Dacă plănuiești o excursie în Spania, pe Costa del Sol, ar fi bine să iei în calcul și o zi la Gibraltar. Știu că este deja un obiectiv turistic foarte „bătut”, dar Gibraltarul are, cu siguranță, acel „ceva” care îl face special. Sigur, varianta cea mai la îndemână este o excursie cu un tur organizat din Malaga. Opririle sunt, cu siguranță, la fiecare obiectiv turistic de pe stâncă, așa că nu ai cum să ratezi prea multe. De obicei aceste tururi se fac dimineața și majoritatea au aceleași opriri în plan.
Noi, deși am mers la finalul lunii noiembrie, deci extrasezon, tot ne-am temut de aglomerație, așa că am ales să vizităm Gibraltarul mai târziu, după ora prânzului. Am plecat din Arcos de la Frontera, unde am avut cazarea, cu mașina închiriată până în Gibraltar. Am ajuns în jurul orei 13:00 și nu am avut nicio problemă în a găsi loc de parcare în parcarea cu plată de la granița dintre Spania și Marea Britanie. Da, decisesem să facem traseul pe jos, cu trei obiective mari: St. Michael s Cave, Nelson Bridge și Skywalk.
Știu că Gibraltarul are mai multe puncte de atracție, dar noi am vrut să ne concentrăm pe ceea ce consideram că ne interesează. Știam oricum că de celebrele maimuțe aveam să dăm la tot pasul.
Trecerea graniței Spania – Marea Britanie
Așa cum se știe, Gibraltarul este parte a UK-ului. Așa că trecerea frontierei se face „cu acte în regulă”. Nu știu dacă se poate trece și cu cartea de identitate românească, noi, pentru siguranță, am avut pașapoartele, pe care le-am prezentat la control.
A urmat apoi traversarea aeroportului din Gibraltar. Senzația este incredibilă. Pur și simplu, atunci când nu decolează sau aterizează avioane, traversezi calea de rulare a aeroportului pentru a ajunge în oraș.
Odată intrat în Gibraltar, ești asaltat de taximetriști care îți propun tururi. Nu știu prețurile, noi aveam țintă clară: mergem pe jos. După ce traversezi orașul de la poalele stâncii, urmează urcușul. O parte trepte (muuuulte), o parte pantă. Sincer, nu este pentru oricine. Dar tocmai din acest motiv ai oricând la dispoziție taxiurile sau tururile private.
Pentru a ajunge la intrarea principală în rezervație (pentru că este o rezervație), trebuie doar să urmărești indicatoarele cu „The Rock”. Și nu sunt puține deloc, așa că nu ai cum să ratezi drumul.
La intrarea în rezervație, poți avea acces liber. Dar, dacă nu plătești, nu poți vizita niciun obiectiv turistic. Poți doar să te plimbi pe stâncă și să te bucuri de drum și de maimuțe. Și cam atât…
Taxa de intrare este de 30 de lire (da, da, suntem în UK, prețul este în lire) de persoană și include accesul în interiorul tuturor obiectivelor turistice. Poate părea mare la prima vedere, dar la noi „și-a scos banii”, cum se spune. Și am intrat în Gibraltar!
Obiectivele turistice vizitate de noi în Gibraltar
Deși erau mai multe, noi am vizitat doar Tunelurile din cel de-al Doilea Război Mondial, Peșterea Sf. Mihail, Platforma Skywalk și Podul Windsor. Acestea au fost obiectivele turistice „cu taxă”, să spunem.
Plătind la intrare taxa de 30 de lire, am intrat la acestea scanându-ni-se brățările pe care le-am primit odată cu chitanța aferentă sumei plătite. În afară de acestea, am admirat peisaje din punctele de belvedere, am făcut poze cu macacii, maimuțele care chiar sunt printre oameni exact ca pisicile maidaneze la noi, și am urcat și am coborât scări până ni s-a acrit 😊.
