AcasăCircuiteJurnal din Olimp – Ziua 3 – Mult așteptata relaxare aduce și...

Jurnal din Olimp – Ziua 3 – Mult așteptata relaxare aduce și un meniu în care vita ia gust… de porc. Cam ce vă așteaptă dacă alegeți să mergeți cu Cristi Minculescu în astfel de ture

Pentru că, în vremuri trecute, a avut și el un job normal, cu program, cu concediu, cu obligații, cu șefi etc., Cristi Minculescu știe că pentru turiștii săi zilele libere sunt limitate. Este motivul pentru care optează în a organiza ture sau „vacanțe active“, cum le spune el, în care, pe lângă partea de munte, încearcă să le ofere și momentele de plimbare, de vizitare a diverse locuri și obiective, de plajă, de… trândăveală. Că, deh, tot e început de sezon estival, iar, pe lângă frumusețile ei, Grecia mai este recunoscută și pentru atmosfera de leneveală.

După cele două zile de tras din greu, să vedem cam cum le este viața ghizilor montani la poalele Olimpului.

Urmare de AICI

„Îl aud pe Mitza sărind din patul de sus, mă uit la telefon și văd 06.10… Mai stau, mai merit câteva minute, chiar ore, de somn. Am dormit buștean după coborârea de ieri de 18km și cu diferență mare de nivel.

Nu mă mai ia somnul. Ceilalți doi băieți din căsuța noastră dorm încă. Pun mâna pe telefon și văd ora…08.20. Se pare că și ceasul mi-a intrat în vacanță. Îmi iau hainele și ies încet din cameră. Direcția este taverna de pe plajă și gândul îmi zboară la cafea.

Străbat repede labirintul de străduțe din camping, printre căsuțe și rulote, și ies pe plajă. Imaginea mă fascinează. Nisipul e drenat, iar plaja seamănă cu o imensă pârtie de schi. Da, știu, tot la munte mă duc gândurile… Marea e liniștită și soarele este deja sus. „La copac“, locul nostru de întâlnire, sunt deja câteva persoane. Când mă apropii îi recunosc pe brașoveni. Nu știu ce se întâmplă pe la Brașov, dar văd că somnul pleacă mai repede de acolo… Ori o fi vârsta?! (sper să nu citească și ei rândurile astea😊)

Până la 09.00, taverna e închisă. Se face ora, luăm câte o cafea, dar ar merge și ceva de mâncare. Însă nu se grăbesc grecii. Abia pe la 10.00 putem comanda și câte o omletă.

Facem câte o baie. Apa e limpede, însă e destul de adâncă chiar și aproape de mal. De temperatura ei la orele dimineții, nu mai comentăm! După două seri cu dușuri sloi, deja ni se pare boierie.

Pe la 11.00 ne strângem cu toții în jurul copacului. E zi de relaxare. Vremea trece repede și pe la ora 18.00 ne hotărâm să mergem să ne schimbam și să vizităm Castelul din Panteleimonas, situat pe colina de lângă plajă.

Mergem la duș, însă am nimerit iar prost… Apa caldă e cam ca pe la București. Curge, dar e rece!😉 Aflăm că o să fie și caldă, dar după ora 19.00, așa că facem iar un duș „cu strigături“.

Citește și: Jurnal din Olimp – Ziua 1 – Un drum care părea banal s-a transformat într-unul cu peripeţii

Pe la 19.30 plecăm spre castel și spre centrul stațiunii, la tavernele din zonă.

Străduțele sunt cochete, cu multă vegetație: de la ienupăr, la curmali și fel de fel de flori ornamentale de toate culorile. Casele simple, cu alb și albastru. Cât de frumoasă poate fi simplitatea… Ajungem la cetate pe la 20.00 fără un pic, adică aproape de încheierea programului. Nu mai are rost sa intrăm azi și ne trecem vizita în planul de mâine sau pentru altă tură.

Urcăm pe străduțele întortocheate în căutarea unei taverne și a unei piațete despre care le povestisem turiștilor.  Facem dreapta, apoi stânga și apare o stradă lungă, în pantă, și care, la capăt, mai are si un șir luuuung de scări. Lumea nu prea e fericită să vadă din nou urcare… Îmi iau câteva «binecuvântări», dar continuăm să mergem. Ne aducem aminte sau aflăm de multitudinea grupelor de mușchi după urcarea și coborârea de ieri.

