Îmi place să văd locuri mai puțin cunoscute. Când vine vorba de Belgia, cel mai des este asociată cu Bruxelles, Bruges și Gent. Dar Belgia este mult mai mult de atât.
Printr-un concurs fericit de împrejurări, am ajuns să facem un circuit în această țară. Am vrut să o vedem și dincolo de emblemele ei. Nu pot spune că ne-a surprins, ne așteptam să fie frumoasă, dar nu chiar atât de frumoasă.
Avem multe de învățat de la belgieni. De la managementului gunoiului până la modul în care au reușit să transforme orașe miniere, industriale, în adevărate perle turistice.
Mons, fost oraș minier, ajuns capitală culturală europeană în 2015
La o căutare pe sfântul internet, cu greu găsești ceva informații despre acest oraș. De înțeles, având în vedere că nu se află inclus în circuitul turistic al niciunui ghid, al niciunei agenții.
E suficientă o zi pentru a-l descoperi iar, dacă nimerești și o zi dintr-un an pandemic, atunci cu siguranță te poți bucura de liniște și îl poți străbate la pas reușind să-l cuprinzi cu totul.
Principalele obiective turistice sunt Grand Place (Piața Mare), Clădirea primăriei, Turnul Beffroi și Biserica Sainte-Waudru. Pe lângă acestea mai sunt o serie de muzee, dar nimic spectaculos.
Turnul Beffroi (sau Belfry), Primăria din Mons și Legenda Maimuței
Atracția turistică principală și mândria orașului Mons este turnul clopotniță Beffroi (sau Belfry, cum îl mai puteți găsi scris).
Acesta este singurul turn clopotniță pur baroc din Belgia. A fost construit în 1660 și din 1999 a fost inclus în patrimoniul UNESCO.
Nu ratați o vizită și, dacă este deschis, urcați treptele până în vârful lui, unde se află o platformă de observare care vă va oferi priveliști minunate.
Primăria din Mons impresionează prin arhitectura dantelată specifică. Mai este denumită și Hotel de Ville (nu înțeleg de ce, nu există posibilitatea de cazare acolo :)). Fațada datează din secolul XV și este o adevărată bijuterie arhitectonică.
Cum te uiți la intrare, în partea stângă, vei observa o mică statuie de bronz reprezentând o maimuță. Capul maimuței este lustruit de mângâierile trecătorilor. Se spune că, dacă ajungi în Mons, trebuie să mângâi capul maimuței pentru a avea noroc toată viața.
Alții spun că trebuie să mângâi capul maimuței pentru a te întoarce. Oricum ar fi, nu ratați o mângâiere a maimuței simpatice. Nu are ce rău să facă.
A, nu vă așteptați să vă sară în ochi, trebuie să vă uitați cu puțină atenție după ea. După cât e de celebră în oraș, te-ai aștepta la dimensiuni mai impresionante. Este mică însă. Un fel de Manneken Pis al Monsului…
Avantaje și dezavantaje în Mons
Avantajul în Mons este că poți merge în Grand Place și savura o cafea fără să fi înconjurat de hoardele din Bruxelles sau Bruges. De asemenea, poți să vezi organizarea tipică orașelor belgiene concentrată la scară mică.
În ceea ce privește arhitectura gotică, Monsul este plin de așa ceva. Fațadele gotice ale clădirilor (mai puțin Turnul Beffroi care este baroc) parcă stau să cadă pe tine la tot pasul. Este un sentiment foarte ciudat și plăcut în același timp.
Dezavantajul în Mons este că oferta „belgiană” este foarte redusă. Celebrele „waffles” sunt puține și nu au gustul adevărat al celor din Bruxelles, iar ciocolaterii sunt și mai puține (adică doar două) și nu au varietatea de sortimente pe care o găsești în Bruges, de exemplu.
Deci nu vă gândiți că vă veți bucura prea mult de aceste două „simboluri ale Belgiei”. Pentru a le găsi, trebuie să mergeți în locuri mai turistice.
La Louviere și ascensoarele hidraulice vechi, Strepy-Thieu și ascensorul nou
Ar fi păcat să ajungeți în Mons și să nu mergeți să vedeți cele două minuni are ingineriei: lifturile hidraulice pentru ambarcațiuni.
Pentru istorie combinată cu inginerie, faceți o oprire în apropiere de Mons, în La Louvriere, pentru a vedea ascensoarele hidraulice vechi.
Construite între 1888 și 1917, acestea trebuia să compenseze o diferență de nivel de 68 de metri între 2 canale.
Practic, ambarcațiunea venea de pe canalul de sus, intra în lift și apoi era coborâtă 68 de metri până pe canalul de jos. Sau invers…
Pentru a vedea același principiu dar modern, trebuie doar să mergeți câțiva kilometri mai încolo până la ascensorul nou Strepy-Thieu.
Aici aveți ce vizita, ba chiar puteți face o plimbare cu barca sus-jos.
Am căutat mult înainte de a pleca pentru a înțelege unde trebuie să ajungem pentru a vedea „liftul de bărci”. Abia la fața locului ne-am dumirit că sunt de fapt două… reprezentative: unul vechi și unul nou. Dacă însă cauți mai atent vei vedea că în La Louvriere sunt de fapt mai multe.
Acest orășel industrial, un fel de Fieni al nostru, aș zice, are bijuterii ale ingineriei la tot pasul: lifturi pentru ambarcațiuni, poduri mobile pentru a trece bărcile. Cu siguranță merită o jumătate de zi pentru a vedea toate acestea concentrate pe o suprafață atât de mică.
Dacă sunteți în Belgia și aveți mașină la dispoziție, încercați să vă abateți puțin de la traseele turistice. Cu siguranță veți fi plăcut surprinși.