Nu, nu este o exagerare ce afirm în titlu… De ani de zile, în vacanțele petrecute în țară, am căutat autenticul. Hai să nu fiu totuși ipocrită… Am căutat autenticul însoțit de un minim de confort: baia proprie.
Probabil, odată cu înaintarea în vârstă, nevoia de confort începe să-și spună cuvântul 😊 . Și recunosc asta: nu m-aș mai vedea mergând într-un loc unde să nu am baie…
Să revenim însă la Casa Colinița…
Undeva prin primăvară devreme, când a fost vorba de planificarea concediului de vară, stăteam în cumpănă între Apuseni și Bucovina. Determinant în alegere a fost… războiul din Ucraina. Poate surprinzător pentru unii, dar, dacă nu ar fi fost acest război, nu cred că am fi ajuns în Bucovina anul acesta. Să explic de ce…
Tot stând de vorbă cu diverși cunoscuți, am aflat că multă lume se ferește să meargă în nordul țării din cauza apropierii de granița cu Ucraina. De ce? Cum? Nu îmi era foarte clar…
Am auzit aberații de genul: „E aproape de graniță, prea aproape… dacă pică vreo bombă?!?!?!”. Și multe asemenea… Având în vedere toate acestea, am hotărât în familie, de comun acord: „Este timpul să vizităm Bucovina!” Și bine am făcut…
Considerațiile au fost de ordin practic: Clar este mai puțină aglomerație decât în orice altă vară și, clar, prețurile nu au cum să crească prea mult (comparativ cu alte zone din țară) deoarece nu prea vor fi turiști vara aceasta. Și s-a dovedit că raționamentul a fost, în mare parte, cel corect.
Și am început căutarea cazării…
În urma filtrelor bifate (cazare, baie proprie, mic dejun, cină), pe booking, în martie pentru iunie, nu am găsit nimic. Am găsit în schimb pe turistinfo. „Casa Colinița” a fost cea care ne-a făcut cu ochiul și care corespundea întru totul cerințelor grupului nostru: două camere, una dublă și una triplă, alăturate, cu băi proprii și mic dejun și cină oferite la pensiune. Nu aveam nevoie de prânz deoarece urma să fim plecați în timpul zilei.
Am sunat imediat deoarece consider că, atunci când cauți o experiență completă și nu doar o simplă cazare, este foarte importantă comunicarea cu gazda. Nu o dată mi s-a întâmplat, mai ales pe zona Transalpina, să renunț deoarece nu am avut „feeling” bun cu interlocutorul.
Citește și: Cum să zbori la peste 100 de metri deasupra pământului, cu o viteză de peste 100 km/oră pe o distanță de peste 1 kilometru
Nu a fost cazul aici. Încă de la primele cuvinte de la telefon, am știut că era exact ce căutam. Așa că am procedat la efectuarea rezervării: un avans de 200 de lei care se putea recupera în caz de anulare cu până la 30 de zile înainte de data sejurului.
Stabilisem inițial ca data să fie 18-22 iunie. Într-un final, am ajuns undeva îna adoua parte a lunii iulie. Deoarece la data inițială am avut probleme și nu am mai putut pleca, proprietarul, fără niciun cost suplimentar, deși am anunțat din scurt, ne-a mutat rezervarea o lună mai târziu.
Preț și condiții de cazare
Prețul total pentru 2 adulți și 3 copii, cazați în 2 camere, cu mic dejun și cină, a fost de aproximativ 2.240 de lei pentru 4 nopți. Nici mult, nici puțin… Din aceștia am plătit avansul și a rămas de achitat sumat de 2.000 de lei la sosire. Pentru cei sceptici, am primit factură și chitanță, să știți (se poate vedea în galeria foto)!
Condiţiile de cazare nu dau pe spate și nu sunt pentru pretențioși: podeaua scârțâie, presiunea rezervorului vasului de toaletă lasă de dorit, de la baie, din când în când, vine un miros mai dubios, dar toate acestea nici nu contează, decât dacă ești pus clar pe cârcotit. Nu cred că ar alege cineva Bucovina pentru cazare de lux. Avem atâtea alte zone cu așa ceva, de exemplu, Valea Prahovei 😉.
Pensiunea are în total 5 camere, 2 la etaj și 3 la parter. Noi am avut cele două camere alăturate de la etaj.
Nu ne-a luat mult să ne obișnuim cu minusurile, nici nu au fost așa multe dealtfel. De departe, tot ce a fost pozitiv, a venit să le îngroape. Și a fost mult pozitiv!
De ce Casa Colinița este „altfel”
Pensiunea este administrată de Ionuț Loba, un huțul adevărat care, ironic, povestește despre el cum a făcut facultate, master, și-a luat diplome și a ajuns până la urmă tot la „coada vacii”.
Se vede de departe că știe meserie. Mulți nu consideră că trebuie să faci o facultate ca să faci turism, dar nu este deloc așa. La Ionuț se vede școala. Și școala pe care a făcut-o este clar în favoarea turistului.
Până acum principalii clienți erau francezii, el având colaborări cu agenții de turism din Franța. Odată cu izbucnirea războiului din Ucraina s-a trezit cu multe rezervări anulate. „Suntem prea aproape de graniță. Străinilor le e cam frică să vină în România acum…”, povestește Ionuț.
Totuși, atunci când noi am fost, avea o familie de francezi veniți să experimenteze Bucovina noastră. A fost de-a dreptul fabulos să-l vedem pe Ionuț povestindu-le francezilor, într-o franceză impecabilă, în timp ce mulgea vaca, despre obiceiurile din Bucovina. Vorbește cursiv română, franceză și ucraineană (pentru că da, huțulii sunt ucraineni).
Și tot el, în aceeași franceză impecabilă, le povestea legenda oului încondeiat, într-o seară, în atelierul său, în timp ce ne arăta cum se încondeiază un ou. O experiență fabuloasă!
Casa Colinița nu este doar o cazare, este o pensiune agroturistică. Știu că sunt multe denumite astfel, dar aici agroturismul se practică în adevăratul său sens.
La Casa Colinița preparatele de pe masă sunt cele naturale, din curtea și de la ferma lor. Untul, brânza, cașcavalul se fac în casă, din laptele vacilor pe care Ionuț le mulge în fiecare dimineață și seară.
Au în grădină legume și fructe, pun dulcețuri și conserve și absolut toată mâncarea servită turiștilor este preparată în casă… inclusiv pâinea.
Au vin, afinată și siropuri făcute de ei. Mă uitam pe masă la un moment dat… nu știu dacă ei cumpăraseră ceva din ce ne puseseră la micul dejun respectiv. A, ba da. Cumpăraseră clar cănile, paharele și farfuriile 😉.
Concluzii
Nu prea obișnuim să repetăm vizitele. În afară de gazda noastră de la Moieciu de Sus unde mergem de 12 ani, în rest, de fiecare dată când plecăm în vacanță, încercăm altceva.
Acum lucrurile stau puțin altfel. Ceva îmi spune că vom reveni la Casa Colinița cât de curând. De ce? Pentru că mai avem atât de multe de experimentat și pentru că ai noștri copii își doresc cu disperare să revină!
Într-un articol separat voi povesti despre sufletul Bucovinei și obiceiurile locului. Și atunci voi reveni cu siguranță la Ionuț Loba, proprietarul de la Casa Colinița, pentru că toată experiența aceasta a fost strâns legată de el.
