Acasă City break Dacă e 1 Decembrie, e Alba Carolina

Dacă e 1 Decembrie, e Alba Carolina

Legea 10 proclama, în 1990, ziua de 1 Decembrie ca zi națională a României. Ca urmare, primele festivități grandioase au avut la Alba Iulia.

Deși nu se specifică motivul acestei alegeri, s-a presupus că face trimitere la Unirea Transilvaniei cu România, în 1918, prin Proclamația de la Alba Iulia. Un bun motiv ca acest oraș să rămână în istoria românilor ca fiind unul dintre locurile marcante.

Până la urmă, festivitatea din ’90 s-a dovedit un fiasco. Abia scăpat din ghearele comuniștilor, publicul aplauda frenetic membrii marcanți ai urmașilor celor care au ținut în întuneric România. Și-i huiduiau pe cei ce suferiseră ani în șir, închiși pentru alte convingeri politice!

Un pic de istorie

Alba Iulia a fost reședința pricipilor Transilvaniei și capitala politică a principatului încă de la 1541. În 1599, în cetate și-a făcut intrarea triumfător Mihai Viteazul, săvârșind prima Unire a principatelor voievodale românești. El a transformat orașul în capitala politică a celor trei țări: Moldova, Transilvania și Țara Românească.

Tot aici, după câteva sute de ani de pauză, în anul de grație 1922, a avut loc ceremonia oficială de încoronare a regilor României Mari, Ferdinand I și Maria. Se pare ca Alba Iulia a fost de multe ori, de-a lungul timpului, capitala istorică a României.

Construită între anii 1715-1738 de către împăratul Imperiului Habsburgic Carol al VI-lea, cetatea trebuia să fie cea mai puternică fortificație a Transilvaniei împotriva Imperiului Otoman. Astăzi ea mai ocupă doar 70 de hectare, adică jumătate din suprafața inițială.

Pentru construirea ei au fost aduși zidari și pietrari italieni, iar sculpturile porților cetății și a bastioanelor au fost realizate de meșteri și artiști vienezi. Munca de jos a fost făcută cu peste 20.000 de iobagi români, aduși din toată Transilvania.

Rezultatul? Corpul principal al cetății, ce are forma unui heptagon neregulat. Șapte bastioane la colțuri, înalte de 12 metri formează fortificația cetății. Privită de sus, Alba Carolina pare a fi o stea mereu stralucitoare. Cea mai cea a Transilvaniei, secole de-a rândul.

Back to present

De la hotelul unde eram cazați nu am făcut mai mult de 5 minute pe jos. Accesul este ușor. Drumul te conduce direct către prima poartă, care te întâmpină la sfârșitul unui urcuș lin.

Ca să ajungi la celelalte porți trebuie să traversezi șanțurile exterioare, care acum sunt amenajate pentru pietoni și atrag publicul cu restaurante, cafenene și magazine de suvenituri și constituie un loc bun de promenadă. Există și tururi organizate cu minibuzuri.

Cetatea are mai multe porți de acces, multe dintre ele elogiindu-l pe împăratul Carol al VI-lea și sunt costruite într-un stil baroc remarcabil. Mare parte au fost reconstruite după sute de ani și eforturile au dat roade.

Primele trei porți se află în partea de est a cetății.

Poarta a II-a a fost reconstruită după 80 de ani, în 2009, după ce a fost distrusă la începutul secolului XX. Ea se face remarcată prin coloanele pe care se află atlanți și lei. Aceștia din urmă poartă un scut cu emblema împăratului Carol al VI-lea.

Surprizele laturii de est

Cea mai spectaculoasă este poarta a III-a, impresionantă atât prin dimensiuni, cât și prin arhitectură. Are trei căi de acces, dintre care două pietonale. Deasupra accesului carosabil se află o acvila bicefală, încoronată, care poartă monograma împăratului. Sceptrul și sabia pe care acvila le ține în gheare reprezintă emblema de stat a Imperiului Austriac. Poarta susține statuia ecvestră a lui Carol al VI-lea, care a și dat numele cetății.

Pe aici se poate intra în cetate și tot aici am văzut, într-o frumoasă amiază de vară, ceremonialul schimbării gărzii, pus în scenă cu adevărat frumos, spre deliciul sutelor și miilor de turiști. Cai maiestuoși, purtând în șa întruchiparea ofițerilor în uniforme roșii, defilau în pas domol pe strada Mihai Viteazul, până în fața hotelului Medieval. O incredibil de realistă și autentică reconstituire, inspirată din tehnica militară a armatei austro-ungare.

