O zi trăită în Huta Slavia înseamnă tradiție, gastronomie și liniștea unui loc de vizitat. Vacanța de vară s-a terminat. Ne gândim deja la cea de iarnă, la Crăciun sau chiar la petrecerea dintre ani. Și cum zice un gospodar înțelept „omul gospodar își face vara car și iarna sanie” așa și eu mă gandesc că poate vă stârnesc ideea pentru câteva zile de vacanță.
- Locație: Șinteu, jud. Bihor,
- Linkuri sociale şi site-uri web http://www.slavia.ro/
- De văzut – Brutărie, Atelier sticlă, Restaurant, Muzeu, Moară, Pălincărie, Lac, Trasee tematice
- Program: zilnic 08:00–22:00
- Ideal pentru familii, gurmanzi, iubitori de tradiții și natură.
Am pornit într-o dimineață liniștită spre Munții Șes, cu sentimentul că la capătul pădurii voi găsi ceva diferit. Pe măsură ce drumul se strecura printre brazi, liniștea devenea o poveste. Când am intrat în Huta Slavia, am înțeles că nu eram la o destinație turistică obișnuită, ci într-un loc unde tradiția nu se explică ci se trăiește.
Comunitatea și identitatea
În Șinteu, comunitatea slovacă și-a păstrat identitatea neatinsă. Limba, portul, gastronomia – toate sunt părți ale aceleiași povești. Nimeni nu face spectacol din tradiție. Oamenii o trăiesc simplu, firesc, în fiecare zi. Timpul păstrează ritmul oamenilor, nu invers.
Șinteu este o localitate frumos răsfirată pe culmile Munților Șes, creată de descendenții slovacilor din Munții Tatra și vă întâmpină la Huta Slavia cu fireasca ospitalitate slovacă a unui sat de munte. Aici veți găsi un loc de popas tradițional în care este bine pentru oricare drumeț să zăbovească măcar un ceas de vreme pentru a-și trage sufletul.
La Huta Slavia ambianța e arhaică, veselă, primitoare, caldă, așa cum e de fapt rânduiala firescului tradițional. Bucatele, multe dintre ele cu specific slovac, preparate din cartofi, respectă rețetele vechi ale locului și sunt pregătite cu ingrediente proaspete din zonă. Plăcintele savuroase, papanașii delicioși, palinca de cireșe sălbatice, vinul bun și berea slovacă justifică pe deplin denumirea de Huta Slavia – un loc de popas în care este sărbătoare și voie bună de fiecare dată când drumeții trec pragul hanului din Șinteu.
Satul Şinteu, cunoscut şi în limba slovacă drept Nová Huta, este azi acasă pentru o comunitate majoritar slovacă, 85% din locuitori în 2021, conform datelor statistice. Povestea începe acum 250 de ani, când familii slovace, pricepute în prelucrarea sticlei şi a lemnului, s-au stabilit în aceste părţi ale Munţilor Şes, aduse de împrejurări economice ale Imperiului Austro-Ungar.
„Secara şi cartoful sunt pâinea slovacului”, mi-a spus Florin un localnic gospodar, mândru că trăiește în aceste ținuturi.
Huta Slavia ca loc de întâlnire
Huta Slavia nu este doar un restaurant sau un han. Este un complex care îmbrăţişează gastronomia, muzeografia şi meşteşugul. Din lunga listă de clădiri şi exponate, vă invit să nu ratați moara pe apă, muzeul sticlei, casa tâmplarului, atelierul de prelucrare a sticlei. Aici, cartofii nu sunt doar garnitura, ei sunt emblemă. Plăcinte cu cartofi, meniuri tematice la „Sărbătoarea Cartofului”, totul pentru a aduce gustul tradiţiei slovace în prezent. Locul se lasă descoperit în ritmul pasului.
