Sunt ani de zile de când mergem, la sfârșitul verii, în insula Thassos, mai exact în Skala Prinos. De ce preferăm Skala Prinos? Pentru că este… ca acasă. Nu e perfect, nu e mereu liniște, nu e mereu așa cum ne dorim dar… nici acasă nu este. Și acasă, uneori, vecinii fac gălăgie, și acasă ne trezesc zgomote dimineața prea devreme, și acasă, uneori, nu ne ajunge „spațiul locativ” 😉… dar e acasă! Așa este și Skala Prinos!
Deși este port pentru legătura directă cu continentul, preferăm de fiecare dată să luăm ferry-ul de la Keramoti în loc de Kavala, deși cel din Kavala ne-ar lăsa direct în Skala Prinos. De ce? Pentru că de la Kavala la Skala Prinos sunt mai puține pe zi și, dacă ratezi ferry-ul, ai șanse mari să stai cam multe ore degeaba. Așa că, alegerea în fiecare an este Keramoti – Limenas și apoi… acasă, în Skala Prinos.
Am descoperit localitatea la începutul unei veri din urmă cu vreo șapte ani. Am mers pentru că găsisem cazare pe gustul nostru și, de atunci, aproape an de an, revenim acolo. Comparativ știm că nu este, din punct de vedere al plajei, de exemplu, ca Skala Potamia, de exemplu. Dar nici aglomerația nu se compară…

La Paschalitsa, unde ne cazăm dacă găsim liber, avem plaja noastră, doar pentru cele patru camere, cât are pensiunea. Noi luăm două de obicei, așa că, teoretic, jumătate din plaja aferentă cazării este a noastră. Ca o paranteză, pentru anul viitor am rezervat toate cele patru camere, știind sigur că vom ocupa trei. Acum mai rămâne să ne găsim parteneri pentru cealaltă cameră rămasă și avem ocupare completă. Închidem paranteza…
Să revenim la Skala Prinos…
Ieșim uneori la plimbare seara. Avem deja locurile noastre preferate, normal… Gyrosul de la Andreas, de exemplu, sau platoul mix grill, ambele sunt geniale. Iar prețul este mai mult decât rezonabil. Gogoșelele cu miere de la Johnny, iar sunt nelipsite seara. Se fac acolo, sub ochii turiștilor, după o rețetă tradițională, iar scorțișoara vine să completeze curcubeul aromelor cu care sunt răsfățate papilele gustative ale celor care cumpără gogoșelele minune.
Nu ne-a mirat deloc, anul acesta, să vedem sticker-ul de la Forum Thassos lipit pe geamul de la Johnny. Era imposibil să nu fie recomandat de comunitate acest loc.
La Terpsihori mâncăm uneori cina. Foarte aproape de Paschalitsa ne oferea exact acea apropiere de casă care îți dă confortul de a mânca și a bea fără grija că, mai apoi, trebuie să iei drumul în picioare pentru a ajunge la cazare.

În urmă cu câțiva ani, servea aici o româncă haioasă căreia i-am adus sarmale într-un an. Nu am mai văzut-o după pandemie. Probabil că a renunțat…
De la Aegean Market ne facem de obicei cumpărăturile mari… apă, suc, bere, crănțănele. Da, prețurile sunt puțin mai mari decât la un supermarket, dar este aproape și găsim aproape orice, așa că nu ne agităm prea tare. Din acest motiv nu ne complicăm să plecăm cu ceva în portbagaj din țară. Găsim acolo tot ce avem nevoie.
În rest… tavernele din port au mâncare bună și prețuri mult mai decente decât în stațiunile cu ștaif ale insulei, așa că, au fost vreo doi ani, când aveam copil foarte mic cu noi, când nu ne-am deplasat din Skala Prinos deloc, pe toată perioada sejurului. De ce? Pentru că aveam nevoie să stăm, aveam nevoie de odihnă, așa că ne-am permis să facem asta.
Loc nou în Skala Prinos: Thassos Treasure
Anul acesta, cu ajutorul Forum Thassos, am descoperit un loc nou în Skala Prinos. Nu credeam că mai avem ceva de descoperit, între noi fie vorba…
Este vorba de magazinul Thassos Treasure. Am înțeles că ar avea și ceva camere de închiriat, dar nu mi-a fost foarte clar, așa că prefer să mă limitez la ceea ce am văzut și am cumpărat.
Știți cum sunt femeile când dau cu ochii de „brizbriz-uri”, mărgele, lănțicuri, haine colorate și prostioare… mă rog, „unele dintre femei”, ar spune câteva dintre prietenele mele… Eu fac parte din acea majoritate care suferă un scurtcircuit în creier atunci când dă de așa ceva. Cam asta mi s-a întâmplat, într-o seară, când am intrat în magazinul Thassos Treasure.
Brățări, coliere, inele lucrate manual din semințe de plante, sâmburi de măsline sau pietre naturale, șaluri croșetate sau tricotate, diverse gentuțe, poșete sau curele… toate „altfel” decât cele din magazinele de profil.
Deși mi-am propus să nu cheltui, doar să-mi clătesc ochii, nu am putut să plec de acolo fără o brățară dublă de picior, care n-am înțeles exact cum era lucrată dar care mi-a plăcut maxim.

Pentru anul viitor am în plan să-mi iau o brățară din semințele acelei plante care este cunoscută sub denumirea populară de „Lacrimile Maicii Domnului” și din care se fac, de obicei, mătăniile. Dar poate ajung și până la vară…
Aș vrea să merg în Skala Prinos toamna!
Ne bătea gândul, și ne bate în continuare, de a mai da „o fugă” până în Thassos și în toamna asta. De ce toamna, dacă oricum nu se poate face baie? Pentru că nu am merge pentru baie și plajă. Am vrea să mergem și noi, o dată măcar, să explorăm insula de dimineață până seara, să nu ne mai ferim de soare la orele amiezii și să ne bucurăm de peisaje neaglomerate.
Aș merge la Giola, să o văd în toată splendoarea ei, liberă de toți nebunii care se auncă în ea, aș merge la Marble Beach, să mă bucur de peisaj… Aș merge la Iris Gold, să văd bijutierii „în acțiune” și la fabricile de ulei de măsline să văd cum se fabrică concret acesta. În Thassos, totul se întâmplă în extrasezon și cred că este o perioadă minunată pentru a vizita, pentru a vedea, pentru a învăța.
Dacă nu ajung anul acesta, poate anul care vine pentru că… așa m-aș plimba prin Skala Prinos toamna, așa m-aș bucura de liniște și peisaje frumoase pe toată insula… dar cred că am avea o problemă cu cazarea și masa. Paschalitsa nu este deschisă în extrasezon iar tavernele… unele începuseră să se închidă încă de la începutul lui septembrie. Tocmai de-asta ne mai gândim. Ar fi păcat să mergem și să fim dezamăgiți!