat la masă pe terasă. Cine voia înăuntru, era rugat să prezinte Green Pass și apoi era condus la o masă în interior.
După ce a terminat lista, s-a îndreptat și spre restul oamenilor care așteptau și care, văzând că au rămas locuri neocupate, s-au repezit să se așeze care pe unde apuca. Wow! Aici chiar era de venit și încercat.
Așa că, a doua zi dimineață, în drum spre metrou, ne-am oprit la Trattoria Vecchia Roma și am făcut o rezervare pentru ora 19.00 în seara respectivă.
Felurile de mâncare de la Vecchia Roma, un adevărat răsfăț… dacă reușești să te decizi
După o plimbare lungă ce a durat o zi întreagă și care a cuprins și Bocca della Verita, am ajuns, puțin înainte de ora 19.00, la Vecchia Roma. Povestea de cu o seară înainte se repeta: lume multă așteptând să se deschidă.
Având rezervare, am intrat printre primii. Mai greu a fost cu comanda…
Ne-am decis (cu greu) pentru prima seară la câte o bruschetă și am luat un platou grill pentru 2 persoane și o jumătate de litru de vinul casei alb.
Ce bine ar fi fost dacă nu am fi luat și bruschetele! Când a venit platoul, am zis că au greșit comanda, că nu era pentru noi…
Pe lângă felurile de carne grill: friptură de porc, de pui, frigărui de oaie, friptură de miel, chiftele imense (ceva între mici și chiftelele noastre, asemănătoare cu cevapcici-ul sârbesc) mai aveam și garnitură mixtă: atât cartofi la cuptor cât și salată asortată. Iar modul de preparare, de marinare a cărnii, a fost de-a dreptul… altfel față de tot ce încercasem până atunci.
În afară de chiftele care nu prea au fost pe placul nostru, totul a fost la superlativ. Prețul unui astfel de platou a fost 37 de euro. Dar nu a fost platou de 2 persoane. Lejer puteau mânca 3, dacă nu chiar 4 oameni.
La final, nota de plată pentru bruschete, platou, vin, apă minerală, plus „servitio e coperta” (nelpsit în restaurantele italienești) a fost de 46 de euro. La Vecchia Roma, în „coperta” este inclusă punga de pâine pe care o primești când te așezi la masă.
Într-o altă seară am încercat spaghetele lor, delicioase, bineînțeles, plus niște pane-uri din dovlecei și pește de-a dreptul ciudate. Ca regal-desert am încercat o cremă ușoară, la pahar, cu fructe de pădure.
Bineînțeles, nici în această seară (eu) nu am reușit să termin din farfurie. Am fost întrebată dacă doresc să mi se pună la pachet ce a rămas. Deci, sunt foarte atenți și din acest punct de vedere.
Recunosc, din punct de vedere culinar, deși risc să îmi iau țeapă mare uneori, îmi place să încerc cât mai multe noutăți. Pane-ul din pește mi-a plăcut, cel cu dovlecei însă, a fost cam intens pentru gustul meu… Nu îmi pare rău însă că le-am încercat pe ambele. A fost o experiență culinară deosebită.
Vă recomand cu tot sufletul, dacă ajungeți la Vecchia Roma, nu ratați „bucatini all amatriciana flambe”, care costă 10 euro porția (imensă) și care sunt una dintre specialitățile casei. De asemenea, tot ce înseamnă miel/oaie, dacă sunteți amatori, nu ezitați să încercați. Sunt gătite fenomenal.
Noi, cu siguranță, la următoarea vizită la Roma, și dacă nu ne vom mai caza în zonă, măcar o fugă într-o seară la Vecchia Roma, tot vom da. Este foarte aproape de stația de metrou Vittorio Emanuele, adresa exactă fiind Via Ferruccio, 12/b/c, 00185 Roma. Poftă bună! 😊
