Odată cu pandemia și limitarea deplasărilor în străinătate, a petrece mai multe zile în țară a devenit o opțiune de luat în calcul pentru vară.
Și dacă litoralul a fost exclus din start, mai bine am fi stat acasă decât să mergem la noi pe litoral trei zile, ne-am îndreptat atenția spre ținutul Maramureșului.
Zona părea extraordinar de ofertantă, iar prețurile erau cu mult „bun-simț”, am considerat noi.
Citește și: Circuit în Maramureș, țara oamenilor primitori și a drumurilor de coșmar
După studierea localităților din zonă: Vișeu, Sighet, Săpânța, Botiza, etc., ne-am oprit la Poienile Izei. Ca amplasare, părea ideal pentru a ne deplasa în toate direcțiile pe care le stabilisem pentru obiectivele principale în Maramureș.
Iar în Poienile Izei, după o atentă cercetare a recenziilor unităților de cazare, am decis să mergem la Casa Iulia. Părea raportul ideal calitate-preț.
La Casa Iulia am găsit căldura maramureșenilor
Nu știu dacă peste tot în zonă este la fel. Nu știu dacă este o atitudine „lucrată” ca să-ți scoată banul din buzunar și să te facă să-ți dorești să revii, cert este însă că la Casa Iulia am avut parte de un tratament cu adevărat deosebit și ne-am simțit „de-ai casei” în toată perioada cât am stat la pensiune.
De la sticlele de tărie pe care le aveam pline la discreție la orice oră, până la vorbele frumoase și ajutorul oferit în orice situație.
La recomandările gazdei am ajuns în locurile mai puțin cunoscute din zonă: drumul „cu jmen” și izvorul de sare lichidă, și tot ea ne-a ajutat pentru „ședința foto”, mergând special la cunoscuți pentru a face rost de costum de maramureșancă pentru puștoaica noastră care, la vremea respectivă, avea doar vreo 2 ani și jumătate.
Condițiile de cazare de la Casa Iulia
În 2020, la Casa Iulia erau disponibile 6 camere duble cu baie privată. Nu știu cum erau camerele de sus, noi fiind cazați la parter. Camera nu are nimic deosebit. Este o cameră dublă cu baie proprie, mobilată cu bun-gust. Dar nici nu ai nevoie de mai mult… Doar nu mergi în Maramureș ca să stai în cameră.
Deși am fost în luna iulie, am prins în primele două zile frig, iar noi eram cu copilul după noi. Gazda pensiunii, doamna Iulia, ne-a adus imediat în cameră un calorifer electric. Astfel nu am avut nicio problemă.
Pensiunea este relativ nouă dar păstrează totuși un aer tradițional. Pentru doritori doamna Iulia pune la dispoziție costume tradiționale , atât pentru femei cât și pentru bărbați. E o reală plăcere ca, după luni, sau poate chiar ani de zile de la încheierea vizitei, să revezi fotografiile. Cele în costume tradiționale fac deliciul rememorării.
Punctul forte este foișorul din curte. Acolo, în zilele frumoase, se servește masa. În foișor am stat în majoritatea timpului pe care l-am petrecut la pensiune și cred că este locul cel mai frumos din acea curte.
Despre masa de la Casa Iulia cuvintele sunt prea sărace
La vremea când am avut noi sejurul, mai exact în iulie 2020, prețul de persoană la pensiune era de 100 de lei pe noapte. Acesta includea cazarea și 2 mese pe zi: micul dejun și cina.
Felurile de mâncare pe care le-am gustat acolo, în Maramureș, au fost ceva cu adevărat deosebit. De la fripturile fragede la dulcurile de casă, totul a fost la superlativ.
Glumeam chiar la un moment dat că, dacă ar fi să mă întorc acolo, m-aș întoarce în primul rând pentru mâncare! 😊
Am fost serviți de către gazdă cu cele mai gustoase feluri iar cantitatea nu era limitată.
Dintre toate ciorba de ouă întregi era specifică zonei. Nu am mâncat niciodată așa ceva până atunci iar, ajunsă acasă, am încercat să repet și eu acest fel de ciorbă. Bineînțeles că nu mi-a ieșit. Așa că, după vreo 3 tentative eșuate, am renunțat.
Citește și: Visând la vară și la mocănițe
Fiind cu copil mic, în fiecare dimineață, după micul dejun, doamna Iulia ne punea la pachet câte ceva ca să avem pe drum. Nu cumva copilului să îi fie foame și să nu avem timp să ajungem undeva să mănânce.
Ce-i drept, după micul dejun, pe care îl luam destul de târziu, nu prea mai aveam foame până ajungeam înapoi la 5-6 după-amiaza.
În afară de șnițele, chiftele, mezeluri și brânzeturi, întotdeauna aveam și ceva suplimentar pe bază de cocă: ori gogoși, ori clătite… așa că nu aveam ncio șansă să ni se facă foame prea curând. Și chiar dacă nu se făcea puțină în drum spre casă… nu opream să mâncăm ca să nu ne stricăm foamea. Știam cu ce feluri de mâncare deosebite ne aștepta doamna Iulia la pensiune, așa că răbdam cu stoicism.
Concluzii
Ca și concluzie, pentru o vizită în Maramureș, cazarea la Casa Iulia este cu siguranță o alegere perfectă.
În ce ne privește, am mai merge și noi, dar, când ne aducem aminte de drumurile groaznice de acolo, amânăm. Poate… cândva-cândva se vor repara și acestea astfel încât să nu fie un adevărat chin drumul din Ploiești până acolo.
P.S. Îmi cer scuze pentru fotografiile puține. Nu scriam despre vacanțe la momentul vizitei. 😉