Brutăria, începutul oricărei zile
Pâine rumenă, scoasă din cuptorul cu lemne, încă îți încălzește palmele. Aerul miroase a copilărie, a curat și a bunătate. Brutarul, o femeie care frământă aluatul și coace pâinea mă privește cu un zâmbet de om împăcat „Nu e greu să faci pâine. E greu doar când nu iubești aluatul.”
Aici înțeleg că pâinea nu este doar hrană este o formă de respect pentru ceilalți. Pâinea este începutul poveștii la Huta Slavia.
Atelierul sticlarului, artă din foc și suflu
Rar mi-a fost dat să mai văd astăzi ateliere unde se mai fabrică sticla. Poate vă era dor de peștele pe masa televizorului, sau de o vază cu flori pentru mama. Ce ziceți?
O bulă de sticlă incandescentă este ghidată cu precizie până prinde formă. Meșterul nu se oprește nicio clipă. „Sticla este frumoasă, dar e crudă. Dacă te grăbești, se răzbună.”
În camera alăturată, Muzeul Sticlei păstrează dovada unei industrii vechi. Unelte, fragmente de cuptoare și cuarț local vorbesc despre un trecut în care focul și răbdarea au construit o comunitate. Aici meșteșugul nu dispare ci renaște, zi de zi.
Restaurantul, locul unde nu te mai saturi
În restaurant se intră cu poftă și se iese cu recunoștință. Bucătăria slovacă nu epatează. Nu se ascunde în spatele listei de meniuri. Aici găsiți gastronomia și tradiția slovacă în cea mai pură formă și în cel mai autentic și mirific peisaj. Într-un cuvânt, un pahar cu palinca de cireșe salbatice, o ciorba hribovița și un Podleasneac din cartofi.
Nu vreau să vă trezesc dorul de a vă urca acum în mașini să plecați până la Huta Slavia, dar măcar vă las papilele gustative să savureze mirosul din bucătărie și vă enumăr doar câteva dintre preparate. Restul las la aprecierea dumneavoastră!
Kapustnita – Ciorbă de varză murată cu hribi și cârnați.
Hribovica – Ciorbă cu hribi, cartofi, ceapă, morcov, ardei iute, smântână.
Găluște slovace cu varză murată – Găluște slovace din cartofi și făină, varză murată, slănină, cârnați.
Mix tradițional slovac – Găluște slovace cu varză murată, găluște slovace cu brânză, găluște cu gălbiori și cașcaval, piept de pui pane cu cartofi răzuiți, tășcuțe cu brânză.
Cotlet pe garnitură de găluște – Cotlet la grătar, găluște din ou și făină, kaizer, cașcaval, smântână.
Pulpă de gâscă servită cu piure de dovleac și conopidă.
Amintiri din copilărie – Clătită cu sos de ciocolată neagră și clătită cu gem de caise și nucă.
Ștrudel de mere servit cu budincă de vanilie.
Gata cu meniul, mă ceartă autorii cărților de bucate! Aici gastronomia este dialog între tradiție și gust, între gazdă și oaspete.
Pălincăria – povestea în pahar
Fructele locale devin palincă printr-un proces atent și vechi. Aromele sunt curate, tăria e cinstită, iar finalul îți rămâne în minte.
Palinca nu este doar o băutură, este un salut, o bucurie, o poveste transmisă. Aici fiecare pahar are un gust al tradiției.
Trasee, lac și respirație curată
Între vizite, lacul îți oferă timp să înțelegi unde ești. Două trasee tematice pornesc din domeniu și te poartă spre moara pe apă, fierărie, case tradiționale, ateliere. Pe ponton, timpul stă pe loc. Aici liniștea devine terapie.
De ce trebuie să mergi acolo
Pentru că aici descoperi România profundă și europeană în același timp. Pentru că tradiția nu este decor, este viață. Pentru că uneori avem nevoie de locuri care ne învață să respirăm rar și să trăim mult. Pentru că uneori ai nevoie să te pierzi…ca să te regăsești.
Dacă vrei să îți amintești cine ești, vino o zi aici. S-ar putea să pleci altfel.
