Un city break la Chișinău, capitala Moldovei, este o realitate care este din ce în ce mai apropiată românilor. Orașul este extraordinar de accesibil, având până acolo un drum de aproximativ șase ore cu mașina sau de 40 de minute cu avionul. Iar odată ajuns acolo, lucrurile sunt și mai simple.
Drumul până la Chișinău
Dacă până acum drumul cu mașina era varianta cea mai bună pentru a ajunge la Chișinău, acum, odată cu introducerea cursei Wizz Air București – Chișinău, totul e devenit mai simplu și mai puțin obositor. Zborul durează 40 de minute, cu tot cu decolare și aterizare, și nici nu ai timp să te dezmeticești că ai și ajuns.
Atât de scurt este zborul încât echipajul nu are timp nici să efectueze celebrul „serviciu la bord”. Astfel, pe această rută, dacă vrei orice din meniul Wizz Air sau de la duty free, trebuie să te adresezi direct însoțitorilor de bord. Nu vine nimeni să te întrebe dacă dorești ceva.
Personal a fost o experiență ciudată. După decolare, la 10 minute după ce căpitanul a stins semnalul luminos care indică purtarea centurilor de siguranță, s-a auzit în cabină: „Cabin crew, prepare for descent”. Adică deja începeam să coborâm pentru aterizare. După alte 10 minute s-a auzit: „Cabin crew, prepare for landing”. Adică ce, gata, am și ajuns?!?! Și da, ajunsesem.
Drumul de la aeroport în centrul orașului
De la aeroport, pentru a ajunge în oraș, ai autobuzele 30 și 33. Te orientezi în funcție de unde trebuie să ajungi în oraș, adică unde ai cazarea. Autobuzul 30 se ia din fața aeroportului, în timp ce pentru autobuzul 33 trebuie să cobori până la șoseaua principală.
Nu e deloc mult de mers. Este mult mai puțin decât dacă ai merge pe jos de la Aeroportul Otopeni în DN1. Dealtfel, de când ieși din aeroport, se poate vedea șoseaua. Trebuie doar să ai grijă și să o traversezi, pentru că stația pentru Chișinău se află de cealaltă parte a drumului.
Prețul unui bilet de autobuz este de 6 lei moldovenești (MDL), adică 1,5 lei românești. Și plătești același preț indiferent dacă mergi o stație în Chișinău sau vii de la aeroport, sau mergi la Cramele Cricova, situate în afara orașului.
Autobuzele sunt curate, moderne și majoritatea au aer condiționat. Haios este că fiecare autobuz cu care am mers, avea taxator. Adică era un om care venea la tine când te urcai și căruia îi dădeai banii și îți dădea biletul în schimb.
Noi nu apucasem să schimbăm banii în aeroport, așa că, atunci când ne-am urcat în autobuz am întrebat dacă putem plăti cu cardul. Nu s-a putut dar ni s-a spus clar că putem plăti oricum: lei moldovenești, lei românești, euro, etc. „Cum aveți”, ne-a spus taxatorul.
Pentru două bilete de la aeroport la Chișinău am plătit 3 lei românești. Doar atât. Și, în aproximativ jumătate de oră am fost în centrul orașului.
Transnistria – un subiect tabu pentru locuitorii din Chișinău
Cu ocazia vizitei la Chișinău aveam în plan și o zi să mergem la Tiraspol. Atitudinea locuitorilor din Chișinău și peisajul pe care l-am găsit în autogară când am fost să vedem microbuzele care fac ruta Chișinău – Tiraspol, ne-au făcut să ne răzgândim.
Posibilitatea de a petrece aproape două ore dus și două ore întors, în luna august, în niște microbuze fără aer condiționat și care arătau destul de… dubios, ne-a făcut să ne reconsiderăm planul de vacanță. Am lăsat, astfel, Tiraspolul pe altă dată.
Recunosc, au contribuit și părerile oamenilor din Chișinău, atât a gazdei cât și a unui domn de la casa de schimb valutar, care s-au uitat lung la noi când am poment de Transnistria. „Ce să căutați acolo? Nu e nimic de văzut! Doar vă întoarceți în timp!”.
Deși am fi riscat cu „întoarcerea în timp”, până la urmă microbuzele de la autogară ne-au dat verdictul final: „Nu mai mergem la Tiraspol!”, cel puțin nu acum, în plină vară.
La casa de schimb valutar, când am întrebat de ruble transnistrene așa, ca suvenir, vânzătorul aproape s-a răstit la noi: „Sunt ilegale! La ce vă trebuie?!?!?”. Așa că am ajuns acasă și fără ruble transnistrene, așa cum ne propusesem.
Aflați în prag de alegeri parlamentare, moldovenii din Chișinău sunt reticenți când vine vorba de Transnistria. Când aud strâmbă din nas și, brusc, parcă devin mai puțin amabili. Cei cu care am schimbat câteva vorbe se plângeau de „rușii care ne sufocă” și de faptul că, abia recent lumea a început să vorbească mai mult moldovenească decât rusă.
Cu toate astea, pe stradă, am auzit vorbindu-se ambele limbi, iar limba rusă, culmea, era vorbită de foarte mulți tineri de până în 30 de ani.
