De ani de zile, de câte ori întrebam persoane care fuseseră în Barcelona despre casele lui Gaudi, invariabil mi se dădea același răspuns: „A, nu merită niciuna! Sunt mai frumoase pe dinafară decât pe dinăuntru!”. Cei mai mulți nu le vizitaseră însă.
De fapt, stând și gândindu-mă acum, din câți cunoscuți ai mei au vizitat Barcelona, nu știu pe nimeni să fi vizitat măcar Casa Batllo pe dinăuntru. De Casa Milla La Pedrera sau Casa Amatller, nici atât…
Motivele sunt în primul rând de ordin financiar. Ca să vă faceți o idee, un bilet de intrare pentru un adult la Casa Batllo este de 35 de euro luat online sau 39 de euro de la casa de bilete. Pentru comparație, la Sagrada Familia, un bilet de intrare luat de la casa de bilete este 29 de euro, iar online este 26. Și nu comparăm Sagrada Familia cu Casa Batllo din punct de vedere al reputației…
Probabil, din acest considerent, nu sunt multe persoane care vizitează Casa Batllo din Barcelona. Recunosc, poate că, dacă nu aș fi avut Barcelona Press Card, nu aș fi luat-o nici eu în considerare. 35 de euro de persoană, nu este puțin pentru noi, românii. Mai ales că obiective turistice mai importante decât acesta pot fi vizitate la un preț mai mic…
Totuși, eu, personal, având facilitatea acestui card, obținut cu ajutorul celor de la Turisme de Barcelona prin intermediul site-ului visitbarcelona.com, am făcut socoteala că, per total, ieșeam ok la bani.
Casa Batllo pentru turiști și pentru rezidenți
Aici este o întreagă discuție…
Probabil și pentru că nu aveam așteptări prea mari, din cauza celor care mă zăpăciseră de cap cu „e mai frumoasă pe dinafară decât pe dinăuntru”, mi s-a părut de-a dreptul fantastică. Recunosc, a mai fost un factor decisiv.
Citisem, înainte de a pleca, faptul că, începând din 2021 Casa Batllo oferă pentru copii o incursiune în lumea fantastică a lui Gaudi. Ceea ce mi se părea ciudat era faptul că această facilitate era oferită doar rezidenților, adică nu era accesibilă turiștilor.
Gândindu-mă că poate nu am înțeles eu exact, eram hotărâtă să întreb care e de fapt faza, având doi copii după mine, și, dat fiind prezentarea de pe net, părea a fi mai mult decât interesantă acest mod de prezentare mai deosebit.
Ajunsă la casa de bilete, am fost lămurită urgent că… nu era disponibilă decât pentru rezidenți, într-adevăr.
Ce înseamnă incursiune în lumea lui Gaudi din Casa Batllo
Pentru copii este un adevărat deliciu! Ai noștri au fost deosebit de încântați… timp de 8 camere din 13. După 7-8 camere au început să simtă greutatea dispozitivelor și, astfel, ne-am putut bucura și noi, adulții, de minunile tehnologiei.
Dar s-o iau cu începutul…
Incursiunea în Casa Batllo cu ajutorul tehnologiei este, într-adevăr, disponibilă, teoretic, doar pentru rezidenți. Practic însă, plătind un bilet de rezident (al meu), copiii mei au avut acces la această tehnologie.
La începutul vizitei, copiilor li se dau tablete și căști. Tabletele sunt în așa fel setate încât, în momentul în care le miști într-o încăpere din Casa Batllo, vezi cum arăta acea încăpere mobilată. De asemenea, tot pe tabletă vezi care au fost punctele de pornire, adică sursele de inspirație ale lui Gaudi atunci când și-a imaginat design-ul respectivei încăperi.
După câteva camere te obișnuiești să intri, să vezi încăperea goală și, atunci când o privești prin tabletă, să o vezi mobilată sau cu diverse țestoase sau pești plutind în jurul tău. De ce? Pentru că atunci când și-a imaginat geamurile, Gaudi s-a lăsat inspirat de carapacea unei broaște țestoase. Sau atunci când a proiectat un șemineu, s-a lăsat inspirat de branhiile unui pește.
