O zi în Lisabona – traseu final și câteva prețuri la mâncare

Ceea ce se anunța la meteo ca fiind o zi frumoasă în Lisabona, nu a început însă cu o notă pozitivă. La 10 dimineața era frig și ceață.

Urmare de AICI

Frig însemnând vreo 6-7 grade, dar nu erau cele 15 promise de meteorologi. Din această cauză ni s-a dat planul peste cap.

Am ajuns, așa cum dorisem, la stația Sapadores dar, la ce ceață era, nu avea niciun sens să mergem la Miradouro da Senhora do Monte pentru că nu am fi văzut nimic.

Așa că am sărit peste moment și ne-am dus direct la stația Sapadores de pe R. Graca de unde am luat tramvaiul 28E. Am mers cu el 5 stații până la Lg Portas Sol, în imediata apropiere a Miradouro das Portas do Sol.

Acest Miradouro, fiind exact lângă stația de tramvai, am fost să-l vedem deși ceața nu se ridicase încă.

De la Miradouro das Portas do Sol am mers pe străduțe, cu GPS-ul, vreo 300 de metri până am ajuns la Castel Sao Jorge. De sus, de la castel, pentru că ceața începuse să se ridice, s-a văzut clar catedrala Se de Lisboa (pe care eu, inițial, spusesem că nu vreau să o văd). Așa de frumoasă mi s-a părut că am decretat: „Fix acolo mergem!”. Și, în acel moment, s-a dat peste cap tot planul inițial.

După Sao Jorge, am coborât spre Se de Lisboa. Nu înainte însă de a ne opri la Pastelaria Santo Antonio pentru a lua celebrele „pastel de nata” (acele tarte cu cremă de vanilie și ou). Nu am stat însă la local să le mâncăm ci, am luat-o agale spre catedrală. Ne-am oprit pe o bancă pe Escadinhas de Sao Crispim (o stradă în pantă cu trepte) unde ne-am tras sufletul, am mâncat tartele și am început să simțim atmosfera Lisabonei… 😊

După acest scurt popas ne-am îndreptat spre catedrală care… era închisă. În fața ei erau însă numeroase tuk-tuk-uri pregătite să-și plime eventualii doritori.

Citește și: Cum să vezi un colț din Portugalia într-o singură zi: Lisbon Native Tours a fost alegerea cea mai inspirată

Pentru două persoane o astfel de plimbare costă 50 de euro, durează o oră și te oprește în principalele puncte ale Alfamei. Nu am fost la plimbare dar ne-am interesat în caz că ne lăsau picioarele mai târziu și ar fi trebuit să apelăm la „oamenii cu tuk-tuci”.

De la catedrală am mers în plimbare, tot pe jos, cu GPS-ul, ca să ajungem la Praça do Comércio, unde am și ajuns, trecând pe sub Arco do Rua Augusta.

Eeee, aici ne-am oprit mai mult. Am profitat de faptul că se ridicase ceața, că ieșise soarele, că se încălzise atmosfera, așa că am stat mai mult pe malul fluviului Tejo (cunoscut pentru faptul că, aflându-se atât de aproape de Oceanul Atlantic și amestecându-se cu acesta, apa lui este sărată).

După ce ne-am odihnit puțin aici, am luat-o iar la pas pe străzi. Începea să ni se facă puțin foame și eu aveam neapărat dorința păcătoasă de a mânca pastel de Bacalhau sus, la Elevador de Santa Justa…

Așa că, pe Rua Aurea, ne-am îndreptat spre lift și spre experiența pe care am detaliat-o AICI.

După ce m-am văzut cu suvenirurile în traistă (la propriu), am luat-o pe lângă ruinele Convento do Carmo unde ne-am oprit pentru câteva minute pentru a asculta un chitarist stradal. Acustica zonei este cu adevărat deosebită.

Nu departe, la statuia lui António Ribeiro, am ascultat un alt artist stradal, o cântăreață de data aceasta care interpreta ceva gen Aura Urziceanu. Nu am agreat niciodată acest jazz tânguit (e chestie de gust) așa că nu am zăbovit prea mult în zonă.

Am ajuns peste puțin timp (tot cu cu GPS-ul în mână) pe strada roz – Pink Street, care este o atracție turistică a Lisabonei, înțesată de cafenele și terase care, la ora la care am ajuns noi, abia își deschideau porțile. Nu am înțeles de unde ridicarea acestei străzi la rang de atracție turistică, dar poate că ascunde mai mult decât am reușit noi să descoperim în puținul timp pe care i l-am alocat.

