Africa ne este adusă aproape, în aceste zile, de către Cristi Minculescu, ghidul montan prahovean aflat într-o expediție în Tanzania. După zborul îndelungat, n-a avut prea mult timp de odihnă, așa că a pornit la drum și a ajuns la prima tabără, la aproape 3000 de metri. O zi din care Cristi ne oferă informații prețioase, în jurnalul său din Kilimanjaro.
„Am dormit tun toată noaptea. La 07.00, soneria telefonului mi-a întrerupt somnul. Cobor repede în sala de mese a hotelului unde, în scurt timp, apar și ceilalți. Micul dejun este pregătit deja. Pe lângă gemuri, ouă și cârnați, avem și banane prăjite sau cartofi dulci.
La 09.00 eliberăm camerele și ne pregătim să ne îmbarcăm în microbuzul care ne va duce până la Cota 1500m, la intrarea în Parcul Național Kilimanjaro, pe ruta Machame sau Whiskey. Este considerat cel mai frumos traseu de ascensiune al muntelui Kilimanjaro, pe care, conform statisticilor, anual, peste 30.000 de oameni din toată lumea îl urcă.
Am ceva probleme cu telefonul. Se descarcă mult prea repede, bateria externă e și ea „moartă“. Mă liniștește ghidul local, care îmi spune că se rezolvă, când vom ajunge la prima tabără… Hmmm, sper să mă țină, totuși, să fac câteva poze. Dacă nu, mă bazez pe coechipierii mei de drumeție.
Străbatem orășelul Moshi, situat la o altitudine de 800m, la poalele Masivului Kilimanjaro, de unde pornesc aproape toate expediţiile către Vârful Uhuru, „acoperişul“ Africii. Este destul de animat și ne oferă o imagine „mozaic“. Vedem oameni dornici de muncă, dar și pe alții care par obosiți încă din naștere… Peste tot sunt tuk-tuk-uri, motociclete și camioane. Oprim la un market de unde ne facem ultimele cumpărături pentru expediție. Noi, turiștii, „pata de culoare“, suntem asaltați de vânzătorii ambulanți cu diverse chilipiruri inscripționate cu Kilimanjaro.
Am rămas impresionat de agricultura din jurul orașului. Peste tot sunt câmpuri cu porumb, mazăre, livezi de banane.
Prima poartă către „acoperișul“ Africii
După aproximativ o oră de mers cu mers cu microbuzul, am ajuns la intrarea în Parcul Național Kilimanjaro, la Poarta Marangu (1980 m), de unde începem ascensiunea propriu-zisă, prin pădurea ecuatorială.
Până atunci, avem de completat actele necesare, și luăm pauză cam o oră. Ne sunt controlate bagajele pentru a nu avea pungi de plastic sau PET-uri. A fost un detaliu pe care ghidul local l-a omis în prezentarea expediției, așa că, pentru cei care veți ajunge pe aici, atenție să aveți recipiente adecvate pentru apă sau ceai! Ca orice ascensiune, hidratarea este ESENȚIALĂ! Dar dincolo de acest aspect, este de apreciat modul în care acești oameni își protejează valorile naturale.
Parcul în care ne aflăm a fost înființat în anul 1973 și deschis în 1977. Cuprinde pe teritoriul său Masivul Kilimanjaro și păduri ecuatoriale, vârfurile Kibo (acoperit cu un ghețar care, din cauza încălzirii globale, se topește pe an ce trece), Mawenzi și Shira. Scopul parcului național, care are o suprafață de 756 km², este de a proteja muntele, flora și fauna din regiune. Se găsește într-un loc unde Africa și-a „desenat“ supremația: între Masivul Kilimanjaro, cel mai înalt punct al continentului (5895m) și Lacul Victoria, cea mai întinsă suprafață de apă (68.800 km).
Citește și: Jurnal din Ararat, „muntele biblic“ – Ziua 1 – Start cu peripeţii
După procedurile obișnuite, porterii ne-au preluat din bagaje. Spre deosebire de cei din Himalaya, aici limita de încărcătură este de 15 kilograme… Uman față de greutatea acceptată de porterii nepalezi.
Ascensiunea pe ruta Machame ne oferă priveliști spectaculoase. Avem parte de ferigi imense, de ficuși, dracena de peste cinci metri și multe alte tipuri de vegetație pe care nu o cunosc.
Am întâlnit și prima familie de maimuțe Colobus, cunoscute prin coloritul alb-negru și prin faptul că sunt o specie doar cu patru degete.
Suntem fascinați de priveliște și încă o dată îmi pare rău că nu am talent în a surprinde în imagini sau cuvinte tot ceea ce văd și trăiesc în astfel de expediții.
La tot pasul auzim „Mambo“ și „Pua-pua“. Sunt formele de salut în swahili, limba cea mai răspândită în Tanzania, și care se traduc „Ce mai faci?“, respectiv „Bine-bine“. Am aflat că în acestă țară trăiesc peste 120 de grupuri etnice care vorbesc peste 100 de limbi și, cum spuneam și mai sus, swahili, cu o puternică influență arabă, este cea care predomină. Cei mai cunoscuţi locuitori sunt Maasai. Vom vorbi despre ei în paginile următoare. Iar pentru iubitorii de muzică, Tanzania este locul pe care îl asociază și cu inegalabilul Freddie Mercury care s-a născut pe teritoriul pe teritoriul Zanzibarulu, în 1946.
Suntem tratați bine, răsplătim cu bine!
Aproape de tabără, am întâlnit doi porteri tineri cu crampe musculare. De obicei, întâmplarea face să am în grup doctori sau farmaciști, care pe lângă trusa mea de urgență, destul de variată, intervin și cu cunoștințele lor de prim-ajutor. De data asta, Ilinca este cea care a înțeles imediat problema tinerilor și a intervenit cu magneziu și calciu, iar ghizii noștri i-au eliberat de bagaj…, care era chiar al meu.
Ne bucurăm de tabloul munților, iar când privim în zare, destinația noastră pare atât de departeee… Însă, revenim repede la partea plină a paharului și ne bucurăm că vom descoperi o parte a lumii unde nu avem acces zilnic.
În tabără 1 – Machame Camp (2835 m), am avut timp doar de câteva poze, am luat corturile în primire și gata cu lumina naturală. La 19.30 este deja beznă. Primim și apă caldă ca să ne facem igiena la lighean.
La masa de seară, bucătarii expediției ne răsfață cu popcorn, ceai negru, dar si supă de dovlecel, cartofi prăjiți, pește prăjit și un fel de tocăniță. Seara se lasă repede, suntem obosiți, dar și entuziasmați. Ne băgăm în cort, în căldura sacilor de dormit. Sperăm să ne fie bine, deși am fost avertizați că, pe timpul nopții, temperaturile scad până la valori de îngheț.
Mâine vom urca până la 3720 m, dar vom avea de parcurs cam vreo 15 km. Însă să nu uităm: „Hakuna matata!“ și tot #sprevarf“.”
Despre turele lui Cristi sau jurnalele din alte ture, puteți citi și pe site-ul www.sprevarf.ro, dar și pe paginile lui de facebook:
https://www.facebook.com/minculescu.cristian.7 https://www.facebook.com/pemuntecucristim