Îi încurajez și ajungem în vârf, la niște steaguri. Sincer, speram din tot sufletul ca acolo să fie piațeta. Dar, ce să vezi, în fața noastră era o școală. Mi se mai adaugă niște vorbe de duh și apelez la «Sfântu’» Google. Găsesc destinația mult dorită și-i informez pe oameni că trebuie să coborâm. Ce-a urmat? Și-au mai verificat prin cunoștințe câteva înjurături… Fie primite, atât timp cât nu se lasă cu mâini rupte și picioare sucite. În sfârșit, ajungem!

Tot ce e drept, a meritat chinul! Priveliștea este fantastică. Vedem atât castelul bizantin, despre care aflăm că e construit din 1204 până în 1224, pe ruinele unui castel bizantin preexistent. Este situat pe Valea Tempe, o poziție strategică, pe drumul principal care duce de la Macedonia la Thesalia, respectiv spre sudul Greciei. Găsiți pe internet o serie de informații despre rolul pe care l-a ocupat acest edificiu de-a lungul timpului.

În prezent, pe lângă obiectiv turistic, găzduiește o serie de evenimente culturale și artistice ale Festivalului Olimpic. Poate fi vizitat pe tot parcursul anului, biletul de intrare costând 2 Euro.

Citește și: Vârful Mytikas (2918 m) şi plajă la ţărmul Mării Egee, propunerea ghidului Cristi Minculescu pentru o vacanţă activă şi accesibilă întregii familii

De aici avem și o panoramă a plajei și a stațiunilor de la poale.

În scurt timp ne bucurăm și de jocul cald de lumini ale apusului.

Ne orientăm spre una dintre tavernele centrale, alegând pe principiul «toate sunt bune» și începem să comandăm din bunătățile locale, cu miel, vită, ied, pește. Eu ma orientez la carnea de vită.

Încercăm să alegem și combinația potrivită de băutură, adică vin, și ne propunem să fie un fel de masă festivă a turei. Nu lăsăm pe mâine seară pentru că urmează un drum lung, cu multe controale și trebuie să fim ok din toate punctele de vedere.

Doamnele încearcă un vin alb, iar noi unul roșu. Fetelor nu prea le place vinul la carafă și cer unul la sticlă. Nu prea sunt încântați chelnerii de solicitare, spunând că trebuie să verifice în stoc dacă mai au… Într-un final, onorează comanda și ne spun că este ultima sticlă și n-au avut-o la rece. Dar aici, se descurcă fetele cu gheață din belșug. Cel roșu e bun, e pe gustul tuturor băieților.

Începe sa vină și mâncarea. Prima surpriză este vânăta la grătar. Noi ne așteptam să fie feliată, însă este coaptă întreagă pe grătar și cu ceva brânză deasupra… Mmm nu e ok! Avem zeci de ture făcute în Grecia, plus concedii, și cam știm cum stă treaba cu preparatele locale. Sunt foarte bune, dar trebuie să aibă și cine să le gătească așa cum se cuvine.

Citește și: Cristi Minculescu, ghidul care ne-a adus Himalaya aproape, ne poartă şi pe Muntele Athos

Preparatele din miel și capră sunt bune și cei norocoși se felicită pentru alegere. Îmi fac speranțe că o să savurez și eu o super friptură de vită. Vine și comanda mea și, hmmm, ciudat gust… E cam de porc.

Chem ospătarul și îl întreb dacă nu cumva a încurcat comanda. Mă invită în bucătărie să îmi arate cotletul… Ce mi-a arătat el o fi fost de vită, dar carnea mea era de porc. Au gustat și ceilalți și recunoaștem cu toții «fructele de coteț». Cel puțin, era bine făcută. Mâncăm repede, achităm, și ne îndreptăm spre taverna de „la copac“.

Ospătarul e fericit să ne revadă. Luăm câte o bere și spre dezamăgirea lui nu comandăm mâncare. Eram sătui…

Am stat până la ora miezul nopții, când s-a făcut ora închiderii.

Mâine, avem în plan să mergem în Paralia unde sperăm sa găsim ceva mai multă animație.

Stabilim plecarea la ora 08.00 și ne luăm niște priviri cam acide 😂, așa că mutăm la ora 09.00.

Facem dușul obișnuit cu apă rece și ne așteaptă un somn profund.“

Dacă vă tentează o astfel de vacanță activă, din care aventurile, garantat, nu lipsesc, Cristi Minculescu mai are programată o tură pe Olimp, în intervalul 24-27 iunie. Găsiți calendarul și toate informațiile de care aveți nevoie pe: https://sprevarf.ro/calendar-ture/ sau pe pagina lui de facebook: https://www.facebook.com/pemuntecucristim

Abonează-te la Newsletter-ul nostru

Noutăți