Parcurile, cea mai frumoasă parte a Chișinăului
Nu pot spune că m-a impresionat Chișinăul. Curat, decent, dar peste tot se ridică mărturiile comunisto-sovietice. Clădirile comuniste lăsate în paragină îți iau ochii și parcă nici nu mai observi curățenia de pe străzi.
Și, cu toate acestea, aproape la fiecare colț de stradă este amenajat un scuar verde, cu flori și arbuști. Iar parcurile par desprinse din povești. Parcul Valea Trandafirilor, Parcul Râșcani, Parcul Afgan, Parcul La Izvor, Parcul Valea Morilor, Parcul Dendrariu, Parcul Catedralei, sunt doar câteva dintre parcurile cu care capitala Republicii Moldova se mândrește.
Fiecare dintre acestea este de o curățenie exemplară și, cu siguranță poți petrece zile întregi la Chișinău doar plimbându-te pentru că ai unde, cu siguranță.
Prețurile sunt un atu în capitala Moldovei
Deși nu sunt atât de jos cum te-aș aștepta, prețurile sunt la niveluri mult mai mici decât oriunde în Europa. O cafea, de exemplu, o poți bea la terasă și te costă doar 25 de lei moldovenești, adică aproximativ 6 lei românești.
O masă în rețeaua celebrelor restaurante „La Plăcinte”, pentru două persoane, cu fel principal, băutură și desert, costă cam 90-100 de lei românești, deci mai mult decât acceptabil. Iar calitatea mâncării și servirea sunt de excepție.
Este adevărat, durează puțin să te obișnuiești cu stilul lor, cumva răstit, de a ți se adresa. „Ce vrei?”, este formula lor pentru „Ce doriți să compandați?”. Dar te obișnuiești destul de repede, când înțelegi că ei așa vorbesc, nu este vorba de o lipsă de politețe.
Și la supermarketuri prețurile sunt mai mici ca la noi, iar în ceea ce privește bomboanele „Bucuria”, acolo, în Chișinău, la magazinele oficiale sunt la un sfert de preț față de prețul la care ele ajung pe rafturile din România.
La capitolul „turism”, moldovenii mai au de învățat
Deși oameni amabili, în majoritatea lor, moldovenii mai au de lucru, în opinia mea, la capitolul „turism”. De exemplu, după ce am rezervat o cazare pe booking, ne-am trezit cu mesaj de la proprietar: „Bună ziua. Am primit rezervarea dumneavoastră. Vă vom repeta scuzele, dar nu vă vom putea primi în aceste date. Trebuie să părăsim țara, nu va fi nimeni care să vă primească. Ne cerem încă o dată scuze”.
Whaaaat? Am anulat și, la o verificare ulterioră, apartamentul respectiv apărea încă disponibil pentru rezervare pe respectivul site.
Nu ar fi fost normal, dacă nu aveau cum să cazeze turiști, să blocheze perioada respectivă? Doar întreb…
A doua experiență a fost cea cu rezervarea celei de-a doua cazări. Nu am reușit să rezervăm din prima pentru că a trebuit să trimitem „solicitare de rezervare” în care să expunem motivele deplasării la Chișinău, ora de sosire și de plecare. Abia apoi a fost acceptată rezervarea. Ciudat și, cumva, inconfortabil. Dar a fost ok până la urmă…
Un alt semn de întrebare a fost legat de relația cu Crama Cricova. Am făcut rezervare online cu câteva zile înainte și, în ziua rezervării, am dorit câteva detalii suplimentare. Am sunat la numărul de telefon afișat, de mai multe ori, dar nu a răspuns nimeni.
La recepție, când ne-am înregistrat și am plătit, se auzea de lângă doamnele de acolo un telefon vibrând, dar niciuna nu se sinchisea să răspundă. Și a vibrat încontinuu, toate cele 4-5 minute, cât am stat noi la recepție. Din nou o lipsă de interes ciudată atunci când vrei să faci turism la standarde europene.
Una peste alta însă, a meritat deplasarea la Chișinău
Poate, dacă am fi mers cu mașina, un drum obositor de șase ore, nu am mai fi considerat că „a meritat”. În condițiile în care însă drumul nici nu l-am simțit practic, atunci da, putem spune că a meritat. Presărată pe alocuri cu „Bucuria”, cu un pic de vin spumant bun și cu amintiri ale epocii comuniste, incursiunea la Chișinău a fost una reușită.
Ne-a plăcut să observăm oamenii, să stăm de vorbă cu ei și ne-a mers la suflet graiul lor dulce (după ce ne-am obișnuit cu el și n-am mai avut impresia că fac mișto de noi). Ne-a plăcut să observăm curățenia exemplară, bucatele tradiționale și ne-am simțit foarte bine dansând în parc, printre oameni de toate vârstele.
Dacă ne vom mai întoarce la Chișinău, nu știu, probabil că da. Și, în mod sigur, atunci vom păstra un bagaj la întoarcere numai pentru bomboanele „Bucuria”, care ne-au îndulcit tot weekendul petrecut la vecinii noștri frați.