De la Pink Street am luat-o pe jos pe Rua De São Paulo pentru Elevador da Bica, cel mai cunoscut funicular din Lisabona. Surpriză însă! Când am ajuns acolo am constatat că Funicularul Bica este închis până în luna iunie 2022! Nu voiam să renunțăm la funicular așa că am dat repede o căutare să vedem unde erau celelalte două funiculare: Gloria și Lavra. Niciunul nu era în zonă și am fi pierdut mult timp să ajungem.

Am hotărât însă ca în ziua următoare, după ce încheiam turul la Sintra, să vorbim să ne lase la funicular Gloria, la Praca dos Restauradores, în loc să ne ducă la hotel, astfel să putem avea parte și de experiența funicular. Ceea ce s-a și întâmplat a doua zi.

Cum încă o dată planul iniția ne-a fost deturnat, ne-am reorientat. Am luat autobuzul 714 exact de la funicularul Bica și am mers 17 stații până la Mosteiro Jerónimos, pe care am reușit să o vizităm în întregime, atât biserica, unde este înmormântat Vasco da Gamma, cât și mânăstirea adiacentă.

De la mânăstire, am luat tramvaiul 15E până la Torre de Belem, pe care însă nu am apucat să îl vizităm în interior. „N-ați pierdut nimic…”, ne-a dat asigurări ghidul, Luis, a doua zi.

„Este mult mai frumos pe dinafară, credeți-mă. Este construit impozant la exterior pentru a se afișa eventualilor atacatori care veneau de pe ocean. Pe interior nu trebuia să sperie pe nimeni, așa că nu e mare lucru în el!”, ne-a spus Luis pe un ton amuzat.

La întoarcere am luat tramvaiul 15E, 13 stații, până la stația Santos. De acolo, cu autobuzul 706, am ajuns înapoi în zona hotelului unde eram cazați (Leaf Boutique), și am mers să cinăm la Marquiseria Santa Marta.

Câteva prețuri pentru cei interesați

În Lisabona, prețurile la obiectivele turistice se învârt în jurul valorii de 10 euro de adult: Castelul Sao Jorge, Mosteiro Jerónimos, Torre de Belem (aici mi se pare că e mai puțin totuși, parcă 6 euro).

În rest, între 1 și 2 euro costă pastel de nata (depinde de unde o cumperi), între 7 și 17 euro o porție de mâncare cu tot cu garnitură (la fel, depinde de local).

Portughezii sunt specializați în produse de patiserie și diverse crochete de carne: de pui, de vită, de porc… de pește. Aceste crochete de carne pot constitui o masă sățioasă „în mers”. Depinde de dimensiune și de unde le cumperi, prețul unei crochete este între 1,50 și 3 euro.

Pe scurt, cred că Lisabona este una dintre capitalele europene cele mai ieftine pentru turiști.

„Doar pentru turiști! Ca să locuiești aici este groaznic! Avem niște taxe exorbitante. Iar dacă vrei să-ți cumperi un apartament în Lisabona într-o zonă bună, trebuie să scoți din buzunar peste 500.000 de euro!”, ne-a spus Luis când am comentat prețurile decente din oraș.

Una peste alta, nu știu cum e ca localnic, dar ca turist poți sta bine-merci zile întregi în Lisabona fără să verifici soldul cardului prea des.

Pe noi ne-a costat, în perioada 15-18 ianuarie 2022, 200 de lei avionul, 820 de lei 3 nopți de cazare la hotel cu mic dejun inclus și am cheltuit acolo pe mâncare, apă, abonamente și intrări încă vreo 700 de lei, în condițiile în care nu ne-am refuzat nimic. Am mai luat noi un tur de 500 de lei 2 persoane, dar pe acesta nu cred că ar trebui să îl socotim deoarece a fost în afara Lisabonei.

Concluzionând, un sejur de 3 nopți, 2 persoane, ne-a dus la aproximativ 1.700 de lei, adică vreo 350 de euro, deci 175 de euro de persoană în Lisabona cu totul inclus.

Aș spune că este un preț mai mult decât decent și, cu siguranță vom reveni pentru un sejur de mai multe zile cât de curând.

1 de 27