AcasăCircuiteVisând la vară și la mocănițe

Visând la vară și la mocănițe

Mocănița este denumirea generică dată unui tren de linie îngustă, care circulă în regiunile de munte și este tractat de locomotive cu aburi, alimentate cu lemn și cărbuni.

E deja decembrie și încă așteptăm zăpada. Și deși iubesc acest sezon, iarna nu e ca vara 😊.

Fiind luna sărbătorilor și a cadourilor, nu s-a întâmplat prea des până acum să plecăm de acasă. Petrecem în familie în fiecare an și facem planuri de vacanță. Nu cred că sunt singura care procedează astfel.

Numărăm zilele de concediu și, întrucât nu e cum vrem noi, ci cum vrea angajatorul, facem tot posibilul să profităm la maximum de ele, așa că planificarea este mai mult decât necesară. Nu dau ei câte zile de concediu ne-am dori noi.

În așteptarea evenimentelor lunii decembrie, m-am gândit să vă dau o sugestie de vacanță pentru vara viitoare, dacă doriți să rămâneți în țară și, bineînțeles, dacă nu ați fost deja.

Așa că vreau să vă povestesc despre două experiențe memorabile din motive cu totul și cu totul diferite – mocănițele.

În România poți să te desfeți cu multe astfel de trenulețe. Împânzite în toată țara, în zone de munte, oferta este bogată. Astfel, puteți alege dintre cel puțin 9 obiective, așa cum le-am găsit și eu pe net:

  1. Mocănița de pe Valea Vaserului (judetul Maramures)
  2. Mocănița Sibiu Agnita (județul Sibiu)
  3. Mocănnița Covasna Comandău (județul Covasna)
  4. Mocănița Huțulca Moldovița (județul Suceava)
  5. Mocănița de la Sovata (județul Mureș)
  6. Mocănița de pe Valea Aerieșului (Apuseni)
  7. Mocănița de la Brad (județul Hunedoara)
  8. Mocănița de la Abrud Câmpeni (județul Alba)
  9. Trenul oravița Anina (județul Caraș Severin)

Noi am bifat două dintre ele deocamdată: cea de pe Valea Vaserului și mocănița de la Sovata.

Minunata Vale a Vaserului și mocănița ei

Mocănița de pe Valea Vaserului este printre cele mai cunoscute și atrage anual mii de turiști din toate colțurile țării și ale lumii. Fără exagerare. Linia de cale ferată forestieră a fost pusă oficial în funcțiune în 1933, la un an după începerea construcției. Astăzi este clasată ca monument istoric și se află în patromoniul UNESCO.

Trenul de cale ferată cu ecartament mic pleacă din Vișeul de Sus, de la Gara Căii Ferate Forestiere (CFF) și circulă pe un traseu de 56 de kilometri. Traseul turistic este mai scurt, de circa 21 de kilometri, până la stația Paltin.

Tarifele sunt în funcție de sezon. De la 65 de lei/adult, 45 de lei/copil 6-16 ani în lunile mai-iunie și septembrie-octombrie, până la 75 de lei/adult și 50 de lei/copil 6-16 ani în sezon, 62 de lei/pensionari.

Există și pachete care includ platou grill, o băutură caldă, un desert și o băutură răcoritoare la prețuri de 110 lei/adult și 75 de lei/copil, 98 lei/pensionari, conform site-ului oficial.

Dar, să nu uit, trenulețul are și un bar de unde te poți aproviziona în timpul haltelor cu o bere sau un suc rece, o cafea sau un ceai.

Dacă e vară și ești interesat de această aventură, rezervă biletele din timp, pentru că trenul este foarte solicitat de turiști.

Mocănița de pe Valea Vaserului circulă inclusiv în sezonul rece, având vagoane închise și încălzite, atrăgându-te cu oferte de Crăciun și Revelion care pot include chiar și cazare.

Deci este o aventură pe care o poți testa în toate anotimpurile. Și ce ar putea fi mai interesant decât un Revelion pe șine, într-un tren de epocă? 😊

Experiență autentic maramureșană

Un traseu dus/întors durează cam 6 ore, cu o oră-două pe care le petreci la popas, în timp ce trenul este pregătit pentru călătoria de întoarcere.

Afacerea este bine dezvoltată – de la plimbarea în sine cu mocănița pe valea râului (Sunt bogați! Au patru funcționale!), de-a lungul unui peisaj sălbatic, superb, până la popasul de la Paltin, unde ești întâmpinat cu muzică maramureșeană, voie bună, oameni în costume naționale ce te invită la horă și te îmbie să guști din bucatele tradiționale.

Aici, la stația Paltin, ai timp să savurezi suplimentele incluse în pachetul despre care vorbeam mai sus. Dacă le-ai plătit.

Dacă nu, la popas poți cumpăra ad-hoc de-ale gurii sau de băut. Și te poți așeza la mesele din zona de picnic, pe iarbă sau pe vreo piatră de lângă râu, cu picioarele în apa rece ca gheața și să le guști în tihnă, în atmosfera extraordinară care te înconjoară, admirând relaxat peisajul.