Nu voi intra în detalii amănunțite cu privire la fiecare obiectiv în parte, dar vă spun cam la ce să vă așteptați.
La Tuneluri, este impresionantă suprafața pe care acestea se întind. Practic, sunt kilometri întregi de tuneluri subterane. Aici nu trebuie să ratați balconul, care vă va dezvălui o priveliște minunată a aeroportului din Gibraltar.
Peștera Sf. Mihail (St. Michael’s Cave) oferă un spectacol de muzică și lumini la fiecare 7 minute. Aveți răbdare și așteptați-l. Chiar nu vă va părea rău.
În plus, peștera chiar are formațiuni incredibile și o înălțime impresionantă. Este amenajată, astfel că aveți la dispoziție un traseu format din podețe, scări și rampe, care vă va purta prin tot interiorul deschis publicului.
Atenție aici! Pe hartă mai apare și „Lower St. Michael’s Cave”, care este mai jos poziționată. Aici este o parte a peșterii care este accesibilă doar cu tururi ghidate și la care vizitarea se face, parțial, cu hamuri, corzi și căști de protecție.
Pentru publicul larg, accesul se face prin partea de sus, marcată pe hartă ca și „St. Michael’s Cave”.
Platforma Skywalk a fost inaugurată în 2018 și oferă priveliști de la înălțime. Dar nu doar stânga-dreapta ci și, amețitor, și în jos. Platforma este din sticlă, suspendată deasupra unui hău imens. Nu este recomandată celor cu teamă de înălțime. Am văzut chiar o fetiță, de mână cu mama ei, care plângea și refuza vehement să calce pe podeaua de sticlă. Deci senzația este chiar reală.
La fel este și Windsor Bridge: un cumul de senzații tari care, spre deosebire de Skywalk, sunt accentuate și de mișcarea podului la fiecare pas. Măcar platforma de sticlă este statică…
Utile în Gibraltar
În primul rând, toate prețurile sunt afișate în lire. Primesc și euro, dar schimbul nu este avantajos. Când am fost noi, telecabina nu funcționa. Mai sunt zile din astea, așa că este bine să vă interesați înainte, ca să nu vă treziți cu surprize.
Maimuțele sunt un deliciu. Sunt obișnuite cu oamenii dar recoamndarea este să ai în vedere mereu faptul că sunt animale sălbatice totuși. „O mușcătură, e o mușcătură”, ne-a spus, la un moment dat unul dintre paznici.
Este ok să te apropii și să faci poze cu ele, dar grija trebuie să fie permanentă și apropierea să nu se facă prea brusc. Sunt haioase, iar puii sunt de-a dreptul „jucării vii”.
Stânca poate fi vizitată urmând harta care este afișată la intrarea în rezervație, pe Willy’s Road. Sunt mai multe trasee, cu trei grade diferite de dificultate. Dar nici cel simplu nu este de făcut „în șlapi” sau cu săndăluțe, terenul, pe unele porțiuni, fiind destul de accidentat.
Noi am alternat traseele „ușoare” cu cele „medii” și nu a fost nimic de speriat. Ne-am ales doar cu febră musculară pentru vreo trei zile, după 22.000 de pași. Dar, cu siguranță, nu ne-a părut rău.
Este recomandabil să cobori de pe stâncă înainte de lăsarea întunericului deoarece traseele sunt slab spre deloc luminate așa că există risc major de accidentări.
La întoarcere, am ajuns în parcare după mai bine de șase ore petrecute pe traseele din Gibraltar. Am plătit 13 euro pentru toată perioada de staționare și nu ne-a părut rău. Experiența Gibraltar pe jos, pe cont propriu, a fost cu adevărat una memorabilă.
Aș repeta-o, cu siguranță, doar că m-aș ține mai mult de harta cu traseele. Nu de alta dar puteam scuti, cred eu, câteva porțiuni dificile care ne-au cam dat crampe musculare zilele următoare. Dar, per total, da, aș reveni și mâine în Gibraltar! 😉
