Sâmbătă am fost la Veneția să ne dăm cu gondola pe canalele ei. Da, chiar așa am făcut. Am plecat dimineață cu „Wizz-ul” și ne-am întors seara, cu „Ryan-ul”. Am fost să bem o cafea și să ne plimbăm cu gondola, care, deși scumpă, a fost cadou de ziua mea de la colegi, așa că nu o puteam rata. 😉
Voiam să vă povestesc cum se poate vedea Veneția într-o singură zi, pentru că da, se poate. Nu degeaba marile vase de croazieră au oprire de o zi la Veneția. Deși sunt multe obiective turistice, nu trebuie să le vezi pe toate pentru a spune că ai văzut Veneția. Veneția nu este un oraș pe care să-l „bifezi”, Veneția este o stare de spirit. Și mulți sunt în asentimentul meu. Turle și bazilici găsești și în alte orașe, dar farmecul Veneției este unic.
Nu a fost prima mea vizită în orașul de pe apă, dar a fost cea mai frumoasă! Poate și pentru că a fost din scurt, poate și pentru că știam ce găsesc acolo și ce vreau, poate și pentru că îmi doream atât de mult să mă întorc.
Cu puțin timp înainte a fost și colegul Emil în Veneția, tot pentru o zi, dar el v-a povestit despre croaziera la Murano și Burano. Eu vă voi povesti despre Veneția în sine, despre plimbarea cu gondola și despre farmecul unic al celebrei lagune.
De la București la Veneția, cu mașina, avionul, autobuzul și vaporetto
Biletele de avion le-am luat prin luna ianuarie, pe rând. Adică am luat întâi segmentul de zbor Veneția – București, la Ryanair, la un preț de 12.99 euro/persoană. Și am așteptat apoi să scadă prețul la Wizzair, segmentul București – Veneția. Și, după două săptămâni, a scăzut la 69 de lei/persoană, cu Wizz Discount Club, abonament pe care îl am întotdeauna. Cu alte cuvinte, prețul de persoană pentru un bilet dus-întors a fost de 140 de lei în total, cu toate taxele incluse.
Până la aeroport am mers cu mașina, pe care am lăsat-o în parcare la Park4Fly, ca de obicei. Prețul pentru o zi a fost de 29 de lei.
De la aeroportul Treviso și până în Veneția, există două companii de transport tip navetă, autobuze, care au o singură oprire intermediară, la Mestre: ATVO și Barzi. Diferența între cele două este că ATVO face cam 70 de minute, costă 22 de euro dus-întors, dar te lasă în Veneția, chiar la Piazzale Roma, pe când Barzi face 40 de minute, costă 18 euro dus-întors și te lasă la Veneția Tronchetto, care este cumva la periferia orașului, și ai mai mult de mers de acolo.
Citește și: Iordania pe cont propriu în 2023: buget, viză, taxe, prețuri, transport, mâncare și Jordan Pass
Ceea ce poate părea un dezavantaj, este de fapt un avantaj major: Ca să ajungi în Veneția trebuie să iei autobuzul de apă, „vaporetto”. Dacă îl iei de la Tronchetto, te urci de la capăt și, practic, e gol. Dacă îl iei de la Pizzale Roma, este posibil nici să nu te urci și să trebuiască să-l aștepți pe următorul, atât de aglomerat este. Noi ne-am urcat la Tronchetto și am stat pe punte, afară, în față, un loc ideal pentru a vedea Veneția. Pentru că, așa cum spuneam și mai devreme, Veneția se vede cel mai bine de pe apă.
Pentru a lua vaporetto până la Piața San Marco trebuie să mergi cam 150-200 de metri, în față, cum cobori din Barzi. Trebuie să ignori toate „ofertele” celor care vor să te agațe cu transportul până în centru. Sunt scumpi și… degeaba. Nu că vaporetto ar fi ieftin, este 9,50 euro/sens, dar există și variantele de abonamente de 24, 48 și 72 de ore, mult mai avantajoase pentru cei care stau mai mult de o zi în Veneția.
Biletele se pot achiziționa cu cardul, sau cash, de la automatele instalate pe ponton. Pentru centrul orașului, Piazza San Marco, se ia vaporetto numărul 2, cel din dreapta, pentru a fi parcurs traseul pe Marele Canal. Cel din stânga ajunge tot la Piața San Marco, dar pe mare, nu pe canal. Ori Veneția trebuie văzută de la Marele Canal (Canal Grande).
Plimbarea cu gondola pe canalele mici
În ceea ce privește plimbarea cu gondola, prețul este foarte piperat. Față de acum 10 ani, tarifele sunt standard și sunt afișate la vedere. Pentru o plimbare în timpul zilei, prețul este de 80 de euro per gondolă. Iar gondola poate plimba până la 5 persoane. Seara, plimbarea costă 100 de euro. O tură durează cam 30-40 de minute. Pentru un grup de 5 persoane, prețul de 16 euro este rezonabil.
În ceea ce privește gondolierul, este după cum ți-e norocul. Poți da de unul care vorbește la telefon non-stop și nu te bagă în seamă, sau poți da de unul care vorbește cu tine în permanență, îți arată locuri, cântă și îți povestește despre viața venețienilor.
Noi am avut parte de un gondolier… între cele două extreme. Nu a vorbit la telefon, dar nici nu a dat pe dinafară de comunicare. Ne-a arătat casa în care s-a născut Marco Polo, casa lui Casanova și vreo două hoteluri de 4 stele unde, dacă intri, îți lași salariul pe un an întreg.
