Despre cum se negociază în Marrakech, cei care merg în Istanbul au o idee probabil, dar, pentru ceilalți, este un șoc. Dar nu este o problemă pentru că… îți intri repede „în mână”, cum se spune. În majoritatea locurilor ai cu cine negocia, ba chiar vezi pe fețele lor că le place această abordare și se simt chiar ofensați dacă nu încerci să mai scazi măcar puțin la preț.
Atunci când mergi pe cont propriu nu ești legat de nimeni și de nimic, decât, poate, de tovarășii de excursie. Dar ăsta e un avantaj. În rest… intri unde vrei (nu unde te duce ghidul), alegi ce vrei (nu ce îți „recomandă” ghidul) și, cel mai important, stai cât vrei ca să admiri câte ceva sau să te târguiești pentru ceva. Și asta face parte din cultura marocană…
Negocierile în Marrakech
În Marrakech totul se negociază (nu mâncarea la terase, să ne înțelegem). În rest… orice. Dacă însă crezi că ai obținut un preț foarte bun, nu te mira dacă, la următoarea tarabă, vezi că nu a fost deloc așa.
Pe o pereche de papuci de piele, fix același model și mărime, mi s-au cerut niște prețuri de m-au băgat în ceață totală. De la 15 euro, la 20 de euro. De la 10 euro, la 7 euro și, în final, i-am luat cu 3 euro!!! Asta ca să vedeți cam cum se negicoază în Marrakech.
Pentru un inel de argint masiv, lucrat cu simboluri de email și cu piatră berberă încrustată (verificat cu gazda, nu ce spusese vânzătorul), mi s-a cerut inițial 130 de euro!!! Am plecat de acolo cu acel inel, și o pereche de cercei set, toate la 90 de euro. A, și o pereche de cercei-gablonț, cadou de ziua mea!
Cum i-am obținut?
I-am spus vânzătorului că, după ce i-am făcut atâta vânzare (setul de 90 de euro) ar fi cazul să-mi facă și el un cadou, că doar e ziua mea. Și mi-a dat să-mi aleg o pereche de cercei, dintr-un panou plin cu gablonțuri. Mi-am luat o pereche foarte drăguță și, deși știu că, din punct de vedere valoric tind spre 0, mie mi-e foarte drag de ei!
De asemenea, o curea de piele, a fost luată cu 10 euro, după ce inițial vânzătorul ceruse 25 de euro… și exemplele pot continua.
Marocanilor le place să se târguiască și, cu cât le intri mai mult în joc, râzi și dialoghezi cu ei, cu atât îți lasă mai jos la preț. Dacă nu vrei să cumperi ceva, e foarte simplu. El te îmbie, tu îi dai un preț de-a dreptul derizoriu, și atunci te lasă să pleci în secunda doi. Chiar e foarte simplu…
Am testat la niște lămpi „Aladdin style”, la care m-am oprit să mă uit și pe care nu aveam nicio intenție să le cumpăr. Vânzătorul mi-a zis 10 euro bucata, i-am spus că îi dau un euro pe trei bucăți. S-a întors instantaneu și a intrat în magazin și m-a lăsat să le studiez în pace. Deci… cam așa se procedează dacă vrei să scapi de ei.
Despre tatuajele cu henna… că nu pot lipsi dacă ajungi în Marrakech
De când am început să studiez cum să fac să ajung în Marrakech pe cont propriu, mi-am îndreptat atenția spre tatuajele cu henna. Henna este un praf obținut prin tocarea frunzelor plantei, care în amestec cu o substanță lichidă „pătează pielea”, ca să rezumăm tot procesul. Este deja tradiție să mergi în Maroc și să-ți faci tatuaj cu henna.
Recunosc, am fost puțin dezamăgită când am citit că henna naturală este maro-roșiatică, nu neagră, și că nu ține mai mult de câteva zile. Dar aia e… oricum nu puteam să mă duc cu mâinile negre la serviciu așa că, într-un final, tocmai faptul că ținea doar câteva zile părea a fi un avantaj. Sau măcar așa am încercat eu să mă păcălesc…
Despre tatuajele cu henna în Marrakech am citit multe. Toți atrăgeau atenția asupra faptului că mulți amestecau henna naturală cu henna neagră, pentru un plus de pigment, henna neagră care provoacă alergii. Nu era deloc de luat în calcul să-ți faci un tatuaj în piața mare, Jemaa el-Fnaa, nu era sigur deși prețul era mic.
Ca recomandare am găsit Henna Art Cafe, unde ne-am și setat să mergem pentru mult-doritele tatuaje.
Aflată la mică distanță de riadul unde eram cazați, cafeneaua – atelier este minunată, atât ca atmosferă cât și ca multitudinea de modele pe care femeile de acolo le pot face.
Prețul pleca de la 50 de dirhami marocani (5 euro) și ajungea, la modele complexe, și la 200 de dirhami (20 de euro). Poate părea mult, dar este ceva ce te ține toată perioada de concediu și nouă ne-a dat așa, un vibe marocan.