Ce mi s-a părut distractiv a fost faptul că, deși era disponibil doar pentru rezidenți, ghidajul era inclusiv în limba română. Ceea ce a fost de-a dreptul surprinzător.
Ce oferă Casa Batllo și de ce merită vizitată
Păi, în primul rând, deși este „goală”, are un design fantastic. Chiar și pentru turiști… Nu ai nevoie de tablete ca să te lași cucerit de vitraliile colorate, de căldura lemnului sau de curbele pe care niciun alt arhitect nu ar fi îndrăznit să le folosească.
Deși este departe de a fi plictisitoare, administratorii ei au gândit tablouri interactive, holograme și multe alte surprize.
Nu, nu am să vă dezvălui mai mult, aș vrea să aibă fiecare în parte surpriza pe care noi am avut-o.
”Merită 35 de euro de persoană intrarea?”, m-a întrebat un amic la întoarcere. Recunosc, m-a pus în dilemă. Dacă ar fi fost să plătim intrare întreagă, noi, 2 adulți și 2 copii, ar fi trebuit să dăm 70 de euro. Copiii sub 12 ani intră gratuit. 70 de euro înseamnă 350 de lei. Sau mai mult, dacă luam de la casa de bilete.
Nu știu ce să zic, depinde de puterea de cumpărare și interesele fiecăruia… Pentru o persoană neinteresată de arhitectură și design interior, nu merită, cu siguranță! Din această cauză, dacă designul nu vă spune nimic, mergeți să-i faceți câteva poze de afară. E suficient, mai ales că nu există carduri pentru turiști care să faciliteze intrarea la casa Batllo.
Pentru cei pasionați însă de design interior, pentru cei care studiază arhitectura, Casa Batllo este un must și merită cu prisosință taxa de intrare. Merită poate chiar mai mult decât Sagrada Familia. De ce? Pentru că, mai degrabă unui arhitect i se va solicita proiectarea unei case decât a unei catedrale… Astfel, vizitarea Casei Batllo, poate avea o componentă practică.😊
În rest, o surpriză plăcută a constituit-o și spectacolul de la finalul vizitei „În mintea lui Gaudi”. Da, după vizitarea casei, show-ul de final este mai mult decât binevenit. Meandrele minții lui Gaudi sunt, într-adevăr amețitoare. La finalul vizitei în Casei Batllo poți afirma că ești puțin mai aproape de a-l înțelege. Sau nu…
Vizită realizată cu sprijinul Tourisme de Barcelona și visitbarcelona.com.
Sunt din Ploiești și am vizitat Casa Batllo de două ori. În 2012 și 2014. Cu alte cuvinte, merită cu prisosință. Dar, dacă ar fi să o compar cu Sagrada, Casa Batllo este mai rafinată, te simți mai „cu picioarele pe pământ”, pe când la Sagrada, plutești în sferele astrale. A știut el, Gaudi unde să trimită spiritul omului. Mult mai sofisticată mi s-a părut Casa-Palat Guell, pentru că Eusebi Guell l-a lăsat pe Gaudi să facă ce vrea. Era tânăr, deborda de idei și originalitate. Guell nu a intervenit cu nicio părere, niciun sfat, nu l-a presat cu timpul și i-a acordat credit cu nemiluita. Rezultatul, un amalgam de rafinament și originalitate. Eu cred că acesta a fost factorul determinant al tuturor „trăsnăilor” din cariera sa artistică. Și încă ceva, înainte de a se apuca de palat, Eusebi Guell l-a rugat să-i rearanjeze niște grajduri de animale la o fermă, undeva prin apropiere de Barcelona. Acolo, în toată libertatea creativă, Gaudi a inventat așa- zisa „tehnică Trencadis”, un gen de mozaic din cioburi de faianță, sticlă etc. așa fel aranjate, că fură privirea. Și apoi a aplicat-o la coșurile de pe acoperișul palatului. Desfătarea turiștilor de azi. Mulțumesc!
Mulțumesc și eu! 🙂