Ne-a povestit câte ceva despre ce înseamnă să fii gondolier și, cel mai important, a demontat miturile cu „canalele secate ale Veneției” și „Veneția se scufundă și va dispărea în scurtă vreme”. „Fake news” a avut de comentat la ambele și a mai completat spunând că este necesar să fie adusă Veneția în atenție prin orice fel de mijloace.
Per total, plimbarea ni s-a părut drăguță, dar, când întâmplător, stând pe un podeț, am văzut o altă gondolă al cărei vâslaș povestea și cânta „O sole mio” în gura mare, am ajuns la concluzia că gondolierul nostru a fost „cam fad”. Dar nah… așa ne-a fost norocul. Bine măcar că nu am dat de unul căruia să-i sune telefonul non-stop.
O urcare în Campanile din San Marco în Veneția
Unul dintre obiectivele turistice pe care ni le propusesem era urcarea în Turla din Piața San Marco. Prețul este de 10 euro de persoană și am stat cam 15 minute la coadă.
În general am o problemă cu înălțimile, dar urcarea în Campanile este mai mult decât ok. Nu se vede nimic în jos, ca în Tour Eiffel, de exemplu, unde, după etajul 1, simt că mă ia cu leșin, sau în London Eye, unde simt nevoia să mă așez.
Aici liftul este interior și, cât ai clipi, ai ajuns în vârf. Priveliștea de acolo este superbă. „Să urcați la apus!”, mi-a spus o prietenă. Nu am avut cum s-o ascultăm. Dacă urcam la apus, pierdeam avionul de întoarcere! 😉
După ce se stă la coadă pentru urcare, te controlează în bagaj, iei bilet și ajungi sus. Apoi, la coborâre, stai la altă coadă. Există un singur lift, așa că, este de înțeles.
Dacă merită urcarea în Campanile? Nu știu ce să zic. Nu-mi pare rău, dar nici nu m-aș mai urca o dată. Pe când cu gondola sau cu vaporetto, m-aș mai plimba! 😊
La Bazilica San Marco nu am mai intrat. Era o coadă de 4 ori mai mare decât cea de la campanile și nu ne doream nici unul cu adevărat să intrăm. Nu venisem la Veneția pentru obiective turistice, ci pentru a ne pierde pe străduțele ei, pentru a traversa podețe și a o simți. Veneția nu se vede, Veneția se simte!
Concluzii după o zi în Veneția
Dacă merită efortul? Cu siguranță, da! Am plecat la 4 dimineața de acasă și am ajuns înapoi la 12 noaptea. A fost o zi obositoare dar superbă. Este adevărat, am avut și baftă de vreme.
Recomand plimbarea cu gondola dimineața devreme pentru plimbări relaxate, fără aglomerație pe canale. La ora prânzului erau gondole pe canale de jurai că este vreo procesiune, una după alta, una după alta. Este adevărat, era și sâmbătă, zi de weekend, erau și foarte mulți italieni veniți în vizită la Veneția.
Pe de altă parte, după cum spunea gondolierul, este mai ok în weekend pentru că nu sunt așa multe bărci cu motor și plimbarea cu gondola este mai lină.
În ceea ce privește prețurile la mâncare, nu știu. Noi am plecat cu mâncare „la pachet” pentru că știam de dățile trecute că Veneția e scumpă la mâncare. Din ceea ce am văzut însă afișat la restaurante, cam cu 20-25 de euro mănâncă o persoană. Cafeaua este 2,5-3,5 euro, depinde de unde o iei.
Ce mai e de menționat este faptul că în Veneția nu ai voie să stai pe podețe, nu am voie să hrănești păsările sau alte animale și nu ai voie să mănânci pe stradă, stând pe margine sau pe poduri. Ai voie doar în mers! 😊))))
Citește și: Londra într-o zi. Cum am vizitat obiectivele turistice la jumătate de preț
Sunt deficitari la capitolul „bănci”, în afară de Piața San Marco nu prea găsești unde să te așezi, doar pe poduri, unde nu ai voie.
Podul Rialto este supraapreciat și îngrozitor de aglomerat. Cea mai frumoasă imagine a lui este văzut de jos sau de pe vaporetto. Nu merită să-l traversezi ca să te calci în picioare cu toată lumea pe acolo și nici să stai la coadă pentru a ajunge la marginea lui să-ți faci o poză.
Dacă vom repeta această experiență de „Veneția într-o zi”? Cu siguranță da, peste un an sau doi, când vor fi copiii toți suficient de mari ca să reziste unei zile atât de obositoare!
Ca fapt divers, ne-a distrat că am crezut că am descoperit America făcând Veneția într-o zi. Surpriza am avut-o la aeroport, seara, când la coadă la îmbarcarea în Ryan, am recunoscut câteva fețe cu care fusesem în Wizz-ul de dimineață. Nu multe… erau vreo trei cupluri, dar suficiente cât să indice faptul că sunt și alții ca noi… destul de mulți, în opinia mea!
Mergeți să vedeți Veneția într-o zi! Este o experiență unică și vă va face să vă simțiți ca și cum ați avut parte de un concediu adevărat fără să fie nevoie să vă luați nicio zi liberă de la muncă! Inedit într-adevăr! 😉
