De câțiva ani încoace, pentru noi vara nu mai este anotimpul concediilor. Plecăm o singură dată, la sfârșitul verii, o săptămână la mare cu copiii. În rest încercăm ieșiri scurte, de weekend, „pe lângă casă”, cum se spune, în așteptarea toamnei sau, cum a fost anul acesta, 4-5 zile pe la munte, undeva.
Apoi de la începutul toamnei și până la sfârșitul primăverii urmează perioada noastră de concedii, de plecări adevărate… 😊😊😊
Motivele sunt simple: vara este prea scump și prea aglomerat pentru a pleca… oriunde. În lunile de vară prețurile la cazări sunt cel puțin triple iar, în ultimii ani, este atât de cald încât orice drum poate deveni chinuitor. Plus că, mi se rupe sufletul să dau pe o plecare vara cât pentru 3-4 plecări în celelalte perioade ale anului.
Și totuși, pentru împătimiți ai plecărilor, așa ca noi, nu e ușor să stăm aproape 3 luni „pe bară”. Drept pentru care ne păcălim cu ieșiri scurte, de o zi, maxim două. Iar unele dintre acestea se dovedesc a fi adevărate revelații, cum a fost cea de acum 2 săptămâni de la Trovanți.
Pentru weekendul care a trecut, mai exact pentru ziua de duminică, aveam în planul inițial Vulcanii Noroioși, unde nu mai fusesem de mai bine de patru ani.
Citește și: Muzeul Chihlimbarului de la Colți – Lacrimile de miere ale arborilor preistorici
Prognoza însă nu era tocmai favorabilă. Soarele arzător care se anunța, nu era deloc îmbietor pentru o excursie acolo, având în vedere că pe platoul de la vulcani nu există pic de umbră.
Drept pentru care, sâmbătă seara, stând strâmb și judecând drept, am găsit o variantă convenabilă: Târgoviște!
Totuși, fostă capitală, destinație destul de ofertantă în apropierea casei, e de mirare cum nu ne-a venit ideea mai devreme.
„Ce facem acolo?”, a venit întrebarea copiilor la auzul propunerii noastre. „Păi avem de vizitat Curtea Domnească, ne urcăm în Turnul Chindiei, mergem la Zoo (care are și pești și reptile spre deosebire de cea de la Bucov) și, apoi, dacă mai e timp, dăm o fugă la Mânăstirea Dealu ca să vedem unde e înmormântat capul lui Mihai Viteazul.”
Zoo a fost de nerefuzat pentru mezină, urcarea în turn foarte tentantă pentru puștiul atomic, dar nimic din cele enumerate mai sus nu au reușit să îi trezească vreo dorință sau curiozitate adolescentei familiei.
Așa că, duminică (nu foarte) dimineață, ne-am urcat în mașină cu destinația: Târgoviște!
Ansamblul „Curtea Domnească” și Turnul Chindiei
Deși este foarte aproape de casă, prima și ultima dată când am fost în Târgoviște și am și vizitat ruinele a fost în 2005, deci acum mai bine de 15 ani. Nu îmi aminteam cine știe ce, doar că totul mi se părea atunci că stă să se prăbușească, inclusiv scara turnului.
Nu mică mi-a fost mirarea acum să constat că lucrurile s-au schimbat mult… în bine! Ansamblul „Curtea Domnească” arată ca un adevărat obiectiv turistic.
Are chiar și însemnul- clișeu al obiectivelor turistice importante: „I Love …”, cu completarea „Dâmbovița”. Ar fi fost mai mișto să scrie „I Love Târgoviște”, dar a fost drăguț și cu Dâmbovița. Au ieșit poze haioase… 😊
Taxa de intrare în Curtea Domnească este de 12 lei pentru un adult, adică mai mult decât rezonabil. Biletul de intrare îți dă posibilitatea să vizitezi întreaga curte, bisericile din interior și să urci în Turnul Chindiei.
Noi am fost într-o zi de duminică și am prins aglomerație. Oricum, e un fel de a spune „aglomerație”, era multă lume. Nu putem avea pretenția să mergem undeva vara (oriunde), în weekend, și să găsim liber. Poate doar pe o ploaie torențială…
Am prins un moment ceva mai liber și am putut să urcăm în turn. Se vede foarte frumos de acolo.
Citește și: Toamna se vizitează Buzăul!
Turnul a fost ridicat la jumătatea secolului al XV-lea și, în principal, a avut rol de apărare. Are o înălțime de 27 de metri, dar panorama care se deschide odată ce ai ajuns în vârf, merită efortul celor 122 de trepte pe care trebuie să le urci până sus.
E mai ușor să le cobori… dacă nu întâlnești vreun grup organizat de vreo 20-25 de copii. Și atunci să vezi ce stai până reușești să ajungi jos.
Pe scara elicoidală (refăcută față de acum 17 ani, slavă Domnului) nu prea au loc 2 persoane să treacă una pe lângă alta. Așa că, în zilele aglomerate, se pierde destul de mult timp cu statul la coadă.
Norocul este cu cele două etaje intermediare, altfel nu știu cum ai putea să urci în turn, respectiv să cobori, în zilele aglomerate. Poate doar cu un semafor montat sus și jos 😊😊😊
Legenda leagă Curtea Domnească de la Târgoviște de domnitorul Vlad Țepeș și, astfel, a reușit să atragă mulți curioși.
Citește și: Pensiunea Casa Iulia din Poienile Izei a fost o alegere perfectă pentru circuitul în Maramureș
Casele domnești, pivnițele, zidurile de apărare, pot fi vizitate și fotografiate. Dacă faci poze cu telefonul, nu este nicio problemă. Dacă ai echipament profi, normal, trebuie să plătești taxă.
Ce nu mi-a plăcut (pentru că da, mereu trebuie să găsesc eu „nod în papură”) a fost gresia de pe jos, din zona de „muzeu”. Având în vedere că acest „muzeu” este amenajat în interiorul ruinelor, pavarea podelei cu gresie cred că este cea mai de prost-gust idee. Oricât ar fi reușit până atunci să te întoarcă ruinele în istorie, gresia te aduce în zilele noastre „cât ai zice pește”.
Am plecat de la Curtea Domnească după vreo 2 ore cred, timp în care am vizitat și ansamblul, am urcat și în turn, am vizitat și biserica brâncovenească de la intrare.
Conform obiceiului, nu vă dau date istorice pe care le puteți găsi pe wikipedia. Vă spun doar că o ieșire de jumătate de zi la Târgoviște chiar merită.
Din păcate, pentru că începuseră să se adune nori negri amenințători, nu am mai apucat să ajungem la Zoo sau în parcul orașului. Acestea vor fi însă clar țintele noastre pentru o viitoare ieșire de weekend.
Am ajuns însă la Mânăstirea Dealu de unde… nu am mai fi plecat. Dar despre asta, poate într-o poveste viitoare…