După o vreme, timp în care te-ai ospătat, ai dansat, te-ai plimbat, ai făcut fotografii, șuierul mocăniței te cheamă din nou în vagoane și pornești pe drumul de întoarcere de-a lungul râului, printre copaci, dealuri, căsuțe singuratice strecurate pe sub vreo culme, curți cu căpițe de iarbă adunate de oameni gospodari.

Brazi, râu, fum de lemne, funingine, stânci prăpăstioase. Fochistul hrănește gura larg căscată a trenulețului, facem opriri pentru răcirea cazanului, căutăm cu privirea galeriile din Cel De-Al Doilea Război Mondial, care se văd mai bine la întoarcere. Cerul e senin și toți sunt încântați.

Oamenii stau atârnați pe ferestre, pe scări, turiștii străini sunt urcați pe acoperișul mocăniței, bucurându-se la maximum de paradisul virgin care ne înconjoară, râd cu gura până la urechi și cântând de zor melodiile românești întipărite în mintea lor la popas, unde au învârtit câteva minute o horă alături de gazdele primitoare. Până îi vede nașul și îi coboară pe temerari de pe tren.

Experiența te încarcă cu amintiri extraordinare. Nu ai de ce să regreți dacă alegi aventura de pe Valea Vaserului. Și, la urma urmei, și Maramureșul merită vizitat o dată în viață.

La Sovata, cu bune și rele

Un pic mai jos pe hartă, mocănița din Sovata, ca și cea de la Vișeu, ne-a îmbogățit cu altă experiență memorabilă. Dar nu așa cum vă așteptați.

Nici nu se compară ca și dimensiune a afacerii. Au un singur tren, experiența este încântătoare, dar totul mi s-a părut mai modest și poate un pic mai trist. Și e păcat, pentru că nu peste tot poți încerca o asemenea aventură. S-ar putea face mult mai mult aici. Diferență de oameni, poate. Sau de resurse. Cine știe…

Biletul costa atunci, cred, 10 de lei/copil, 35 de lei/adult, 20 de lei/pensionar. Acum prețurile au fost indexate: 30 de lei/copil, 50 de lei/adult și 40 de lei/pensionar. Se vede că s-au mărit alocațiile și pensiile 😊.

Trenul este frumos, bine întreținut. Băncile sunt din lemn, vagoanele nu au geamuri, așa încât te poți bucura de adierea vântului. Traseul pornește din gara mică din Sovata, are 14 kilometri și se parcurge în 2 ore dus-întors.

Peisajul este frumos, dar nu la fel de spectaculos ca cel de la Vișeu. Ce mi-a plăcut mie a fost prima parte a drumului, atunci când trenul pufăitor își începe alunecarea pe șinele mărginite de pomi. Coroanele copacilor se împreunează deasupra căii ferate și îți dau senzația de tunel verde, interminabil. Este o imagine frumoasă, demnă de a fi imortalizată pe o carte poștală. Sunetele coșului de pe locomotivă erau vesele și satisfăcute de experiența pe care trenul o oferea. Și noi la fel.

Călătoria a decurs fără peripeții, a fost plăcută, dar fără exclamații. La punctul terminus nu tu cântece, nu tu mâncare sau bătură. Nimic. Nu e Maramureș!

Surpriza a venit în momentul în care s-a pornit din senin o furtună care ne-a întrerupt abrupt plimbarea. Însoțitorii ne-au îndemnat rapid înapoi în vagoane. Până în apropiere de gară, furtuna s-a domolit, trenul permițându-și aroganța de a nu se mai grăbi să se adăpostească în mica gară. Și aproape a reușit. Căci tunelul de poveste de care vorbeam mai sus l-a făcut să șuiere a dezamăgire. Un copac falnic stătea culcat de-a curmezișul liniilor, zâmbind crăcănat către fața locomotivei, făcându-i și făcându-ne în ciudă: Pân’aici v-a fost drumul, călătoria voastră s-a sfârșit! Luați-vă picioarele la spinare și pe’aci vi-e drumul! 😊

Lucru pe care l-am și făcut, de altfel, unii dintre noi. Dar nu vă gândiți că a fost dezamăgitor. Dimpotrivă. Un curs al evenimentelor fericit pentru noi, mai puțin pentru cei ce se chinuiau să îndepărteze trunchiul și să elibereze trenul. Plimbarea pe linia de cale ferată, așa cum vedem numai prin filme, a fost o încântare și un final cum nu se poate mai reușit pentru o aventură interesantă.

Deci cine își dorește o experiență autentică, ca la începutul secolului XIX, nu are decât să bată drumul până în România și să se urce într-unul din trenulețele noastre speciale. Senzația e garantată! Cel puțin în cele două mocănițe cu care am fost noi.

Sondaj

Unde vă petreceți vacanța?

Abonează-te la Newsletter-ul nostru

Noutăți