La începutul lunii august a.c., căutam un loc potrivit pentru un ultim weekend de relaxare undeva, cât mai aproape de casă, și nu foarte aglomerat. Amara ni s-a părut o alegere bună.
La o primă căutare pe net, am descoperit un hotel interesant, cu piscină, pe malul lacului, cu vedere superbă.
Rezervarea am făcut-o telefonic, întrucât am vrut să-mi asigur camere la parter. Și prin amabilitatea personalului de la recepție am primit confirmare pe mail: 300 de lei camera pe noapte, cu mic dejun inclus și acces la piscinele hotelului – preț acceptabil pentru luna august și un hotel de patru stele.
Deja pe înserate, după ce am pierdut destul de mult timp în trafic, intrăm în parcarea hotelului Ever Green, păzită și foarte aerisită, cu barieră la intrare.
Prima impresie este neașteptată și interesantă: creată pe structura unui vechi grajd pentru cai, clădirea este curată, modernizată, are camere la parter și mansardă și te îmbie să intri și să descoperi ce te așteaptă.
Aceeași impresie stăruie când pășești în interior, doar că totul plusează când ești întâmpinat la recepție: personal foarte amabil te cazează, îți prezintă hotelul și stațiune. Cu mândrie locală chiar, ni se spune că în Amara există câteva festivaluri, unul dintre ele urmând să aibă loc în weekendul următor, moment în care stațiunea devine un furnicar de turiști.
Din cauza entuziasmului descrierii, aproape regretăm că nu ne-am nimerit în acea perioadă. Și da, regretul va persista întrucât, cum aveam să descoperim foarte curând, nu prea ai ce face pe înserat în Amara.
Camerele sunt moderne, arată ca în fotografiile de pe site, au dotările standard de patru stele, așa că nicio surpriză din partea asta. Surpriza vine atunci când intrăm în curtea interioară, terasată, unde se află piscina.
Citește și: Un pic de amar în Amara… 🙁
O senzație de „nu suntem în România” apare imediat, ne aruncam priviri uimite, încântate: în primul rând, priveliștea – mai frumoasă în realitate, oferind o imagine cuprinzătoare a lacului, cu păsări care se bălăcesc în apele închise la culoare sau zboară jos deasupra lui, un ponton singuratic și plin de promisiunea unor amintiri de neuitat (aici ne-am înșelat, nu pentru că nu ar fi fost pitoresc, ci pentru că țânțarii nu-ți dădeau nicio șansă de desfătare), șezlonguri moderne chiar și pe marginea lacului, mese presărate peste tot – în jurul piscinei, pe terasa amenajată la restaurant și peste tot pe unde a rămas vreun loc disponibil.
Da, ne place ce vedem! Și ne place că imaginea acestui hotel ne schimbă percepția (nu în totalitate negativă, ca să fiu sinceră) despre turismul românesc: se poate și la noi.
Decorul este de bun gust, dar având în vedere că există spații amenajate pentru evenimente, recepții, nu e deloc surprinzător. Mi-ar fi plăcut, sincer, un așa decor la nunta mea.
O a doua piscină, mai mică, stă ascunsă în spatele restaurantului: este dedicată turiștilor cazați în hotel, pentru mai multă intimitate și liniște. Asta dacă nu cumva zona este închisă pentru vreo aniversare sau petrecere privată, după cum aveam să constatăm în decursul mini-sejurului. Ca și celelalte locații de evenimente, de altfel, închiriate pe tot parcursul weekendului pentru nunți și botezuri. Și nu e chiar rău să defilezi în costum de baie, într-o zi călduroasă de vară, printre invitații ce asudau sub costumele și rochiile dichisite. Ghinionul lor.
Restaurant nu chiar de patru stele…
De la ospătarul care ne servește la masa la care ne-am așezați obosiți după drum, aflăm că sunt trei evenimente în aceeași seară, cu mențiunea că, din cauza (sau, pentru noi, datorită) pandemiei, nu vom fi deranjați până foarte tâziu de muzică. Iar muzica NU, NU este aleasă de către hotel.
Se pare că fiecare petrecăreț are gusturile lui, așa că dintr-o parte în alta a complexului se auzeau ritmuri de la cel mai modern, la cel mai neaoș cântec de petrecere pe care ți-l poți închipui. Partea bună – în funcție de preferințele tale, poți să stai mai aproape sau mai departe de oricare eveniment.
Bucătăria și servirea nu au suferit prea mult din cauza organizării atâtor petreceri, așa cum te-ai fi așteptat, cu atâtea meniuri de onorat: mâncarea bună, destul de rapizi în servire.
Pe de altă parte, meniul nu mi s-a părut foarte impresionant (ba chiar limitat pe alocuri), dar era clasic, iar ceea ce am comandat în cele două zile de ședere acolo a fost foarte gustos. De la șnițel cu cartofi prăjiți, pulpe de pui la grătar cu salată de varză, pește, paste foarte bune, specialități din carne de porc, pizza și ciorbă. La singular, da! Din păcate, doar ciorba zilei, nicio altă alternativă nu există și trebuie să întrebi ospătarul ce ți se oferă.