Am optat pentru două tatuaje de 60 de dirhami bucata, pe care una din doamnele de acolo le-a realizat în maxim 10 minute. Arată minunat când sunt proaspete, cu pasta pe ele! Regulile sunt simple. După ce se desenează modelul, pasta se usucă cu ajutorul unui ventilator iar, la final, desenele sunt tamponate cu o soluție formată din zeamă de lămâie amestecată cu zahăr, pentru fixarea culorii.
Se recomandă păstrarea cât mai mult a pastei pe piele (eu am ținut-o până a doua zi) și apoi îndepărtarea acesteia, dar nu cu apă. Intensitatea pigmentului și câte zile ține tatuajul, depinde mult de pielea fiecăruia. Al meu, de exemplu a ținut puțin și a fost destul de șters. Al Elenei însă, a fost și mai închis la culoare și a ținut-o și mai multe zile, deși ea l-a spălat! Păi e corect așa?!?! ☹
De ce am încercat să evităm piața mare, Jemaa el-Fnaa
Așa cum spuneam, marocanii mi-au plăcut. Sunt oameni calzi, deschiși, glumeți (chiar și înainte de apusul soarelui în peroada Ramadanului). Sunt comunicativi și, atât cât pot, ținând cont de bariera de limbă, îți explică și îți dau toate detaliile pe care le soliciți. Și asta ni s-a întâmplat în toată Medina, de la cazare și până la ultima tarabă cu mirodenii.
În renumita piață Jemaa el-Fnaa am văzut și un alt tip de marocani, tip care ne-a făcut să evităm pe cât posibil zona în zilele ce au urmat. Este vorba de marocani agresivi (verbal, că de pus mâna, nu pune nimeni) și atât de insistenți că îți vine să o iei la sănătoasa din primele secunde.
Acolo, în piață, este raiul celor care fac bani de pe urma cobrelor și maimuțelor. Și nu, nu „lucrează” câte unul. Cel care cântă cu cobrele pe lângă el nu e singur. Dacă te oprești să îi faci o poză, chiar și de la distanță, imediat apare lângă tine un altul (sau alții) care îți cer bani pentru poza respectivă.
Citește și: Cum e în Marrakech de Ramadan? Cred că cea mai bună perioadă pentru o excursie aici
La fel și cei cu maimuțele și, la ei, nu e vorba doar de făcut poză. Și, dacă te oprești pentru câteva secunde să te uiți cum fac alții poze, imediat „sar pe tine” unii veniți nici nu știi de unde, care încearcă să îți pună în brațe câte o maimuță legată cu lesă și îți întind șapca să le dai bani.
Faci semne că nu vrei, le spui, degeaba… ce-ți rămâne este să grăbești pasul (ca să nu spun să o iei la fugă) și să nu te mai uiți înapoi. Nasol este că, toată treaba asta îți lasă așa, un gust amar, care te face să ocolești clar piața.
Am înțeles că în perioadele în care nu este Ramadan, aici arată altfel. Se gătește pe stradă, este totul mult mai animat. Acum nu mi-a plăcut. Mi s-a părut un loc pe care, atunci când trebuia să-l traversăm, pentru că așa ne arăta Google Maps, o făceam în pas alert, fără să ne uităm stânga-dreapta cu unicul scop de a ieși cât mai repede din zonă. Păcat…
Un ultim aspect al acestui articol este legat de hammam
Deși plecasem de acasă hotărâți să încercăm un hammam „la mama lui”, discuțiile cu localnicii ne-au făcut să ne răzgândim. De ce? Pentru că ni s-a spus franc faptul că hammamul oferit turiștilor în Marrakech nu are nicio legătură cu hammamul tradițional. Așa că, dacă vrei hammam, mergi și faci. Dacă vrei doar ca experiență tradițională, atunci nu e cazul, pentru că nu este tradițional.
Da, există și posibilitatea unui hammam tradițional dar, ceea ce înseamnă acest lucru, nu corespunde, cel puțin pentru noi, normelor de igienă pe care ni le dorim. Cu alte cuvinte am avut de ales: hammam pentru turiști, hammam tradițional. Într-un final am ales să nu mergem la niciunul. 😊
Deși în teorie sună bine, realitatea „din teren”, și mai ales poveștile celor care lucrează în asemenea stabilimente, te fac să nu-ți mai dorești așa ceva. Eventual, poate, să-ți iei un set de hammam de la piață și să-ți aplici acasă, în condiții de igienă, tratamentul pe larg explicat. 😉
O excursie în Marrakech este cu adevărat altceva față de alte city-break-uri. Despre obiectivele turistice voi povesti într-un articol viitor, dar nu acestea sunt definitorii pentru Marrakech.
Marrakech-ul este o lume diferită, este o stare, este o experiență unică cu oameni deosebiți iar, dacă nimerești și în perioada de Ramadan, cu atât mai bine. Atunci vei putea să-l vezi, să-l simți și să-l înțelegi în totalitatea sa și a ceea ce are el de oferit.
Va urma
