De când mă știu mi-au plăcut caii. Nu mă pricep la rase, nu mă pricep nici la cum trebuie să arate un cal „frumos”, mie mi se păreau frumoși toți caii…
Din acest motiv Karpatia Horse Show a fost pentru mine ocazia perfectă de a vedea exemplare pe care alții chiar le consideră „frumoase”. Am vrut să înțeleg de ce sunt unii mai bine cotați ca alții. Și am înțeles…
Pregătiri și drum
Weekendul care a trecut, în Florești, Prahova, a avut loc ediția de anul acesta Karpatia Horse Show. Timp de trei zile, pe domeniul Cantacuzino, au fost diverse competiții cu cai.
Încă de când am auzit de eveniment, mi-am propus să mergem. Inițial am vrut chiar două zile la rând: sâmbătă și duminică, dar o răceală puternică m-a ținut în casă sâmbătă, așa că am ajuns doar în ultima zi a competiției. Dar a fost bine și așa.
Prețul de intrare a fost de 75 de lei pentru un adult și 40 de lei pentru un copil. Neauzind prea des de „călărie” la noi în țară, îmi imaginam că vom merge și, ca spectatori, vom fi vreo 30 de „speriați” și cam atât. Cred că niciodată în viața mea nu m-am înșelat mai tare!
Încă de când am ajuns în Florești ne-am trezit că stăm la coadă de mașini. Era duminică aproape de orele prânzului. „Nu se poate ca toate mașinile astea să meargă la Karpatia”, mi-am spus în gând. Ba chiar acolo mergeau…
Gândindu-ne că vom avea probleme cu parcarea în incintă, am lăsat mașina undeva în parcarea unui bloc din Florești și am luat-o pe jos.
Odată intrați pe domeniu, am înțeles că nu procedasem bine. Organizatorii au știut bine la ce să se aștepte (spre deosebire de profanii de noi). Amenajaseră o parcare imensă care, încet-încet, se umplea. Erau însă locuri pentru toată lumea.
Am văzut, pe lângă mașinile de Prahova, foarte multe mașini de București, Argeș, Dâmbovița, dar și Cluj, Timiș și… Ungaria! Era clar, habar nu aveam unde venisem. Era primul eveniment de acest gen din viața noastră.
La intrare am primit și harta. O mai studiasem noi acasă, de pe internet, dar, la fața locului, distanțele și suprafețele sunt mult mai mari, așa că, am pornit la drum. Era clar, aveam o zi de mulți kilometri de parcurs și multe ore se plimbat între arene și tot ce mai era amenajat acolo…
Arena principală și Arena secundară
Majoritatea evenimentelor se desfășurau în cele două arene. Cea secundară era dedicată începătorilor și copiilor, iar cea principală competițiilor mari.
După ce am stat și am urmărit câțiva concurenți pe Arena secundară, ne-am îndreptat spre cea principală.
Am avut noroc mare: am prins locuri pe iarbă chiar în față, așa că am putut vedea foarte bine cursele de obstacole CCI 1*/2* și maratonul de atelaje cu 2 cai. Și da, am văzut ce înseamnă „cai frumoși”!
La Arena principală ne-am întors puțin mai târziu pentru a vedea parada mașinilor de epocă și pe cea a „ținutelor publicului”.
Anul acesta au fost înmânate trei premii pentru „cele mai inspirate ținute din public”: un weekend la Singureni Manor, celebrul retreat ecvestru, și două premii constând fiecare în câte un abonament cu câte 10 lecții de echitație.
Privind ținutele publicului am înțeles mai bine ce înseamnă totuși acest sport nobil pentru noi și am realizat cât este de apreciat în țara noastră.
Karpatia Horse Show a fost și o evadare din cotidian pentru toată familia
Chiar și cei mai puțin interesați de latura ecvestră a evenimentului, au putut să petreacă timp de calitate. Au fost organizate ateliere pentru copii precum și activități tip parc de aventură cu tiroliană, tir cu arcul, dar și locuri de joacă gonflabile, plimbări cu biciclete electrice, plimbări cu cai, ponei sau cu trăsurile.
De asemenea, zona de „food and drink” a fost variată dar și cu prețuri pe măsură. O cafea pleca de la 9 lei, o apă la jumătate de litru era 10 lei, iar o înghețată avea ca preț de pornire 12 lei. Un cornet cu fructe de mare pane era 45 de lei.
Am văzut însă iubitorii de spectacol ecvestru cum veniseră pregătiți pentru picnic. De altfel, peste tot, vedeai oameni stând pe iarbă, unii chiar cu păturici aduse și cu coșuri de picnic.
În exclusivitate anul acesta, doritorii au putut campa pe Domneiul Cantacuzino, chiar la liziera pădurii.
Spectatorii acestui eveniment – oameni dintr-o „altă ligă”
Au fost mulți oameni pe parcursul celor trei zile. Mii de oameni am văzut numai noi duminică. Sâmbătă presupun că au fost mult mai mulți.
Am mai fost la evenimente, la festivaluri și concerte în aer liber. Și totuși, nicăieri nu am văzut mai multă curățenie și mai mult bun simț ca aici.
În afară de câteva resturi căzute din sacii de gunoi amplasați de organizatori, nicăieri, pe tot domeniul, nu am văzut pahare aruncate, sticle, doze sau șervețele, așa cum am văzut peste tot, la orice eveniment la care am fost.
Oamenii, deși mii, se bucurau de tot ce-i înconjura, fără a se manifesta deranjant pentru cei din jur. Erau, într-adevăr, câțiva copii, evident „de bani gata”, care, probabil, nu știau ce înseamnă „nu e voie” și care treceau de zona delimitată publicului pentru a se fugări în Arena principală. Dar atât!
În rest nu am auzit strigăte, urlete, râsete zgomotoase, apelative „moderne” sau înjurături. Așa cum am spus, toți erau parcă „din altă ligă” și nici nu zici că erai în România. Deci se poate și la noi!
În ce ne privește, data viitoare va fi mult mai simplu. Acum știm despre ce e vorba, știm la ce să ne așteptăm, știm până unde putem merge cu mașina și, mai important decât orice, știm că vrem să mai mergem! 😊
