Ghidul montan Cristi Minculescu, din Prahova, a pornit în expediția pe „acoperișul lumii“. Obiectivul pe care acesta și l-a propus este să ajungă în Everest Base Camp și pe Island Peak, la aproape 6200 metri. Acesta ne-a împărtășit impresiile după experiența culinară din Kathmandu. Cum arată un popas în bucătăria nepaleză.
În orice călătorie, latura gastronomică este una de maximum interes.
Și la acest capitol, recomandarea este să uitați de gusturile preparatelor europene și să aveți toată deschiderea în a savura mâncăruri noi. Pentru câteva zile, merită să vă lăsați purtați cu totul în lumea de aici. Într-o zonă aflată la o asemenea înălțime (spre exemplu, Kathmandu, capitala țării, este situată la o altitudine de aproape 1350m) și presărată de un mix de religii, gastronomia este, la rându-i, creată pe baza celor două repere.
Sunt locuri unde nu există restricții de carne, altele în care localnicii nu se ating nici de vită, nici de porc și altele unde se bea și lapte de vacă, dar este permis și consumul de iac sau al încrucișărilor dintre iac și vacă.
Orezul este baza preparatelor, dar au și multe bazate pe cartof sau fierturi din porumb, mei, linte etc. Gustul „sofisticat“ este însă dat de ierburile și condimentele pe care le adaugă. Cam toată bucătăria asiatică este, de altfel, renumită pentru mâncarea foarte condimentată. Zona Nepalului abundă în usturoi, piperuri, cardamon, coriandru, șofran, curcuma, turmeric.
În Kathmandu am găsit o varietate de preparate, zonă fără restricții. Și dacă ar avea, ținând cont că este oraș-bazar, loc unde poposesc turiștii, și-au adaptat bucătăriile restaurantelor tuturor cerințelor.
Din câte am înțeles, cele mai populare feluri de mâncare sunt Momos (găluște nepaleze, întâlnite mai ales în gastronomia stradală) și Dal Bhat, dar ne-au fost recomandate și supa de fasole Kwati, supa de bambus fermentat Tama Aalu, iar la desert Lasse sau Sikarni.
Dat fiind că am un obiectiv în această călătorie, iar alimentația este foarte importantă și nu-mi permit să-mi „șochez“ prea tare stomacul, am ales să merg pe ceea ce cunosc: cartofi, orez, carne de pui, de porc. Teoretic, cunosc, că practic, prin amestecul de sosuri și condimente, gustul s-a schimbat radical.
M-am interesat și de bucătăria din Himalaya, cunoscută ca mâncarea tibetanilor. Și aici, baza sunt cerealele, în special orz și mei, și cartofi. Se poate bea lapte de vacă și se poate consuma carne de vită, însă condițiile de depozitare și păstrare cred că mă vor ține departe de astfel de produse.
Nu voi intra în detalii despre rețete că îmi place să mănânc, nu să gătesc…
Pe stradă, în Kathmandu, găsești de la clasicele sendvișuri, baclavale, porumb fiert, până la lipii sau clătite pregătite la vedere, umplute cu diverse amestecuri. Dar cum spuneam, trebuie să cam închizi ochii la condițiile de curățenie și igienă în care-și desfășoară acești oameni toată activitatea.
În privința „hidratării“, cyang-ul (bere făcută din orez) este băutura tradițională nepaleză. În meniu le-am găsit cu nume adaptate locurilor: Everest, Nepal Ice, Gorkha, Sherpa. Găsiți și tot felul de cocktail-uri atât cu alcool, cât și fără, tăriile, dar și băuturi calde: cafea, ceaiuri cu diverse arome.
 și Dal Bhat, iar de băut, cyang.){kind=link}