Prețuri rezonabile, un pic din prea, mai mult din foarte – în definitiv, e restaurantul unui hotel de patru stele, iar oferta din stațiune nu părea prea tentantă.
Micul dejun – caut un cuvânt care să exprime exact – satisfăcător. Nu sărăcăcios, dar invariabil. Pentru un sejur de 2-3 zile nu poți să te plângi că nu ai de unde alege, însă la un sejur mai îndelungat poți emite pretenții (așa cum spuneau și comentariile de pe net). Ce poți alege: cafea, ceaiuri, sucuri, apă, aceleași 2 feluri de salam, aceleași 2 feluri de șuncă, omletă și ouă ochiuri, brânză, cașaval, unt, gemuri, cârnați prăjiți, cremvurști, cereale, lapte, iaurturi, prăjituri, pepene roșu, pepene galben și struguri.
Repet, poți să nu dublezi felurile de mâncare în primele dimineți, însă pe urmă cred că te cam plictisești de ele.
Serile le-am petrecut vrăjiți de apusurile incredibile. Pe seară, doar invitații de pe la evenimentele din jur mai forfoteau, însă afară te puteai relaxa liniștit cu o sticlă de vin sau o bere rece. Jocurile de lumini ale piscinei își aduceau aportul la crearea unei atmosfere intime, plăcute. Muzica se auzea destul de tare pe terasă, dar dacă este de calitate o poți suporta sau aprecia. Discuțiile șoptite ale celor cazați în hotel aduceau un plus de seninătate ambianței.
Piscină civilizată, oamenii mai puțin
A doua zi, au început să apară clienți la piscină. 50 de lei intrarea de persoană/zi dacă nu ești cazat în hotel, caz în care primești brățări de culori speciale.
Locul pare încăpător, însă doar când totul este gol. Pe măsură ce orele trec, începi să te întrebi unde încap atâtea persoane. Afluxul de doritori de relaxare și plajă este mare, așa că undeva la amiază șenzlongurile sunt ocupate de cea mai pestriță adunare, pe care am putut să o văd doar pe plajele de pe litoral: foarte mulți adolescenți, tineri, familii cu copii și, neașteptat, foarte mulți vârstnici.
Este, totuși weekendul de Sfânta Marie. Costume colorate, râsete, chiuituri, urlete, înjurături (de la cine nu te aștepți), chelneri și ospătari jonglând printre oameni cu mâncarea comandată (da, se servește mâncare chiar și la șezlonguri) completează tabloul acestei zile însorite de final de vară.
Deși mulți dintre cei sosiți din afară păreau a avea cei șapte ani de acasă, mă așteptam la altă calitate a oamenilor care sosesc într-o asemenea locație: mulți ignorau anunțurile privind tonalitatea conversației, săriturile în piscină, chiar și pe cel care încerca, cu stoicism, să le atragă atenția, un puști care uneori părea depășit de situație.
Citește și: Grădina verde a stațiunii Venus. Resort Dana, un loc de unde nu aș mai fi vrut să plec
Trebuie să menționez că piscinele (inclusiv una pentru copii) erau curate, îngrijite, însă cu apa cam rece. Există toalete și vestiare la dispoziție, iar de la recepție poți primi prosoape pentru șezlonguri. Stoc care, din păcate, duminică dimineață era epuizat, lucru de înțeles având în vedere nebunia care a fost sâmbătă, dar inacceptabil, totuși, din partea unui hotel care se respectă.
Barul a fost destul de ok – servirea rapidă, o varietate rezonabilă de băuturi, prețuri specifice unei asemenea locații.
Piscina este adâncă, având doar un culoar de maximum 2 metri (lângă scările de acces în trepte) cu o adâncime de 1,50 m. După acest culoar se adâncește brusc, ajungând la peste 2 m. O chestiune problematică, pentru că toată lumea care nu știe să înoate sau care nu se simte confortabil cu adâncimea se înghesuie în această zonă, creându-se aglomerări de persoane, colace, mingi, jucării plutitoare și apărând chiar incidente neplăcute. Lipsa salvamarului – un mare minus pentru un hotel de patru stele – s-a simțit critic duminică, atunci când un copil era să se înece. Noroc cu cei câțiva înotători cu experiență (alături de părinții înspăimântați, desigur), care au reușit să salveze situația și au evitat o tragedie.
Ca o concluzie…
Una peste alta, o experiență destul de plăcută, în ambele zile cât am stat acolo. În special datorită amabilității și serviabilității întregului personal.
Loc de îmbunătățiri, desigur! Dacă meniul restaurantului ar fi îmbogățit, s-ar alinia stelelor hotelului. Și cred că liniștea pe timpul nopții (în special în weekend) am avut-o în primul rând datorită interdicțiilor pandemiei. Dar dacă alegi să mergi la acest hotel, îți asumi riscul.
De recomandat? Eu cred că da. Deși este un loc destinat evenimentelor diverse datorită decorului și peisajului extraordinare, este și un loc pentru a-ți petrece un sejur la tratament în Amara, ori câteva zile sau ore la o piscină care arată mai mult decât decent.
