Despre Mezquita de Cordoba se pot scrie pagini întregi și tot nu poate fi cuprinsă pe de-a-ntregul. Ca parte a vacanței noastre în Sevilla, am rezervat o zi pentru Cordoba, tocmai pentru a vizita Mezquita și nimic altceva.
În opinia mea, după ce ai văzut Alcazarul din Sevilla, cel din Cordoba, Alcazar de Los Reyes Cristianos, nu este așa un „must” decât dacă vrei să-l „bifezi”. Le-am văzut pe amândouă și asta este opinia pe care mi-am format-o. Nu dați cu pietre! 😉
Așa că, din Cordoba, aveam de vizitat doar Mezquita, dar unde voiam să stăm, nu s-o facem „pe repede-înainte”, cum se spune. Și voiam să ne mai plimbăm pe străduțele din Cartierul Evreiesc (Jewish Quarter) și să pășim pe Podul Roman. A, și pe toate astea voiam să le facem în ritm de melc, dacă înțelegeți…
De la Sevilla la Cordoba în 48 de minute
De la Sevilla am ales să mergem până la Cordoba cu trenul. Această plimbare a fost o experiență în sine. Biletele le-am luat în ziua plecării, din Gara Sevilla Santa Justa, și am dat 17 euro pe un bilet de tren, pe sens, bilet care, în mod normal, era 32 de euro. De ce?
La automatele de bilete, există opțiunea „bilet turistic”. Dacă bifezi această opțiune, poți lua la preț de 17 euro, biletul de 32 de euro, cu condiția să iei și întoarcerea în aceeași zi. Și o iei la același preț, adică tot 17 euro. Asta înseamnă că, un bilet „turistic” costă 34 de euro dus-întors, între Sevilla și Cordoba.
Am calculat să avem cam 6 ore la dispoziție în Cordoba, ceea ce s-a dovedit mai mult decât suficient pentru plimbarea noastră.
Revenind la călătoria cu trenul trebuie menționat că, între cele două orașe, nu este deloc o distanță mică, mai exact sunt aproximativ 150 de kilometri. Trenul a parcurs această distanță în… 48 de minute! Ca fapt divers, Google Maps ne calcula aceeași distanță cu mașina în 1 oră și 26 de minute. Păi, în acest caz, cum să nu merite 34 de euro dus-întors?!?!
Citește și: City-break de sfârșit de noiembrie în Sevilla: Portocali, palmieri, decorațiuni și Crăciun și… 33 de grade Celsius (II)
Inițial nu am știut cum va merge, dar ne-a atras atenția faptul că nu ne puteam uita pe geam, nici măcar în plan depărtat, pentru că… amețeam! Deh, români care circulă cu trenul pe ruta Ploiești Sud – București Nord… ce pretenții să ai de la noi?
Ce-ar mai fi de menționat în ceea ce privește drumul cu trenul, este controlul riguros la care ești supus înainte să te urci în tren. Ceva cam ca la aeroport (inclusiv cu bagaje trecute prin scaner), numai că nu te pune să scoți cureaua de la pantaloni. Pe unde am mai fost, nu am văzut așa ceva nicăieri. Chiar îți dă un sentiment de siguranță maximă toată procedura asta, în condițiile înmulțirii atentatelor din ultima vreme.
Da, mulți vor veni acum și vor spune: „Stai acasă dacă sunt atentate!”. Uite că nu vreau! De ce să nu fac ce-mi place? Aleg zone cât de cât sigure și nu risc! Dar de stat acasă, nu voi sta… cu drobul de sare deasupra capului!
Mezquita de Cordoba o adevărată bijuterie prin anomalia ei
Pe scurt, pentru cine nu știe, Mezquita este o moschee ridicată în secolul al VIII-lea, pe ruinele unei biserici vizigote și a unui templu roman, și care a fost transformată în catedrală în sec al XIII-lea, în timpul Recuceririi Spaniole. Da, aceasta este povestea, scurtată la maxim, pentru că detalii găsiți pe larg, dacă doriți, pe toate site-urile dedicate moscheei-catedrale.
Ceea ce nu se spune nicăieri este sentimentul copleșitor care te domină odată ce ai pășit pragul lăcașului de cult. Nu-i poți spune moschee, pentru că nu este. Dar, în opinia mea, nu este nici catedrală. Este… ceva. Este… altceva! Tocmai de aceea trebuie să o vezi ca să înțelegi.
Imaginea iconică a sălii hipostile, cu cele 856 de coloane masive din jasp, marmură, granit și onyx este emblematică pentru Mezquita și apare în toate reprezentările acesteia. În interior, predomină culorile negru, alb și roșu. Mult mai puțină lume o recunoaște după aceste coloane decât după silueta ei, dealtfel și aceasta impunătoare.
Cea mai frumoasă parte a ei, în opinia mea, este Mihrabul masiv, aflat în partea de sud a edificiului. Acesta este bogat decorat și pe el sunt scrise versete din Coran, cu litere arabe, aurii.
Anomalia se regăsește în centrul construcției, unde brusc, toate coloanele alb cu roșu se opresc, pentru a face loc catedralei catolice. „Bine măcar că nu ras-o de tot când au ridicat catedrala!”, am gândit când am văzut cum a fost efectiv „trântită” în mijlocul moscheii catedrala catolică. Din punct de vedere arhitectural și conceptual este o anomalie și tocmai din acest motiv Mezquita trebuie vizitată măcar o dată în viață. Eu am fost, până acum, de două ori și… nu aș mai refuza încă o ocazie de a o vedea. 😊
Cordoba la pas
În afară de Mezquita, în Cordoba merită să te pierzi pe străduțele din Cartierul Evreiesc, să iei la pachet o „empanada” pe care să o savurezi pe Podul Roman și, bineînțeles, să intri în magazinele tradiționale, atunci când dai de ele.
De ce spun asta? Pentru că la tot pasul găsești doar magazine așa-zis tradiționale, pline cu produse „made in China”, dar care sunt vândute ca „autentice”. Este adevărat, prețurile sunt mai mult decât decente dar și calitatea produselor este conformă prețului pe care îl plătești.
În magazinele autentice de bijuterii hand-made și de pielărie, chiar merită să intri însă, fie și numai pentru a-ți bucura ochii cu produsele expuse. Bijuteriile tipice, cu filigran andaluz, chiar merită admirate pentru că nu mulți și le permit. Dar, hey, sunt atât de frumoase și de atent lucrate încât chiar își justifică prețul.
Plimbarea prin Cordoba nu este completă fără câțiva pași pe Podul Roman, de unde poate fi admirată silueta Mezquitei, care oricum domină orice vizită în acest oraș andaluz.
Din Cordoba, dacă vrei să faci circuit, se poate lua trenul până în Granada, unde așteaptă un alt obiectiv turistic de excepție: Palatul Alhambra.
Noi însă, ajunși la gară, am luat trenul înapoi, spre Sevilla. Ne-am dorit pe drumul de întoarcere să existe și la noi în țară posibilitatea de a parcurge distanțe așa mari în atât de scurt timp (poate am merge mai des la Sibiu sau la Timișoara) și, totodată, ne-am promis că ne vom întoarce cu siguranță, cât de curând, în Andaluzia. Mai avem atâtea de văzut și altele de revăzut! 😊
