Cu ocazia scurtei noastre evadări la Bologna, am căutat cazare în centrul orașului, astfel încât să fim aproape de tot ceea ce ne interesa. Hotel Il Canale a întrunit toate cerințele în ceea ce privește amplasare și condițiile oferite, mai puțin pe cea a prețului. Dar, ca și în cazul Stockholm, știam că în Bologna hotelurile sunt scumpe, așa că am căutat să plecăm cu o singură noapte de cazare.
Amplasat ideal, în apropierea „Ferestrei spre Veneția”, hotelul Il Canale ne-a depășit așteptările. Atât din punct de vedere al amenajării, cât și din punct de vedere al ofertei de mic dejun.
Hotelul are un aer vintage iar obiectele vechi care se regăsesc la fiecare etaj, vin să completeze atmosfera de film vechi în care pare că intri odată ce i-ai trecut pragul.
Ceea ce este un minus însă, observat dealtfel la mai toate cazările în clădiri vechi, este izolarea fonică precară. Nu poți spune că se aude tot, se aude ABSOLUT tot. De exemplu, noi auzeam discuțiile din camera vecină (norocul lor că nu înțelegeam limba) și chiar sforăitul în timpul nopții (pentru acesta nu este nevoie să știi limba 😊).
Dar, în afară de asta, chiar nu avem ce să reproșăm unității de cazare. Absolut totul, de la aspect, condiții și până la personalul de la recepție, ireproșabil totul. Dacă ar fi fost și zgomot mai puțin, ar fi fost chiar perfect.
Micul dejun, mai mult decât ofertant
Înainte de a pleca, citisem pe booking părerile unor turiști, cum că micul dejun este „sărăcăcios” și că oferta este limitată. Am fost și noi dimineață la micul dejun. Și ne-am întrebat oare cât poate mânca un om ca să se plângă că „nu e ofertă bogată”.
Trei feluri de mezel, trei feluri de brânză, patiserie, sucuri, pâine de trei feluri, două feluri de suc natural, apă, cafea, ceai, dulciuri „homemade”, și calde și reci, lapte iaurt, miere, ciocolată, și altele… Serios! Cât să mănânci?
Era lume multă și nu ne-a venit să facem poze la platourile cu mâncare. Dar, cu siguranță, acel mic dejun numai sărac nu era…
După micul dejun, ne-am luat cafeaua și am savurat-o în curtea interioară, cu gust amenajată. Ne-am bucurat aici de umbră și răcoare și apoi am luat-o la pas spre centrul vechi al Bolognei. Da, la pas, pentru că hotelul este amplasat chiar la marginea centrului vechi al orașului, astfel încât toate obiectivele turistice sunt accesibile pe jos.
Personalul de la recepție, foarte amabil
În ziua în care am ajuns să ne cazăm, după formalitățile de rigoare, am primit cheia camerei nr.1, care era chiar în dreptul recepției. Speriați de ce avea să urmeze din punct de vedere al zgomotului, am întrebat frumos dacă nu mai există o altă cameră disponibilă. Nu de alta, dar problema proastei izolări fonice se poate observa, după rezonanță, încă de când intri în holul hotelului.
Deși la început a părut încurcat, băiatul de la recepție a reușit să ne dea totuși o altă cameră, la etajul 2, care avea vedere la curtea interioară. Deși am avut vecini „sforăitori”, în mod sigur ne-am bucurat de mai multă liniște peste noapte decât în camera nr.1, aflată exact la intrarea în hotel.
În rest, despre cameră numai de bine. Curat, aerisit, cu lenjerie și produse cosmetice de calitate. Salteaua patului era puțin cam tare dar acesta poate fi un avantaj pentru mulți.
Ceea ce mi s-a părut însă puțin cam mare a fost prețul. 108 euro/noapte, la care se adaugă taxa de oraș, care în Bologna este de 5,40 euro/persoană pe noapte. Este mult, este foarte mult!
În Bologna însă, nu știu de ce, cazările sunt foarte scumpe, comparativ cu alte orașe ale Italiei. Practic, aici nu găsești cazare „de buget”. Nu este Roma, nu este Veneția, nu este Milano… Și, cu toate acestea, prețurile sunt comparabile cu aceste orașe.
În concluzie, dacă aveți în plan să vizitați Bologna, țineți cont că, pentru cazare, trebuie să aveți un buget destul de ridicat. Altfel, riscați să ajungeți undeva la periferie, în afara centrului orașului, unde chiar nu este recomandabil pentru turiști.