Ceremonialul are loc în fiecare zi, de la ora 12, dar în weekend este mai spectaculos, atunci când bubuiturile tunurilor cetății răsună peste oraș, aducând în extaz spectatorii.

A treia poartă a cetății Alba Iulia a apărut desenată și pe bancnota de 5.000 de lei, în 1992, ceea ce a făcut-o foarte cunoscută.

Omagiu martirilor

Între poarta a doua și a treia se găsește Obeliscul dedicat memoriei celor trei conducători ai răscoalei românilor din 1784 – Horea, Cloșca și Crișan. Imaginea lor este sculptată în basorelief lângă celula simbolică în care au fost închiși, care atrage de ani de zile zeci de mii de turiști.

Poarta a IV-a, numită și Poarta Episcopului sau Poarta Nouă, are forma unui tunel prin zidul cetății, și se află la capătul de vest al Traseului Porților. Este singura ornamentată pe această latură.

Poarta a VI-a se află tot pe latura de vest a fortificaţiei. Este simplă, dar cunoscută pentru faptul că pe aici au intrat în cetate Regele Ferdinand şi Regina Maria în 1919, când au vizitat prima dată Alba Iulia, şi apoi în 1922, la încoronare. Ea face legătura între Centrul Civic și cartierul Platoul Romanilor al municipiului Alba Iulia.

Despre celelalte două porți, doar câteva detalii: poarta a V-a se află în sud-vestul cetății și este folosită ca intrare secundară, iar poarta a VII-a era folosită de trupe, în zona sudică.

Printre statui, terase și monumente

Dar să pășim în cetate, pe urmele gărzii ecvestre, urmând traseul porților care, apropos, are acces liber non-stop.

Cetatea a fost restaurată și modernizată și a devenit una dintre cele mai frumoase și mai vizitate din România. Aleile sunt pavate și sunt mărginite de clădiri renovate – hoteluri, restaurante, monumente istorice.  Din loc în loc, statui care reprezintă personaje din istoria locului te îmbie să te apropii și să le admiri înmărmurite într-un moment din trecut.

Urmând Via Principalis, treci pe lângă Muzeul Principia, o clădire modernă care adăpostește Castrul Roman, apoi Palatul Principilor Ardealului, în fața căruia tronează statuia ecvestră din bronz a lui Mihai Viteazul. Sala Unirii și Muzeul Național al Unirii preced Catedrala Încoronării și Catedrala Romano-Catolică, pe care alt domnitor român, Iancu de Hunedoara, a ales-o ca lăcaș pentru necropola familiei.

Am făcut fotografii, am depănat amintiri din istoria învățată în școală, ne-am oprit la terase și am admirat un amurg încântător.

După multe ore de hălăduit, am ajuns în parcul Cetății, ce te așteaptă de cealaltă parte a traseului porților. Aerisit și plin de turiști, îți evocă un crâmpei din viața de noapte a orașului. Aproape că îi simțeai pulsul prin forfota de pe șosele și de pe trotuarele dimprejurul zidurilor vechii urbe.

Alba Iulia este o capitală frumoasă, cochetă, cosmopolită. Chiar dacă la prima vizită nu am reușit să vedem toate locurile de interes, abia aștept să dedicăm mai mult timp Albei Carolina și orașului.

La mulți ani, România!

La mulți ani, români!

Abonează-te la Newsletter-ul nostru

Lasă comentariul tău. Click AICI

Comentariul tău
Numele tău

Noutăți

Ce și unde să mănânci la Lisabona – Marisqueria Santa Marta și experiența Bacalhau

Experiența de la Casa Portuguesa nu mă lămurise pe deplin până la urmă ce gust are acest Bacalhau. Așa că, precum masochiștii, am ținut...

Ce și unde să mănânci la Lisabona – Pastel de Bacalhau cu vin de Porto

După ce ani de zile am tot „vânat” bilete de avion pe Lisabona sau Porto, norocul mi-a surâs la finalul anului 2021. Am găsit...

Cum să vezi un colț din Portugalia într-o singură zi: Lisbon Native Tours a fost alegerea cea mai inspirată

În ultimii ani, de câte ori plecăm în călătorii tip city-break sau circuit, preferăm plecările în doi, maxim în patru, dar doar dacă ne...

Roșia Montană, rana de aur a României. Nimic nu mai strălucește, astăzi, aici

Rana de aur a României! Roșia Montană, loc în care puținii oameni rămași simt nevoia să apere ceva din mirajul de altădată. Localitatea pe...
error: Conținut protejat!